4,948 matches
-
De ce-mi faci asta, când Krog, și nu altcineva, e jumătatea lui Moru, toiagul tău, cel ce Împarte vorba și cel care a făcut un văr dintr-un necunoscut stăpân al apei? Pfuuh, Tată, dar câți Krog sunt de trebuință ca să ducă la bun sfârșit călătoria asta? Sunt eu jumătatea lui Moru, sfertul lui, optimea lui, sau cât sunt eu, Tată? - Semnele alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câmpie, pământul e pârjolit de iarnă. Cum în acest ceas depărtat de soare nu crește nimic comestibil în sânul maicii noastre pământul, tot creștinul îl privește indiferent și-l tratează cu dispreț, zvârlindu-i în obraz orice nu-i face trebuință. Cizme vechi, moloz, oase, sticle, cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-a arătat către seara, Domnul Hristos, în mijlocul ucenicilor săi, care stăteau la un loc cu ușile încuiate, de frica iudeilor, spunându-le: "Pace vouă!”. Mare le-a fost mirarea... Le-a dat aceea de care aveau ei mai multă trebuință în acel timp, ”Pacea”. Și, pentru a-i încredința de învierea Sa, El le-a arătat semnul cuielor... iar, Apostolii l-au recunoscut și s¬au bucurat. Hristos înviind din morți ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu Tatăl, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vieții veșnice. Cum pentru Mântuire esențial este să ne Însoțim Înaltul crez cu fapte pe măsură, tot astfel și Țării nu-i destul să-i declarăm că o iubim, că o adorăm. De altminteri, se știe că ea n-are trebuință de declarații platonice, oricât ar fi ele de pompoase și măgulitoare, nici de scrieri literare ori politice Întrucât, slavă Domnului, nu duce lipsă de acestea. Ceea ce conferă credibilitate și valoare În atitudinea oricărui patriot este fapta, nu vorba. În consecință
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
piele, pe sub chiloți. Ajunseră la fese. I le dezmierdă. I le apăsă, segment cu segment, În Întregime. Și le trecu, apoi, În partea din față. Pe picioare, de la genunchi, În sus, până la despicătura acestora. Chiloții căzură ca ceva fără nici o trebuință. Fusta, largă, nu conta. Parcă nici nu mai era pe trupul acela, care, acum, se zbătea Într-un tremur mărunt. Molipsitor. O așeză, dacă nu cumva, se așeză, ea Însăși, iar picioarele i se ridicară ca două misterioase crengi, pentru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să obțină titulatura de medic primar. Au fost ani de muncă neîntreruptă, cu multe examene și multe nopți nedormite, consumate în spital, la intervenții de urgență, în gărzi din care singurul profit personal era rotunjirea salariului pentru a face față trebuințelor zilnice, dar și perfecționarea deprinderilor profesionale și îmbogățirea permanentă a cunoștințelor în domeniul său de muncă. Iuliana nu era departe de Eugen sub aspectul interesului acordat pregătirii și ascensiunii profesionale. A urmat cursurile universitare în orașul natal și tot acolo
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar avea dreptul la relaxare, poate că ar fi un alt tablou general, dar acest drept, fără să-l răpească Marian Malciu cineva, a cam dispărut. Timpul insuficient ori prea multele interese, adeseori meschine, un anumit gen de preocupări sau trebuințele zilnice nu le mai permit să se bucure de micile plăceri de odinioară, de după vârsta copilăriei. Nu era vara de vină și nici zilele ei pline de lumină și căldură. Nu se căutau răspunsuri la o astfel de întrebare. Aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu un zâmbet amar în colțul gurii - efect al unei lecturi întîmplătoare de cărți de chiromanție -, că el n-avea să trăiască mult, fiindcă linia vieții îi era scurtă și n-avea decât un inel în jurul pulsului. A fost de trebuință ca Aglae și Aurica să-i arate că și ele aveau liniile în chestiune foarte rău conformate și că totuși trăiau. Încrederea lui Titi în chiromanție fu zdruncinată și buna dispoziție reveni. Dacă Titi era afabil, dar reținut, Aurica, dimpotrivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nedîndu-i cele trebuitoare. Dar moș Costache, ca de obicei, nu numai nu-l stânjeni, ci părea mândru de împrejurarea asta, și, mai târziu, primi pe colegii tânărului cu mimica lui particulară, însă cu o desăvârșită îngăduință. Numai când Felix avu trebuință de bani pentru înscriere, moș Costache se fâstâci, întrebă dacă nu se poate mai târziu, sfătui pe tânăr să ia din altă parte, că găsește el pe urmă. Cum Felix nu avea nici un "altă parte", înfățișă cazul Otiliei, care făcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de a lua o atitudine, își dădu seama de tăria mâniei Otiliei, care aștepta inflexibilă. - Nu-nu-nu... trebuie... să-să-să... spuneți vorbe grele,se bâlbâi el către Aglae, la plural, spre a atenua prin echivoc reproșul. Aglae ieși, trântind ușa. Otilia merse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vasiliad, de examinarea forțată a lui moș Costache. Afacerile lui Stănică i se părură curioase, cinice. Dar mai ales, de ce să vină cu doctorul în chiar casa bătrînului? O combinație preocupa în chip evident pe Stănică, în care era de trebuință un doctor complice. Fără să vrea, Felix raportă totul lui moș Costache însuși. Îl vedea din nou cercetat de profesorul universitar, chestionat, dezbrăcat. De ce? Bietul moș Costache, avar e drept, și cam fără obraz, nu făcea nici un rău nimănui și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
memoreze pagină cu pagină, moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața odăii lui, crăpă ușa și își vîrî înăuntru capul lui ca o bilă. - Nu-nu-nu te-te duci nicăieri azi? întrebă el. - Nu. Am de învățat. Dar de ce? Ai vreo trebuință de ceva? - Nu. Am zis că e frumos afară, e soare, ți-ar face bine sămai iei aer. Eeee întuneric aici! - Îți mulțumesc, zise Felix. Am să ies mâine. Azi vreau săcitesc cursul. G. Călinescu Moș Costache scoase capul din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta! O mână spală pe alta, și amândouă obrazul. Doamne ferește, ai nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boală. Firește, suntem noi, nu te lăsăm noi, n-avea grijă, dar cine, mai mult ca o soră, poate să ghicească trebuințele unui frate? Supărări trecătoare, fleacuri. Pentru niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bărbați desemnați de cei bătrâni. Când o fată ajungea la vârsta de paisprezece ani, vorbea în mod liber de măritiș. Atât de tradițională era această normă, încît nici o fată nu se simțea nefericită, dimpotrivă, orice întîrziere o neliniștea. Fetele înțelegeau trebuința căsătoriei, nu se îndrăgosteau nebunește și iubeau numaidecât pe bărbatul ales pe calea rațiunii. Nu sufereau de altfel nici o constrângere și, dacă nu le plăcea un tânăr, îl refuzau fără nici o discuție. Luau însă parte, împreună cu familia, la procesul de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o zi întreagă de neschimbare, după ce Vasiliad însuși văzu pe moș Costache, trebuiră toți să recunoască viabilitatea bolnavului. A-l mai păzi era plictisitor. Bătrânul se mișca pe canapeaua lui, pe care nu voia s-o părăsească decât pentru unele trebuințe, când se lăsa ajutat de Marina, și părea foarte mulțumit. Starea de euforie îi revenise, Aglae ținu un scurt consiliu de familie și hotărî, susținută cu aprindere de Stănică, să supravegheze toți pe bătrân cu rândul. Stănică fu de părere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să nu mai intre nimeni în odaie la bolnav, ca să nu-l facă să bănuiască ceva și apoi să se supere și să facă testament, urmând ca Marina să dea știri despre el și să vestească atunci când ar fi de trebuință. Asta nu-l împiedică pe Stănică să vină mereu la bătrân, sa-l întrebe de sănătate, sa-i povestească întîmplări de bolnavi sculați de pe patul de moarte și alte baliverne de astea. Îl supăra însă prezența Otiliei, care îngrijea de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și Aglae nu mai îndrăzni să afirme că Otilia nu era fata lui Costache. Preotul, luând tăcerea drept întristare, zise: - Tinerețea învinge toate. Nu mă îndoiesc că vei găsi la mătușa dumitale și la toate rudele mângâierea de care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
au învățat minte și mergeau la WC cu umbrele, parcă plecau la plimbare. Atunci s-a enervat unul dintre cei doi și a împuns cu un ac toate umbrelele musafirilor care îi vizitau, ajungând să nu mai găsească niciuna de trebuință. Dacă te durea burta, trebuia să te sacrifici... să fii plouat, obicei ce a fost preluat imediat în cămin cu mult succes ca și o serie de porecle Umbrelă, Ac, Gaură etc. Altă cameră nu avea nimic în ea, nici un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
autobiografia fiecărui individ al ultimelor decenii. Mesianismul se naște dintr-o forță lăuntrică a unui popor; dar, în dezvoltarea lui, el nu întărește mai puțin forțele acelui popor, așa încît exercită o acțiune vitalizantă; un tonic născut în organism, pentru trebuințele lui proprii. Cum se explică miracolul existenței iudaice, dacă nu prin întreținerea constantă a flăcărilor unei misiuni? Și în zborul evreilor în istorie, ele par a le fi ars mai mult tălpile decât aripile, căci altcum nu s- ar explica
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ora mîntuiriei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă și tu. Am trebuință de singurătate. Bătrânețea este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ceasul mîntuirei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă. Am trebuință de singurătate. Bătrâneța este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte {EminescuOpVII 159} de 60 de ani... Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit untdelemnul candelei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ora mîntuirei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă și tu. Am trebuință de singurătate. Bătrânețea este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să aibă cineva innoranța unui Roessler, care ne face imigrați, astfel însă încît cei imigrați să fie 10 milioane, iar cei din izvorul emigrărei numai 800. 000. În fine, insolență ungurească sau innoranță pedantă nemțească; una din două e de trebuință pentru ficțiunile mari ale imperiului unguresc și a nimicniciei românilor. Și ce-au adus peste Transilvania cu scâlciatele lor idei? Moartea cea oarbă care-i secera cu miile și ura cea cumplită a celorlalte popoară contra a tot ce-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i puse în sân... Toate ce făcea i se păreau firești și totuși dacă s-ar fi întrebat de ce le face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a unui animal, care face tot ce-i de trebuință fără să știe spre ce scop. El își tunse barba și părul c-un foarfece ruginit... deschise [O] ladă seculară și mohorâtă... scoase din ea haine frumoase de catifea și se schimbă în ele... Scoase o oglindă din ladă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îți sunt chiar nesuferită. - De loc... dar iubesc. De n-aș iubi pe altcineva, desigur că te-aș iubi pe d-ta, căci ești atât de frumoasă - și afară de aceea îi semeni ei, puțin, dar totuși... - Dar nu-i de trebuință ca să mă iubești pentru ca să-mi iubești desperarea mea, zise ea. Vin oriunde aud că ești, numai ca să te văd. EI se uita la ea și începu să râdă, dar fără răutate. Îi părea așa de ciudat ca o femeie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]