7,327 matches
-
Zoiei și căzu pe pat, murmurând: ă Ea m-a mințit. În aceea clipă și adormi, visând la genele transparente ale polițistului. Capitolul patru Biletul anonim Plicul, adresat simplu lui Porfiri Petrovici, ajunsese pe biroul său de dimineață cu primă tură de corespondență. Conținutul lui îl scoase pe Porfiri din apartamentul său. ă Alexander Grigorevici, nu ai văzut cine mi-a lăsat asta? Așezat pe taburetul său înalt de la birou, funcționarul șef abia de-și îndreptă privirea înspre Profiri, fiind reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
priză. Kitty o Întrerupse nerăbdătoare. — Ăsta nu e decât un clișeu fumat! Nici să muncești de dimineața până seara În vreun post care-ți ucide creierul nu ajută... cam câtă creativitate crezi că-ți mai rămâne după ce ai ieșit din tură de la McDonald’s? Kitty ridică ușor din umeri. — Și ce zici de Oscar Wilde, de Tolstoi și de mulți alți poeți și scriitori din secolul al XIX-lea? Desert Rose tăcu preț de o secundă și se gândi. — Erau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de tată ca să fie singur, dar și pentru că avea și ea treburi de făcut, câteva duzini de ulcele mari și mici așteptau să le fie lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor spuse, Ce senzație stranie, am impresia că podeaua vibrează sub tălpi. Se opri, își încordă auzul și adăugă, Și am impresia că aud ceva ca un zgomot de excavatoare, Chiar sunt excavatoare, spuse Marçal, grăbind pasul, se lucrează în ture de șase ore, fără oprire, au ajuns la o oarecare adâncime, O lucrare, întrebă Cipriano Algor, Da, se spune că se vor instala noi magazii frigorifice, probabil și altceva, poate alte parcări, aici lucrările nu se termină niciodată, Centrul crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înceapă să se consume și să se învenineze. Cipriano Algor nu află însă că fiica lui și ginerele aveau planuri pentru el. Ziua liberă a lui Marçal a fost anulată, și așa s-a întâmplat și cu colegii săi de tură. În secret absolut, gardienii rezidenți și numai ei, fiind considerați mai demni de încredere, au fost anunțați că lucrările pentru construirea noilor depozite frigorifice au scos la iveală la etajul zero-cinci un lucru care va avea nevoie de o atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cer un secret total și absolut, ați înțeles, Da, domnule, au răspuns în cor bărbații, Foarte bine, intrarea în peșteră, am uitat să vă spun că e vorba de o peșteră, va fi păzită zi și noapte, fără întrerupere, în ture de patru ore, pe tablă puteți vedea în ce ordine se va face supravegherea, e ora cinci după-amiază, începem la șase. Unul dintre bărbați ridică mâna, vroia să știe, dacă era posibil, când a fost descoperită peștera și cine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lua măsurile necesare. Comandantul făcu o pauză și conchise, E tot ce trebuie să știți și, o dată în plus, atenție la cuvântul de ordine, secret absolut, e în joc cariera voastră. Gardienii se apropiară de tabla pe care erau stabilite turele de supraveghere, Marçal văzu că numele lui era al nouălea, deci va fi de planton între ora două noaptea și șase dimineața, peste două zile. Undeva, sub pământ, la treizeci sau patruzeci de metri adâncime, nu se va observa diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
știu ce mă așteaptă, Nu ști, doar îți imaginezi, și încă prost, corectă colegul. Acum e unu și jumătate noaptea, Marçal își ia rămas bun de la Marta cu un sărut, ea îl roagă, Să nu întârzii după ce-ți termini tura, O să vin repede, mâine îți povestec totul, promit. Marta îl conduse la ușă, se mai sărutară o dată, apoi se întoarse înăuntru, aranjă mai întâi niște lucruri și merse la culcare. Nu-i era somn. Își spunea că n-avea motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vei face, Acolo jos se înâmplă ceva și eu am nevoie să știu ce e, Orice ar fi nu va putea rămâne secret o viață întreagă, Marçal mi-a spus că ne va povesti totul, când se va întoarce din tură, Foarte bine, dar mie nu-mi ajunge o descriere, trebuie să văd cu propriii mei ochi, Dacă e așa, du-te, du-te, și nu mă mai chinui, spuse Marta, izbucnind în plâns. Tatăl se apropie de ea, o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de gin din mîna barmaniței care plutește pe deasupra paharelor de martini. Wakefield se străduiește să nu devină optimist. Optimismul i-ar putea duce de rîpă Întreaga carieră. Frumoasa barmaniță, pe numele ei Mitch, face casa, pregătindu-se să iasă din tură. Se cocoață În poala lui Zamyatin. Ca la un semn, cele două turiste Își dau paharele peste cap și se ridică să plece. — Cum rămîne cu turul de oraș? se roagă rusul. — Poate altădată. Dinții le strălucesc. — Pa, asigurați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca un puști, la prima lovitură de ciocan. Cu o zi Înainte de plecarea lui Margot, pe Wakefield Îl Încearcă un sentiment neobișnuit. O să-i lipsească atunci cînd va pleca. Mergînd pe străzile Întunecate, după ultimul film, Îi povestește despre șeful turei de noapte din librăria În care a lucrat el, cea mai tristă persoană pe care a Întîlnit-o vreodată. În fiecare după-amiază, tipul acesta mergea la un film și cînd i se termina schimbul, la miezul nopții, mai vedea unul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
figura ce punea în pericol femurul pe care tocmai o învățase de la Ben, își târî fiul după el ca să dea o raită pe la bar. — Pot să mă duc măcar să-l scot pe Rover din mașină? Are nevoie să dea o tură. Pot să te aștept afară cu el dacă ai afaceri de discutat. Jack observă un grup mare de studenți străini, format în majoritate din adolescente îmbrăcate în fuste scurte, care stătea la masa alăturată. Nu era de mirare că Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cred că de la gânduri, că te trezești la cinci și imediat te-a luat un gând... lor li se pare o condiție fizică. Plimbăreți-plimbăreți. Abia așteaptă aerul. Încep să meargă-n ritm din cameră. Vor să prindă cât mai multe ture. Se gândesc că oricum stau în cameră o zi întreagă, merg exact ca ursul. De multe ori, eu nu mai ies că e sezonul rece, e frig, că asta este, oricât te-ai îmbrăca de gros. Peste iarnă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de casă. Îl cunoșteam pe copil și de aici „scopul scuză mijloacele“, chiar dacă îl cunoșteam, era un prieten de-al meu, dar mai mic ca vârstă. I-am dat bicicleta să se plimbe în curtea școlii, s-a plimbat câteva ture - timp în care el și-a lăsat ghiozdanul la mine, eu am luat cheia de la casă. M-am dus, am deschis ușa, am luat cheia înapoi, am pus-o în ghiozdan. Eu mi-am făcut treaba, el, când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai mulți bani. Crescuse Într-o casă În care banii nu ajungeau niciodată, iar ea voia să aibă o altă viață. Și, nepăsându-i de ceea ce puteam crede colegii lui Antonio, Îl aștepta În garsonieră când se Întorcea el din tura de noapte, frânt de oboseală. Deja muncești mult, Îi spunea, legănându-l, umbli printre criminali și delincvenți, dacă după o astfel de zi nici măcar nu mergem În pat, ce fel de viață mai e și asta? Nu Își făcură noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Gică era deja acolo, mânca pită cu clisă, n-a zis nimic, doar a făcut semn spre ceasul de pe mână, ridicând trei degete, știam că asta înseamnă că am întârziat trei minute și că după antrenament ne mai așteaptă cinșpe ture de stadion în plus, dar eu i-am spus că nu-i vina noastră, din cauza soldaților am întârziat, și atunci nea Gică a întrebat care soldați, să nu mint, că-mi trage una de patinez pe muci până la poartă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o mască de gaze un număr care indica arma cu care o să tragă și ordinea de bătaie, mie mi-a ieșit numărul treișpe, însă nu m-am temut, era numărul meu norocos, treișpe însemna că o să-mi vină rândul în tura a doua și o să trag cu arma numărul trei, în total erau zece arme și zece locuri de tragere, dinadins nu m-am uitat cum a tras cu arma numărul trei cel dinaintea mea, din prima tură, deși atunci aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vină rândul în tura a doua și o să trag cu arma numărul trei, în total erau zece arme și zece locuri de tragere, dinadins nu m-am uitat cum a tras cu arma numărul trei cel dinaintea mea, din prima tură, deși atunci aș fi putut să-mi dau seama cât de exactă e arma și în ce direcție bate, m-am gândit că oricum n-are rost, așa că mai bine mă plimb prin curte decât să mă uit, am vizitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a cincea, la coadă, la anexe, dar acolo erau șapte în fotografie, iar aici erau numai cinci, doi dispăruseră din fotografie, deși n-am auzit să se fi descoperit că fuseseră trădători, între timp am văzut că cei din prima tură s-au ridicat din poziția de tragere, deci urmam noi, cei din tura a doua, așa c-am pornit-o și eu într-acolo, și i-am mai văzut pe profesori stând de vorbă în fața intrării în școală, era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aici erau numai cinci, doi dispăruseră din fotografie, deși n-am auzit să se fi descoperit că fuseseră trădători, între timp am văzut că cei din prima tură s-au ridicat din poziția de tragere, deci urmam noi, cei din tura a doua, așa c-am pornit-o și eu într-acolo, și i-am mai văzut pe profesori stând de vorbă în fața intrării în școală, era acolo și Vasököl, fuma în continuare, iar când m-am uitat la el, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
punându-l pe masă, lângă tabla de șah, cu o mișcare precisă și scârțâită, apoi a început să-mi ia pe rând piesele, orice mutare făceam, reacționa prompt, fără să stea pe gânduri o secundă, iar când i-am oferit tura ca să-i pot lua pe urmă regina, n-a mușcat, de parc-ar fi știut exact ce gândesc, de parc-ar fi știut dinainte care va fi următoarea mea mutare, tot mișcându-și mâna, scârțâind, probabil că s-a încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
punea la colț tot mai des, luându-mi tot mai multe piese, parcă i s-ar fi accelerat mișcările, și capul și-l ținea altfel, de parcă s-ar fi abținut să râdă, apoi după ce mi-a luat și a doua tură și mi-a dat șah, am văzut că s-a terminat, orice mutare aș mai fi făcut, tot mat era, m-am uitat la mașinărie, la fața lui nenea ăla negru, la pielea lui cenușie, pergamentoasă și colbuită, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul, se culca apoi la loc lângă ceilalți doi câini, peste un timp un altul se ridica și dădea o tură în jurul caporalului. Baraca era la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am pus o tonă de rufe la spălat și am dat cu aspiratorul în seră. Până la prânz, am șters praful și am aspirat camerele de la parter și am lustruit toate oglinzile cu oțet. Până la ora ceaiului, am mai pus o tură de rufe, am tocat legumele la mixer, am măsurat orezul nerafinat ca să-l pun la abur și am pregătit cu atenție patru cutii cu aluat de foietaj, așa cum m-a învățat Iris. La ora șapte am aruncat la coș o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]