1,998 matches
-
noaptea ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spune. A treia oară era cât pe ce să sufăr un atac de inimă. Fac fel de fel de exerciții fizice. Urc și cobor scări. Iau taxiuri și frecventez restaurante. Merg pe jos până la Butcher’s Arm și London Apprentice. Tușesc foarte mult. Borăsc destul de des, ceea ce, în mod sigur îți întoarce mațele pe dos. Strănut și beau cât cuprinde. Mă culc și mă scol, adesea de câteva ori pe zi... A, ai avut ocazia să mă vezi în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din cap și făcându-și cruce. Caduta mi se adresa uneori și mie tot în italiană, ceea ce nu limpezea cu nimic lucrurile. Am tușit și am spus: — Îmi pare rău, Caduta, dar ce înseamnă toată povestea asta? — Domnul Guyland. El a spus că vor fi câteva scene de amor clare. — Cu tine? Își înălță capul cu un gest de aprobare. Dar e o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei grași sau cu zborurile către mările calde. Veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției, din cauza stresului. Până și microbii, sporii care plutesc prin apă, găsesc situația grea de suportat pentru nervii lor. Am repus mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cincizeci de penny - și unul din caralii m-a prins asupra faptului. În timp ce trăgeam aer în piept pentru a-mi dovedi nevinovăția, moneda mi s-a oprit în gât. Până să vină celălalt tip cu trusa de fiole, eu am tușit până m-am învinețit. Când am reușit s-o umplu, fiola de cristal aproape că m-am ridicat de la pământ, ca un balon cu heliu. Pare-se că Ossie e un excentric în pat. Pe lângă el, eu eram un dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Uite-l pe mutul ăsta asudat. A venit pentru își vrea banii. Are nevoie de banii lui. Destul de corect. Deși n-am nici un ban, mi se pare corect. Și-atunci mă întreb: de ce are nevoie de bani? Un timp am tușit, după care am spus: — Lasă banii. Poți să mi-i dai oricând. Voiam doar să știu ce mai faci. Spune-mi. — O, voiai doar să știi ce mai fac, nu-i așa? Okay. Păi, să vedem. Iată-mă, sunt acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și Andrew știe - într-un fel. Eu am futut-o pe Selina. — Zău? Când? — Oricând am vrut. De multe ori. Tot timpul. Doamne, sunt singur. Ești ca și terminat, nu-i așa? Fiasco-ul a murit pe Maida Vale. A tușit și a nechezat, târându-se epuizat până la bordură, ca un înotător care se zbate să iasă la liman. Am sperat să fie din cauza combustibilului, dar am simțit că e vorba de mult mai mult decât atât. Pe lângă asta, tocmai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se gândește Ceasornicarul, dar, într-o zi, cineva dădu sfoară în țară că meșterul ar lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
care o convocase de când ajunsese membru în cadrul Quadrantului Confederat. Nu-i plăcea să-i convoace pe ceilalți membri fără un motiv bine întemeiat așa cum se mai întâmplase uneori în cazul celorlalți. Preaonorabilul Poha așteptă ca liniștea să cuprindă încăperea virtuală. Tuși ușor pentru a arăta celorlalți cine inițiase întâlnirea. Privirea lui fixă insistent fiecare personaj în parte. Erau de față cei care dețineau controlul absolut asupra întregii Confederații. Pârghiile invizibile pe care le acționau cei prezenți puteau îndrepta în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt: enigmă cu lacăt
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rezervați, iar la urmă profesorul de filozofie Carara. Poetul care a citit În seara aceea părea fugit de undeva din fundalul neclar al fotografiilor cu Bacovia, rostea cuvintele Încet, ca pentru adormirea În frescă a poeziei, așa Încât nimeni nu a tușit În timpul lecturii, nimeni nu și-a ridicat ochii În tavan, În afară de bătrânul Tronaru. Mai toți fumau țigară de la țigară, scrumând pe jos. „Dacă nu voi găsi fericirea“, se intitula ciclul poematic al bardului, iar la sfârșit cu toții au răsuflat ușurați
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lecturii, nimeni nu și-a ridicat ochii În tavan, În afară de bătrânul Tronaru. Mai toți fumau țigară de la țigară, scrumând pe jos. „Dacă nu voi găsi fericirea“, se intitula ciclul poematic al bardului, iar la sfârșit cu toții au răsuflat ușurați, au tușit, și-au dat coate. Ionela a pus deoparte chitara și i-a cerut lui Spiridon o țigară, iar Spiridon i-a dăruit-o prompt, cu gesturi largi, de parcă ar fi invitat-o În alcov. — Așadar, domnul Ionescu ne-a citit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Să luăm, pentru început, două fragmente de poeme „marine” scrise în 1913 de Vinea și, respectiv, Tzara: „Vreau să rămîn aci la Tuzla/lîngă valsurile moarte-n casa albă/ cînd pleacă școlarii rahitici/ și-n plaje sîngeră macul sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbă, când venea să o ia pe Frusina în sat.În toamnă, fiecare trebuia să meargă la școală. Gheorghe se simțea rău încă din vară. Fiica lui îi spunea deseori să meargă la doctor să vadă ce are. Abia când tuși cu sânge, se îngrijoră și merse la doctor. Era la începutul lunii septembrie. A fost internat de urgență în spital și, în urma investigațiilor, doctorii îi dădură de veste că are TBC. Frusina rămase singură cu toată gospodăria și cu vizitele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scrie aici și judecați singuri... Am să vă traduc... Ascultați cu atenție, le ceru el solemn și își puse degetul arătător pe unul dintre documente, pregătindu-se să citească. Ticu își întoarse pentru o clipă capul spre nevastă-sa și tuși cu tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești internaționale... vă solicităm, dragi tovarăși români... să revedeți cu toată seriozitatea și responsabilitatea... cazul tovarășului Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi acolo, ce atâta vorbă... E-hei, pe timpuri ăștia micii stăteau cu puța-n țărână toată ziua și nu mai aveau nimic, slavă domnului!... zise țăranul împăciuitor și, destupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi replică Sever. Mă rog, făcu concesiv funcționarul. Și ce problemă aveți?... Problema asta! zise Sever și îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau printr-un birou: O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu să tușească urât, scuipând o flegmă gălbuie-roșcată într-o batistă. Domnul Barbilian e un mare poet, afirmă cu glas liniștit Felicia. Victor băgă de seamă că atât glasul, cât și expresia feței îi erau schimbate și simți că, din acel moment, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit sec, prefăcut, ca un tumult. Te-ai întors, parcă știind că cineva îți aștepta chipul. ”Mulțumesc Doamne!” Buzele pembe se mișcau lent, stăpânite de o fredonare. Safirele era delimitate de linii subțiri și înconjurate de câmpii albe. Ce chip de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zîmbet de regret fraților ei și micuțului Nico, a cărui siluetă se micșora și, fără tragere de inimă, făcu totuși cale-ntoarsă. Lucas simți că-i țîșnește inima din piept văzînd cum i se contractă trăsăturile feței atunci cînd Începu să tușească pentru a elimina apa de mare pe care o Înghițise. Viața nu era doar o repetiție. Marie era salvată. Privirea ochilor verzi se stabiliză puțin cîte puțin. O văzu mișcînd buzele și Îi mîngîie cu tandrețe obrazul. - Ssst... Totul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]