8,428 matches
-
despre el. Era de mare folos în oraș să te pui bine cu doamna Watkins. Domnul Farney știa acest lucru și de aceea consimțea la tot ceea ce spunea ea sau cel puțin așa părea de unde stăteam eu. Părea atât de tulburat încât mi s-a făcut milă de el. Mi-am terminat sandviciul și îmi doream foarte tare să fi fost afară și să nu fi avut probleme. Am luat floarea de la tanti Mae - mirosea plăcut, dar abia sesizabil. Părea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de păr albastre căzând peste monitor. - Tu ai făcut așa? îl întreabă Ionel, descumpănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ei bine, da, ați auzit bine, moartea a încetat să mai existe. În clipa aceea, în camera lui Bogdan ceva bubui înfiorător. Era chiar el, care se prăbușise cu tot cu pat, aproape inconștient. Ceea ce auzise la televizor avusese darul să-l tulbure atât de tare, încât se rostogolise pur și simplu pe jos, răcnind cumplit. Kurzweil vorbea însă în continuare, neavând de unde să știe acest lucru. - Practic, în felul acesta ADN-ul va supraviețui cu până la un miliard de ori mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scaunul unde până nu demult lucra soția lui. Ochii i se împăienjeniră, dar nu-și putea da seama dacă era din pricina tristeții, a durerii pricinuite de cuvintele cuprinse în bilet sau pur și simplu a mâniei din ce în ce mai aprinse care îi tulbura sufletul. - Domnule, sunteți o.k.? îl întrebă una dintre colegele soției lui, cu o îngrijorare prefăcută. Nu, era departe de a fi o.k., niciodată nu fusese mai puțin o.k., dacă era să judece întrebarea cretină a persoanei din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îi face neștiuți, nevăzuți. Sunt ajuns acum. Lucrul pe care-l văd nu are cum și de ce să existe, iar eu, dând ochii cu o asemenea grozăvie, nu pot decât să mă gândesc că nu aș fi vrut niciodată să tulbur liniștea atât de agitată a acestui demon suprem, pentru că asta pare să fie și, o Doamne, îmi e atât de frică acum de ceea ce văd, încât bietul meu suflet ar face orice să nu moară, s-ar prosterna, poate, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dar Zinocika se supără și, încruntată, îmi închise palma cu monedele. Trebuie să-i luați, îmi spuse ea. Trebuie, altfel să știți că mă jigniți. „Oare merge sau nu merge, mă refuză sau acceptă?“ Acesta era singurul lucru care-mi tulbura gândurile, simțirea, ființa întreagă, în timp ce o împingeam ușor pe Zinocika spre intrarea casei. Când a urcat prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău din samahonka tulbure ca apa de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Justiție sădite de voi în sufletul nostru ne fac să ne irităm, să ne indignăm, să ne înfuriem. Înțelegeți că, de am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar Omenia, Dreptatea și Noblețea Sufletului ne obligă să ne indignăm, să ne înfuriem sălbatic și să ne răzbunăm ca fiarele. Înțelegeți, prorocilor, acesta este mecanismul sufletului nostru de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Tovarășul Burkeviț? întrebă medicul-șef. E șeful nostru direct. E suficient un cuvânt de-al lui și sunteți salvat! Maslennikov puse multe întrebări, gândind, probabil, că e o coincidență de nume sau că nu a înțeles el bine. Era foarte tulburat și, se pare, fericit când s-a convins că acest tovarăș Burkeviț este chiar persoana pe care o cunoaște el. Medicul-șef l-a informai că instituția pe care o conduce tovarășul Burkeviț se află pe aceeași stradă cu spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să jure că venea din galeria unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu-i-se pe ceafă. Nu mai auzise niciodată așa ceva. Rămase nemișcat, ascultând cu urechile ciulite. Liniștea nu era tulburată decât de curgerea apei în pârâiașul ce trecea pe dedesubt. După câteva clipe inima îi veni la loc și porni mai departe spre abataj. Curentul de aer i se părea acum mai puternic, ceea ce nu putea decât să-l bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre vârf. Îi trecuse oboseala și respirația îi revenise la normal. Se opri puțin rezemându-se de trun chiul unui copac. Liniștea din jur îi dădea un sentiment reconfortant. Doar sunetul slab al acelor de brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al insectelor. Voia să-și aprindă o țigară dar renunță, nu-l lăsa inima să întineze locul acela cu fum de tutun. Până acum nu văzuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o făcuse acolo. Se uită la ceas, trecuseră două ore de când plecase de lângă mașină. Porni din nou la drum, hotărât să își continue urcușul mai departe, mergând tot prin pădure pe marginea zmeurișului. Zgomotul pașilor săi era singurul sunet ce tulbura liniștea din jur. Mergea liniștit privind în jur, în speranța că poate va observa ceva. Se opri pe loc, ciulind urechea. I se păruse că aude ceva. Avea impresia că cineva pășește în spatele său. Se întoarse și privi în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea departe de tabără, oricât ar fi încercat Burcilă să-i joace o festă îi venea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcuse Strugurel apariția lângă foc. Ieșirea lui din cort le cam încurcase socotelile atacatorilor și se văzuseră nevoiți să-și schimbe planurile. Puseseră la cale aceeași strategie ca să-l îndepărteze de tabără și să-l împie dice să dea alarma. Tulburat de pierderea fiului său, nu stătuse nici o clipă pe gânduri și se repezise ca un apucat după acesta, îndepărtân du-se tocmai de locul unde era mai multă nevoie de el. Pricepând în sfârșit cum stătea treaba, îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
savurându-și isprava. Ar fi numai bine să mergem să-l surprindem în bârlog. Pe de altă parte, ar trebui să mergem la tabăra țiganilor să vedem ce urme putem găsi. Acum, cât sunt încă proaspete și nu le-a tulburat nimeni. În concluzie? Mergem la zlătari, spuse Toma pornind mașina. Știi unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acest gen nu își au locul în ea. Convenisem că purtăm o discuție în care măcar mă lași să vorbesc. O.K., te ascult! Aici, în mașină? Dar ce are? Trebuie să stăm undeva în liniște, să nu ne tulbure nimeni. Bine, hai atunci să mergem să bem o cafea undeva, se declară Cristian de acord, pornind mașina, la restaurantul unde am luat cina săptămâna trecută e bine? Nu, e prea multă lume. Atunci, acasă? Nu putem discuta așa ceva acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ales dacă pentru a face asta cauți să îi înșeli pe zei. Da, am înțeles, voi fi pedepsit. Nu, nici pe departe. Ți-am spus doar că ei nu fac așa ceva. Ei doar veghează ca mersul firii să nu fie tulburat. M-am mirat când mi-ai spus că iarăși au început să dispară oameni în Baia de Sus. Știind planul lui Calistrat, credeam că nu-i vorba decât de un caz banal de natură criminală și nimic altceva. Știai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
construcții metalice stăteau acolo, clădite unele peste altele. Mai încolo, atât cât putea să străbată cu privirea, se aflau containere înșiruite de-a lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de apă de la roua depusă. Picături condensate din ceață se scurgeau de pe ramurile copacilor, scoțând un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fac nimic. Dacă vrei să știi ce vor, singurul lucru pe care cred că l-am aflat și, spun asta pentru că nu am vorbit niciodată cu ei, pur și simplu cred că despre aceasta e vorba, vor să nu fie tulburați. Ei, asta-i acum! M-ai lămurit, buștean! Nu am cum să te lămuresc pentru că nici eu nu știu mai multe. Înțeleg că tu ești cea care aduci paznicii, spuse Cristian după o scurtă pauză, schimbând subiectul discuției. Nu, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor. Din când în când, concertul cicadelor înceta pentru câteva clipe. În momentele acelea, liniștea era atât de profun dă încât auzea zgomotul acelor de brad căzând de pe crengile copacilor din jur. Își amintea de nopțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă un ocol spre stânga, astfel încât să nu ajungă direct la tabăra basarabenilor. Tocmai trecuse de trunchiul unui stejar bătrân, gros de mai bine de un metru, când ceva i se păru că nu este în ordine. Nimic nu mai tulbura liniștea pădurii, nici măcar zgomotul pașilor socrului său nu se mai auzea, semn că acesta se oprise pe loc. Se întoarse să vadă ce se întâmplase. Pop era la zece pași în urmă, cu brațele ridicate deasupra capului. În spatele său stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numele și activitatea de acel autor și de acea carte; în fond, (și) de aceea e frumoasă lumea literaturii unde, dincolo de rutina istoriei literare și de evoluția oarecum predictibilă a unor structuri și paradigme, apare deodată un autor "anonim" care tulbură o ierarhie de valori. Au fost, în ceea ce mă privește, două evenimente: Marginea Imperiului, în 1981, un roman al lui Tudor Dumitru Savu și, iată, în urmă cu doi ani, Ktistai al lui Dan Tomorug. Savu era, în afara celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lîngă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atît salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atît de veche ca și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]