2,389 matches
-
mai vândă jocul. Această modificare a fost făcută doar pentru Xbox și PlayStation 2. Rockstar a relansat jocul pentru PC, "Hoț Coffee" fiind transformat în "Cold Coffee". De asemenea, pentru Xbox a fost lansată o versiune fără "Hoț Coffee", numită "Trilogia" (această conținea toate cele 3 GTA-uri), iar pentru PS2 a fost lansată o ediție specială. ESRB a redat Sân Andreas-ului vechiul rating M (Mature). Articole din Wikinews: Sân Andreas este un joc foarte mare iar Rockstar s-a gandit
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
Franco. Pe de altă parte, există un grup de romane dedicat unei pasiuni a scriitorului, vânătoarea, unite prin personajul unui asistent de liceu pasionat de acest sport, care apoi emigrează în Chile și în final se pensionează. Aceste romane alcătuiesc trilogia : „"Diario de un cazador"” (1955), pentru care a primit Premiul Național de Literatură, „"Diario de un emigrante"” (1968) și „"Diario de un jubilado"” (1996), și păstrează limbajul cast și precis, specific autorului. În 1969 a publicat un roman care s-
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
împărțită în 3 mari perioade: a) Perioadă “Folies-Concertantes”, în care pot fi cuprinse toate lucrările lirice executate în teatrul sau și apoi în “Folies-Nouvelles” din Faubourg, de la „Don Quijote et Sancho Pânză” (1848) până la „Le Joueur de Flute” (1864). b) Perioadă “Trilogiei”, la “Folies Dramatiques”, în care a realizat marile operete: „L’Oeil crevé” (1867), „Chiperic” (1868) și „Petit Faust” (1869), perioada de maturitate, în care Hervé a demonstat o imaginație muzicală adecvată acestui gen nou, opereta. c) Perioadă celor “cinci operete
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
Brian Herbert, împreună cu autorul Kevin J. Anderson, au completat Universul Dune, declarând că au folosit notițele lăsate de Frank Herbert și descoperite la un deceniu după moartea sa. Brian Herbert și Anderson au scris două preludii constând fiecare dintr-o trilogie ("Preludiul Dunei" și "Legendele Dunei"), care explorează istoria universului "Dune" dinaintea evenimentelor prezentate în primul roman, precum și două romane care succed "Canonicatul Dunei" și care completează seria originală ("Hunters of Dune" și "Sandworms of Dune") folosind schița realizată de Frank
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
Illinois, Statele Unite ) este un actor american, celebru în întreaga lume datorită rolurilor Han Solo din seria "Războiul stelelor, Evadatul" și "Indiană Jones". Evreu după familia mamei, si cu rădăcini irlandeze și germane din partea paterna, este binecunoscut pentru rolul său din trilogia Războiul Stelelor, din rolul Han Solo și cel titular din Indiană. A fost apreies Beneath două filme de-ale sale au fost incluse în Registrul Național al Filmului. În anul 1999, Ford a fost considerat de Empire drept cel mai
Harrison Ford () [Corola-website/Science/306586_a_307915]
-
timpului”), un jurnal obsesiv centrat pe evenimentele petrecute în România zilelor din decembrie ´89. Ion Muslea, "Vatra" 2/1997. Un fragment a apărut în același număr a "Vetrei". La editura All Educational S.A. București, a apărut prima parte a unei trilogii despre anii 1989-1994 în versiunea românească a lui Victor Scoradeț: „Revolta morților” (“o imagine surprinzător de exactă și de coerentă a uluitoarelor evenimente care au schimbat esența lucrurilor în fostul lagăr socialist” - I. Muslea). În decembrie 2000, a apărut volumul
Dieter Schlesak () [Corola-website/Science/307435_a_308764]
-
internațional pentru literatura română. Criticul Alexandru Piru afirma că acest roman ocupă primul loc în literatura română dedicată Primului Război Mondial și un loc de frunte în literatura mondială dedicată aceluiași subiect, fiind comparabil ca valoare cu "Focul" (1916) lui Henri Barbusse, trilogia "Nimic nou pe Frontul de Vest" (1929), "Întoarcerea" (1931) și "Trei camarazi" (1936) a lui Erich Maria Remarque sau cu "Adio, arme" (1929) a lui Ernest Hemingway. Ov.S. Crohmălniceanu îl considera „una dintre mărturiile cele mai zguduitoare despre ororile primului
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
căruia îi dă denumirea „"Meglen"”, și publică pentru prima oară texte culese de la informatori locali. În secolul al XX-lea, mai mult cercetători români sunt cei care publică lucrări în domeniu. Cel mai însemnat este Theodor Capidan care publică o trilogie cu rezultatele cercetărilor sale în 1925, 1928 și 1935 (vezi Surse bibliografice și Bibliografie suplimentară). Istoria meglenoromânilor s-a împletit cu cea a popoarelor în mijlocul cărora au trăit ca minoritate, cu toate vicisitudinile legate de acest statut. De când se poate
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
să le găsească, / Un inel să le aducă pe toate și în întuneric să le unească"". Alt exemplu e pseudonimul ales, Count Grishnackh, preluat de la numele unui "orc" pe nume Grishnákh. Ulterior, tema predominantă a devenit mitologia nordică și păgânismul. Trilogia alcătuită din albumele Dauði Baldrs, Hliðskjálf și Belus se referă în special la moartea lui Baldur și simbolistica acestui mit în concepția lui Vikernes. Printre formațiile care au influențat Burzum se numără Hellhammer, Destruction, Bathory, Celtic Frost, Darkthrone, Mayhem și
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
câtorva melodii au fost scrise de către Varg "Count Grishnackh" Vikernes. De asemenea pe coperta spate apare scris "Norsk Arisk Black Metal" care se traduce prin "Black Metal Norvegian Arian", fapt care a dus la acuzații de rasism. "Diabolica Treime", adică trilogia formată din albumele A Blaze în the Northern Sky, Under a Funeral Moon și Transilvanian Hunger, a devenit, în timp, un punct de referință în istoria black metal-ului. Stilul muzical aparent monoton și producția intenționat proastă prezente pe cele
Darkthrone () [Corola-website/Science/302216_a_303545]
-
(Greacă veche "Σοφοκλῆς"-"Sofokles" - n. cca. 496 î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide a pus bazele tragediei clasice grecești. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui poet tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
tirania personificată în figura lui Creon din „"Antigona"”. Totodată, poetul îi prevenea pe concetățenii săi să nu se lase târâți de demagogi în haosul anarhiei. Apoi, Sofocle denunța goana după avuție și puterea de corupție a banului: Sofocle a înlocuit trilogiile legate ale lui Eschil cu piese distincte pe diverse subiecte, stabilind norma, preluată ulterior în teatrul occidental, care prevedea deplasarea accentului pe intensitatea și unitatea acțiunii dramatice. Dacă lui Eschil i se atribuie meritul de a fi descoperit resursele poetice
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
prima dată, în 429 i.Hr. Destinul lui Oedip și al neamului său ne este prezentat în tragediile „"Oedip Rege"”, „"Oedip la Colonos"” și „"Antigona"”, care, în totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui Sofocle sunt de sine stătătoare; în cadrul trilogiei, fiecare piesă are o temă proprie, în timp ce la Eschil subiectul se desfășura de-a lungul întregii trilogii. Această inovație pe care Sofocle a adus-o dramaturgiei i-a dat posibilitatea să prezinte mai variat specificul caracterelor omenești și complexul de
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Oedip Rege"”, „"Oedip la Colonos"” și „"Antigona"”, care, în totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui Sofocle sunt de sine stătătoare; în cadrul trilogiei, fiecare piesă are o temă proprie, în timp ce la Eschil subiectul se desfășura de-a lungul întregii trilogii. Această inovație pe care Sofocle a adus-o dramaturgiei i-a dat posibilitatea să prezinte mai variat specificul caracterelor omenești și complexul de situații în care trăiesc eroii săi. Prelucrarea dramatică pe care o dă Sofocle sorții tragice a legendarului
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
din tot teatrul grec. În final, pentru a-și ispăși îngrozitoarea-i crimă, Oedip se pedepsește singur scoțându-și ochii, apoi, orb și nenorocit, părăsește Teba, după ce își ia rămas bun de la fiicele sale: Cea de-a doua tragedie din trilogia lui Sofocle este „Oedip la Colonos” (Greacă veche: Οἰδίπους ἐπὶ Κολωνῷ). Bătrân și orb, Oedip sosește la Colonos, fiind condus de fiica sa Antigona. Aflându-se într-o dumbravă sfințită, le este cerut să părăsească Colonos-ul. Dar Oedip știe că
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
a-l primi și a-l elibera de toate suferințele. Teseu promite Antigonei și Ismenei că va fi alături de ele pentru totdeauna după care cele două surori se întorc la Teba pentru a împiedica moartea fraților. Ultima tragedie din această trilogie este „Antigona” (Greacă veche: Ἀντιγόνη). Acțiunea începe dimineața, după lupta pentru Teba. Trupele din Argos au fugit după ce au fost înfrânte. Polinike și Etéocle s-au omorât unul pe celălalt în luptă. Antigona află că Creon, care conduce în prezent
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
După terminarea studiilor de psihologie socială și de economie, Klein a lucrat la SEDES, o societate de studii economice. A publicat mai multe romane la Fleuve noir sub pseudonimul Gilles d'Argyre, printre care Saga familiei d'Argyre (1960-1964), o trilogie din care al doilea volum, Corăbiile solare, este cel mai faimos. Klein conduce colecția Ailleurs et demain a editurii Robert Laffont, considerată cea mai prestigioasă colecție de science-fiction din Franța. De asemenea, conduce colecția "science-fiction" de la Livre de Poche. Împreună cu
Gérard Klein () [Corola-website/Science/302529_a_303858]
-
Dorința autorului este evidentă: punerea răului la zid prin râs. Și sala râde mult, deși tot ce se întâmplă pe scenă e foarte grav." (Arcadie Strahilevici, Dobrogea Nouă, 5 aprilie 1981) Omul nu-i supus mașinii face parte dintr-o trilogie începută cu Paradis de ocazie și încheiată cu Vrăjitorul. Ca și prima, această a doua piesă este desfășurarea unei ședințe, prilej de a demonta mecanismul anumitor conștiințe viciate, a unor năravuri." (Ilie Calian, Făclia, 21 septembrie 1980) Se spune despre
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
DIVORȚURILOR IMPOSIBILE, inedit POVESTE DE DRAGOSTE DIN STRADA FELIX, inedit ÎN BRAȚELE TIMPULUI, inedit SURÂSUL CRISPINEI (Cane pictură), inedit UN HAIDUC ÎN FUSTĂ CADRILATĂ, inedit MINCINOSUL, inedit MI-AM SPUS ADIO ȘI-AM PLECAT DIN MINE, inedit GOI ÎN FAȚA DESTINULUI (trilogie) - FLUIERÂND PE GOLGOTA ÎN SUS, inedit - GOI ÎN FAȚA DESTINULUI - VREAU SĂ CRED ȘI N-AM UN DUMNEZEU, inedit CAVALERII MESEI PĂTRATE, inedit DUMNEZEU A MURIT LA ORA 6 FIX (Culai Nebunul), inedit SINUCIGAȘUL DE LA ORA 9, inedit SINUCIDEREA UNEI ADOLESCENTE
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Orlando Jonathan Blanchard Bloom (n. 13 ianuarie 1977, Canterbury, Kent, Anglia) este un actor britanic de cinema. Actorul britanic s-a bucurat de succes încă de la începutul carierei sale cinematografice, datorită rolului ""Legolas"", din trilogia Stăpânul Inelelor. Botezat după compozitorul "Orlando Gibbons", Orlando și sora sa Samantha au fost crescuți de mama lor, Sonia, și de un tutore, Colin Stone. La 13 ani, în timpul unei vacanțe acesta află că nu Harry Bloom era adevăratul său
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
Școala de Muzică și Teatru Guidhall"" pentru trei ani. În teatru, Orlando a apărut în piese precum: ""Pescărușul"", ""A Douăsprezecea Noapte"", ""Femei din Troia"". Apoi Peter Jackson a "descoperit" în 1999 frumusețea clasică a lui Orlando Bloom pentru mult mediatizata trilogie "Stăpânul Inelelor" ("The Lord of the Rings"). Prezent la audițile pentru "Stăpânul Inelelor", Orlando alege să dea o probă pentru "Faramir", dar regizorul Peter Jackson nu îl acceptă în acest rol, considerând că este mult mai potrivit pentru "Legolas"."Legolas
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
lupta. După ce a jucat în cele trei fime din "Stăpânul Inelelor", a lucrat cu "Ridley Scot" in "Elicopter la pământ" ("Black Hawk Down"). În 2003 au fost lansate ""Banda lui Kelly"", și ""Întoarcerea Regelui""-cel de-al treilea film al trilogiei "Stăpânul Inelelor". În 2004 au avut loc premierele la "Troia" și "Meciul cel mare" ("The Calcium Kid").Tot în 2004, Orlando Bloom a jucat primul său rol principal într-o producție importantă, "Regatul Cerului" ("The Kingdom of Heaven"), din nou
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
Lauri Viita „Pământ răscolit” (în ) din 1950, a prezentat viața și experiențele dn 1918 ale unei familii de muncitori din Tampere, inclusiv din punctul de vedere al unor persoane neimplicate în Războiul Civil. Între 1959 și 1962, Väinö Linna, în trilogia sa „Sub Steaua Nordului" (în ), descria Războiul Civil și al Doilea Război Mondial din perspectiva poporului de rând. Partea a II-a din opera lui Linna a fost o deschidere însemnată către poveștile Roșiilor din războiul din 1918, și a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
avea nouă ani, a prezentat o vedere pacifistă asupra războiului civil în „Poezii din Tampere 1918” (în ) în 1966. Același punct de vedere asupra aceleiași bătălii a fost evidențiat de romanul „Cărăușul de cadavre” (în ) de Antti Tuuri din 2007. Trilogia lui Väinö Linna a fost cea care a schimbat cursul, după aceea apărând mai multe cărți scrise în principal din perspectiva taberei Roșii din 1918: trilogia "Tampere "de Erkki Lepokorpi din 1977, "Juho" de Juhani Syrjä din 1998 și „Comanda
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a fost evidențiat de romanul „Cărăușul de cadavre” (în ) de Antti Tuuri din 2007. Trilogia lui Väinö Linna a fost cea care a schimbat cursul, după aceea apărând mai multe cărți scrise în principal din perspectiva taberei Roșii din 1918: trilogia "Tampere "de Erkki Lepokorpi din 1977, "Juho" de Juhani Syrjä din 1998 și „Comanda” (în ) de Leena Lander în 2003. Romanul epic al lui Kjell Westö „Unde am mers noi odată" (în ) publicat în 2006 tratează Războiul Civil Finlandez, urmând
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]