15,306 matches
-
micește, parcă, până nu mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist, și hidos de vesel, în același timp, că acum, că n-o mai vrea, e, în sfârșit, a lui. Amândouă sunt ale lui. Ea și turmalina ei. Amândouă. Doar că nu le mai vrea. Nu, nu, nu, nu le mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
decât la nevoia acută de zgomot interior. Mi l-am creat. O vizitam des. Am remarcat, într-o zi, că reîncepuse să poarte taioare. Mi-a zâmbit într un fel pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Un zâmbet trist, cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda cearcă nelor, avea, totuși, un farmec trist, discret, dar foarte persistent, care l-a urmărit toată ziua. În seara aceea, la cină, deja nu mai ținea minte nimic din explicația ei de jumătate de oră, într-o spaniolă fără cusur. Tot ce știa era că a doua
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cel drept și înțelept, care-i fusese model și care nu-i înșelase încrederea niciodată; și lupoaicele, cu dragostea lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar, de plecat, trebuia să plece. Se gîndi să ia copiii la plimbare, pentru ultima dată. Neastîmpărul și curiozitatea lor îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mi-aș îndrepta pașii. Într-acolo a plecat înțeleptul și, dacă ai noroc, acolo vei găsi și dezlegarea misterului care învăluie nașterea ta. Lupino rămase tăcut. Era acesta un progres în căutările sale? Nimic concret, nimic real; doar o poveste tristă în plus față de ce avea pînă acum. Și totuși... Vi s-a întîmplat să simțiți vreodată "chemarea inimii"? Un impuls, o dorință de nestăpînit, care nu ține cont de argumente, de o judecată adesea potrivnică, care te împinge să acționezi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
perspectivă, o mai solidă trambulină? Cu diploma la dosar și numirea în buzunar, tov. Căpuștean era pus pe fapte mari! Chiar din prima zi a luat, în sinea-i, o hotărâre măreață: să scoată din amorțeală (moștenită din „vremurile de tristă amintire” - nota autorului) bătrânul târg în care pare a nu se întâmpla nimic; să sfarme inerții, prejudecăți, dușmănii nejustificate între șefii celor mai importante instituții și întreprinderi locale. El trebuia să fie liantul, elementul dinamic, omul necesar! Dar...cum? Iată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
decât aceea de soție. „Nu că sunt frizer, dar sunt galant!”, îi place să se autoironizeze cu o vorbă din Caragiale. Pentru că marele clasic este o veche slăbiciune a lui, de când a „căzut” la examenul de maturitate (în „vremurile de tristă amintire” i se spunea bacalaureat). Nu citise un rând din „I.G.L.L. Caragiale”, cum îi plăcea să-i spună cu glas tare, ca să atragă atenția colegelor (I. G. L. L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu e nici o sfârâială. Ajunse îmbufnat la locul faptei și se așeză și el, confirmând încă o dată puterea exemplului și spiritul gregar, pe aceeași bordură, despre care se surprinse gândind înduioșat că fusese, de bună seamă, martora atâtor întâmplări eroice, triste, vesele, penibile... Din pomelnic lipseau special întâmplările fericite, pentru că psihologul Bogdan Urmuzescu, ca orice psiholog, nu mai credea de mult în fericire. Totuși, starea de spirit i se mai îmbună și, ca dovadă, își scoase haina și i-o puse
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Se treziră la unison și o porniră aiurea prin capitală, evitând să intre prin baruri, ca să nu-i mai pună și ei sare pe rană aceluiași barman Florin. Ocupară abuziv diverse borduri, martore și ele ale atâtor întâmplări eroice, vesele, triste, penibile, pe marginea cărora discutară și-și dădură cu părerea, consumând pe alocuri întreaga producție pe anul în curs de hamei prelucrat în stare lichidă. Proaspetei autoare de romane nu-i era nici bine, nici rău. Căpătase impresia că se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
număra degetele de la mâini, sperând de fiecare dată să nu mai iasă douăzeci și ceva, și se lăsă condusă mai departe, și mai departe, tot mai adânc în orașul ăsta de vată, cu trotuare îmbogățite cu noi întâmplări eroice, vesele, triste și, mai ales, penibile, acoperite cu un polei cleios și jegos și răsfrânte într-un cer negru, ca o firmă de pompe funebre. Lansarea primului roman, ca și prima mare iubire, se consumă într-o stare de semiconștiență. În picioare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu ajungi să știi mai nimic despre cei din jurul tău? În care aceleași personaje, sublim de umane, mănâncă de trei ori într-un capitol și debitează prostii cât cuprinde, își petrec un sfert din viață pe colacul veceului? Sunt când triste, când extraordinar de vesele? Ori se trezesc că ar vrea să fie într un fel, dar nu se pot hotărî în care anume? Și jumătate de roman dorm toate ca pruncii? Ori fac copii pe care nu și i-au
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un punct de vedere. J.J.Weiss avea pentru Mazarin o slăbiciune specială: el avea în ochi un fel de eleganță intelectuală, capabilă să explice înțelegerea rafinamentelor marii politici. El a fost sedus, de altfel, de geniul acestui italian care, în ciuda tristei stări a țării, i-a asigurat în exterior cele mai strălucitoare triumfuri; îl lăuda pentru faptul de a se fi arătat, deși era de origine străină, mai francez decât mulți francezi. La sfârșitul lungii sale domnii, timp în care a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de toate culorile. Acestea sunt "accesorii" ale meseriei. Se întâmplă uneori ca misiunile diplomatice să se încheie într-un mod mai puțin agreabil. S-a întâmplat, și nu o dată, ca anumite guverne au cerut rechemarea unui ambasador. Iată, de exemplu, trista și nefericita aventură prin care a trecut lordul Sackville 104, ambasadorul Angliei în America. În ajunul unor alegeri prezidențiale, el a avut imprudența să-i transmită unui corespondent, la solicitarea acestuia, părerea sa asupra diverșilor candidați la președinția S.U.A. Scrisoarea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
omul care îi conduce. Am învățat să citesc expresiile pe care le trădează trăirile interioare. Sunt acele priviri pierdute, care urmăresc imaginile ce rulează prin fața lor, dar pe care nu le văd și din care nu rețin nimic. Aceste priviri triste pentru care nu contează nimic altceva decât ce se întâmplă în lumea proprie, cea anterioară. Oameni care nu se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și neutral; dar tot zidul însemnă protecție, apărare, intimitate. Găsim metafora zidului chiar la începutul primei cărți, adică Labirintul: Își zidea zi de zi sufletul în spatele unei construcții de piatră dură și rece. Îl privea adeseori cum stătea singur și trist și ar fi vrut să-i ofere mângâiere, dar zidurile o țineau la distanță. Căldura se pierdea la atingerea învelișului rece. Ar fi vrut să alunge singurătatea dărâmând tot ce-l îngrădea și uneori reușea, dar într-o clipă de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aceste gânduri, nu tocmai ortodoxe, și-și surprinse strălucirea poznașă din privire. Se vedea și nu-i venea să creadă că cea care strălucește și radiază în fața ei e chiar ea. Era o schimbare radicală pe chipul ei mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acum aceste lacrimi? Durere, dor, singurătate, deznădejde, iubire...? Îi era frig, un val de aer rece care parcă venea din interior împrăștiindu-se cu viteză prin toate celulele corpului. Era frigul pe care îl simțea de fiecare dată când era tristă. Citise pe undeva că persoanele depresive aveau mereu senzația aceasta de frig, chiar dacă aerul era suficient de cald. Iubirea era cea care încălzea și cele mai reci suflete. Nu mai știa să iubească? Fusese atât de afectată de toate acele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu corespundeau cu planurile pe care Dumnezeu le avea pentru ea. Viața ei... o comedie tragică. Ridică scrisoarea și reciti cu voce tare vrând parcă să se convingă că nu era real, că era doar în imaginația ei. „- Nu fi tristă, deocamdată așa e mai bine pentru mine, pentru tine, pentru noi.” Cu ce drept decidea el ce era mai bine pentru ea? „Deocamdată” îi atrăsese însă atenția, temperând-o puțin din răbufnirea împotriva lui. Deocamdată: o situația provizorie. Dar când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
adesea omul care îl conduce. Am învățat să citesc expresiile care le trădează trăirile interioare. Sunt acele priviri pierdute, care urmăresc imaginile ce rulează prin fața lor, dar pe care nu le văd și din care nu rețin nimic. Aceste priviri triste pentru care nu contează nimic altceva decât ce se întâmplă în lumea proprie, cea interioară. Oameni care nu se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi citea gândurile aruncându-i în față ceea ce ea nu voia să recunoască față de ea însăși. Era iubire senzația aceea plăcută de confort, de familiaritate, care se instala după fiecare moment în care străinul îi acorda atenție? - Dar privirea dumneavoastră tristă denotă și multă suferință, ca și cum relația ar fi imposibilă din motive pe care nu reușiți să le acceptați. - Nu știu dacă e imposibilă, sau dacă e doar un joc urât în care am intrat fără să-mi dau seama. - De parcă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-și bătea capul să afle. Se considerase dintotdeauna o anormală, iar acest lucru era unul din lista lungă de anormalități pe care le descoperise de-a lungul timpului la ea. Autobuzul porni , lăsând în urmă locul acela respingător, cu blocuri triste. Oare copiii care locuiau acolo împrumutau din atitudinea lor? Ea spera că nu. Privind pe fereastră se întreba ce-i va aduce acea nouă călătorie. O nouă aventură, doar așa îi spusese șoferul în vis. Trebuia să-i urmărească privirea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli, deoarece sunt copleșiți de propriile probleme și supărări și nu sunt dispuși să le audă și pe ale altora. I-ar împovăra și mai mult. Nu mai zic să-i și ajute cu ceva pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acrișor de fructe de pădure. Era singurul ceai pe care îl bea cu plăcere. Își răsfăță nările cu aroma îmbietoare, cuibărindu-se în fotoliu. Mâinile reci se încălzeau treptat la atingerea căniței fierbinți. La radio se auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe care îi plăcuse încă de când îl văzuse. Timid, nu se apropia niciodată mai mult de o privire intensă, care o intimida
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să se murdărească. Alesese un sacou alb cu frunze asortate cu toată gama de culori a toamnei și o bluziță verde de mătase. Se privise mult în oglindă, admirând noua ținută care reușea să-i scoată în evidență verdele ochilor triști, umbriți de gene negre, lungi. Se grăbi să traverseze pe trecerea de pietoni, fiind un moment în care nu trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]