3,448 matches
-
Bunul simț la fiecare?! Vor o sindrofie-aleasă, Dumnealor nici că le pasă, Că-i mare deranj prin casă, C-un cont binevoitor, Ei se duc mai repejor La solar și coafor. Florile la fiecare Plac, dar cine oare Să le ude, ce -întrebare?! Se usucă orice floare Și habar nimeni nu are! De n-ar avea ajutor, Ar fi vai de steaua lor, Unii pe alții se lasă, De bun-simț nici că le pasă. Întrebarea ce mă doare: Cum de nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște morminte bine întreținute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era țintită În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe mâneci. Casa fusese jefuită pentru că ridicase o fereastră să admire un apus și uitase s-o mai Încuie. Spărgătorii intraseră În sufragerie de pe acoperișul aflat chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
treaba ta. De ce Îmi spui mie? — E un motiv. De ce să nu-ți spun? Trebuie să fie un motiv. Te rog, nu mă opri. Fii bun. — Ar trebui să te oprești singur. — Nu pot. — Ești sigur? — Apăs. Am orgasm. Mă ud. Sammler ridică vocea. — Chiar nu poți să omiți nimic? — Unchiule Sammler, atunci ce să fac? Sunt sărit de șaizeci de ani. Apoi Bruch Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și să ne ridicăm... Dar ce e asta pe podea? spuse Shula. Toți patru se ridicară În jurul mesei să se uite. De pe scara din spate curgea apă pe suprafața albă din plastic, stil mozaic de Pompei. Brusc mi s-au udat picioarele. — Dă pe dinafară vreo cadă? spuse Lal. — Shula, ai Închis apa? — Sunt absolut sigură. Cred că se scurge prea repede ca să fie apa de la cadă, spuse Lal. Probabil a plesnit o țeavă. Ascultând, auziră un sunet ca de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei în ziare „nu-i face dreptate“. Ieri dimineață, Sheba și-a câștigat și mai multă admirație cerând în mod special să se alăture familiei la slujba de vinerea mare. Marjorie aproape s-a udat de bucurie. Eu nu m-am dus, bineînțeles. Am avut grijă să rămân „adormită“ până când au fost toți duși de-a binelea. M-am asigurat că nu ai e nici un pericol ca vreunul să se întoarcă după vreo pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am auzit bine. Într-o săptămână? am repetat eu. Noi știam că Eddie se întoarce în iunie, dar cred că contasem pe o amânare de ultim moment. — Da, a zis Sheba leneș. Voia să știe ce-i face grădina. Ai udat-o, Barbara? — Nu-ți face griji pentru nenorocita de grădină, am zis. Ce-o să ne facem noi? Sheba s-a uitat la mine, surprinsă. Apoi a ridicat din umeri. Crezi că există vreo șansă să ne mai lase să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să doarmă mai ușor. Zach a fugit în grădină și-a cufundat un furtun într-unul dintre canalele pe care le săpase ca să aducă apă de la Corey Creek. Apoi a alergat la stiva de lemne și-a început s-o ude cu furtunul până când flăcările s-au stins, iar lemnele au prins să scoată aburi. Ce-a crezut ? C-o să scape ? a zis Pearl, fără să se adreseze cuiva în particular. Aici suntem în Idaho, pentru numele lui Dumnezeu ! Naji a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
excitat. Paturile de lângă mine se mișcau în toate părțile, ca la cutremur. Contururi albe se ridicau și coborau asemeni pistoanelor unui motor al iubirii. Pe fundal, chițcăieli ca de șoareci. Se râdea din orice. Auzi, mă?... Dacă tot m-am udat, ce-ar fi să scoți degetul și să bagi și tu ce-mi trebuie mie... N-am înțeles de ce toți izbucniră în râs, de ce Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de amor, toate se vor termina cu bine. Atenție la vreme ploioasă și la portofel cu găurele. Ceea ce căutați se află la picioarele dumneavoastră. Ploi de primăvară și radiații. Nu vă uitați umbrela. Cusurul paharelor din hîrtie este că te uzi oricît ai fi de atent și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc cu două bețe deodatăă cînd le-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
izolăm țăranii care suntem de toate celelalte percepții. De exemplu, de percepția ta sosit în satul unde fuserăm după Paște. Prima zi ai cam zăcut. Căscai câte o geană și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai în Occident, te îmbătai frumos în beci, în mod organizat, să nu te vadă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
crucea crestată de bunica. Fetițele s-au împrăștiat în lumea altor relații și au început să graviteze, potrivit tradiției, în jurul băieților. Eu, retardată, am rămas cu mărul. Îl luam în brațe, îl sărutam pe crestătura în formă de cruce. Îl udam cu câte o lacrimă de fetită-fată și cu tristețea perceperii acestei metamorfoze. Mi-era frică de creștere. În mintea mea însemna ieșirea din lumea populată cu ființe vii de toate felurile pentru traiul la bloc unde nu creștea nimic. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că voi găsi pe acești doi singuratici vecini, ca totdeauna, față în față. Bătrânul vorbea cu pipa în gură, lângă șanțul umed de pe margine. Ce, mă? ce tot umbli încolo și-ncoace și dai drumu la apă? Ce tot îți uzi cepele și curechiul? Stai singur cuc, nici nu mânânci ca lumea, nici un păhărel de rachiu nu bei, de ce dracu mai trăiești pe lumea asta, ha? Bulgarul, încovoiat între căpățâni violete de varză, mormăi ceva neînțeles, ridicându-și sprâncenele negre. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pace! ce ai cu mine? dă drumul! Zvârli mâna maică-sii; și deodată prinse a-și întinde hainele de pe dânsa. Năvăli în casă cu capu-nainte, izbindu-se cu fruntea de ușă, își scoase gemând răgușit o grimea albă, curată, o udă cu apă, trânti pe fundul de lemn cana de aramă, și-și înfășură fruntea și tâmplele cu pânza umedă. — Nu mai pot! nu mai pot!... Și năvăli afară, la aer curat. Prin ziua mohorâtă, prin vântul rece al toamnei, plângerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce să zic? Ascult și eu cum vorbiți dumneavoastră... —Na! văd eu că ești cu îndoială... da’ nu-i nimic... Suflă cu zgomot, ca și cum ar fi fost plin de năduh, și se uită în juru-i. —Moș Gheorghe Barbă, să-ți uzi o leacă fluieru... Să-mi cânți cum știi dumneata... Ți-oi cânta, de ce nu?... răspunse gros Gheorghe Barbă din fundul bordeiului. Urmă o vreme de liniște. Faliboga privea în pământ. Apoi deodată ridică capul și-și aținti ochii arzători spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie să obțină dovezi asupra infidelității soților. Mie mi s-ar părea cumplit de deprimant, dar ea zice că n-o deranjează pentru că a știut dintotdeauna că bărbații sunt niște gunoaie. Petrece o grămadă de timp ghemuită între garduri vii ude cu un aparat foto cu obiectiv puternic, încercând să surprindă perechile adultere la ieșirea din cuibușorul de nebunii. Ar putea să stea la adăpost în mașina ei confortabilă și călduroasă, dar acolo are obiceiul să adoarmă și să rateze misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la mine, o ofertă să îmi măresc penisul și, în sfârșit, un virus care fusese blocat. Dar, de la Aidan, nada. Dezolată, am pornit-o spre duș și am fost șocată să descopăr că de-abia eram în stare să îmi ud corpul, cu atât mai puțin părul. Ați încercat vreodată să faceți duș fără să vă udați o mână? În ultimele opt-nouă săptămâni, alții făcuseră totul în locul meu, astfel încât nu realizasem cât de lipsită de puteri eram. Am avut un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar, de la Aidan, nada. Dezolată, am pornit-o spre duș și am fost șocată să descopăr că de-abia eram în stare să îmi ud corpul, cu atât mai puțin părul. Ați încercat vreodată să faceți duș fără să vă udați o mână? În ultimele opt-nouă săptămâni, alții făcuseră totul în locul meu, astfel încât nu realizasem cât de lipsită de puteri eram. Am avut un nou moment din acelea, nesuferite, în care întrezăream realitatea: eram total depășită de situație aici, pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Era scandalos de frumos, cu aripile acoperite cu un model întortocheat în nuanțe de roșu, albastru și alb. În timp ce îl priveam uimită, a zburat prin cameră, așezându-se pe combină, pe un ghiveci - ca și cum mi-ar fi reamintit să-l ud! - și pe vechiul scaun al soțului meu. Apoi a zburat spre exemplarul meu din National Enquirer și s-a trântit pe el - părea să spună „Țțț Țțț, Dorothea!“ (Întâmplător, soțul meu decedat nu accepta să citim acea anumită publicație.) La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aud un elicopter. —Ei sunt? Am ciulit urechile. Tipul cu aparatul de radio-recepție s-a uitat la ceasul mare, negru, cu protecție subacvatică, cu protecție antinucleară, de la mână. —La fix. Toată lumea pe poziții, am zis. Ai grijă să nu se ude, am strigat după el. Să nu faci nimic care s-o supere. În mai puțin de un minut, Blythe, neatinsă de strop de apă, bocănea în cizme înalte de piele pe holul acoperit cu parchet, înspre salonul principal unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atât de firavă, și cu toate astea atât de prețioasă! În ochii mei, arborele părea cu totul obișnuit. Frunzele lui semănau cu cele ale viței-de-vie, dar în mic. Era plantat chiar în mijlocul unui izvor. — Se zice că dacă ar fi udat cu altă apă, s-ar usca imediat. Mi s-a părut emoționată de vizita asta, dar nu înțelegeam motivul. A doua zi însă, eram iarăși împreună și mi s-a părut că e veselă și îndatoritoare. De atunci plimbările noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
manipulul se oprește deodată. Un centurion se îndreptă spre soldați și dădu niște ordine. Soldații își scoaseră bracae, tibiali și calcei. Se dezbracă? întrebă uimit Titus. Peste tunică au doar lorica, pe frigul ăsta? — Probabil că nu vor să-și ude hainele și încălțările, pentru că or să stea în zăpadă și în noroi. — Dar ce fac? Soldații își ungeau trupurile cu o pomadă pe care o treceau din mână în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]