2,898 matches
-
Nu e prea interesant ce facem acolo și, în plus, muncim în grupul nostru. Cât ne aștepți, continuă ea, poți să ne speli și lenjeria de corp pe care am lăsat-o lângă chiuvetă. — Cred că glumești, am spus eu, uimit. — Normal, spuse ea, râzând. Ești atât de dulce! Nu-i așa, Naoko? Chiar că e dulce, spuse ea. — Bine, o să învăț la germană, oftai eu. Da, fii cuminte și învață, spuse Reiko. Ne întoarcem înainte de prânz. Fetele au plecat, chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
comandat whisky cu sifon și în clipa aceea am observat un geamantan mare la picioarele lui Midori. Am fost în excursie. Tocmai m-am întors, spuse Midori. — Unde? — La Nara și la Aomori. Într-o singură excursie? am întrebat eu, uimit. — Ei, pe naiba! Oi fi eu ciudată, dar tot nu pot cuprinde Nara și Aomori într-o singură excursie. Am fost pe rând, normal. La Nara m-am dus cu prietenul meu și apoi la Aomori, singură. Am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre Pescăruș și proprietar. — Te simți bine? întrebă ea. — Nu e deloc rău. — Dar nu arăți grozav, spuse Midori. — E primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți. — Păi, încerc și eu să mă adun. N-ar trebui să uiți că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-ți spun că până atunci nu îmi vorbise niciodată atât de deschis. Am mai discutat noi despre sex, ca un fel de terapie, dar niciodată nu mi-a dat vreun amănunt. Probabil se jena. De aceea am fost atât de uimită când am văzut-o cum turuie, fără oprire. Pot să spun, chiar șocată. „Simt nevoia să-ți povestesc“, mi-a spus ea, „dar dacă nu ai chef să mă asculți, nu mai zic nimic.“ Am încurajat-o să spună tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ți se va întâmpla nimic rău. Mă uit spre Finn, care se strâmbă cu dispreț. Dacă tipa continuă în felul ăsta, ne va aduce pe toți la disperare. Am o idee! exclamă Daisy. Exercițiile de încredere! — Ce anume? o întreb uimită. Ceea ce fac actorii înaintea unei repetiții. Putem să facem același lucru pentru a ne relaxa puțin. Ce presupune asta? se interesează Ben îngrijorat. Trebuie să cântăm? — Fii serios! Bineînțeles că nu! Îi strălucesc ochii. Ben nu mai fixează sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lângă mine, dă din cap cu neîncredere. Mă uit la ea și o aprob din priviri. Lipsa de respect a lui Daisy față de sine ne surprinde. Jennifer încearcă să-mi zâmbească timid. Văd că Ben și Finn se uită foarte uimiți. Pare de necrezut că o tipă blondă, înaltă, frumoasă și cu o slujbă de invidiat are o părere așa de proastă despre propria persoană. —Bănuiesc care e problema, continuă ea. Nu reușesc să trec de cele cinci stadii despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
își toarnă mai mult gel decât de obicei. Are o expresie foarte hotărâtă, care nu prea se potrivește cu stilul extravagant de care face atâta caz. Sunt curioasă ce vrea să ne spună. —Daisy va fi prietena mea. Îl privesc uimită. N-am observat vreo atracție sexuală între ei, mai ales că Finn nu e genul lui Daisy. E destul de chipeș, se potrivește standardelor ei, însă ea preferă tipii mai spilcuiți și mai convingători. Lewis, de exemplu, era genul clasic: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fierbe de mânie, și iese din cameră val-vârtej. Pantalonii o fac să pară atât de înaltă, încât, pentru o clipă, am senzația că dă cu fruntea de prag. În sfârșit, exclam eu ușurată. Bravo, Daisy! Ce nenorocită! remarcă Daisy foarte uimită. Cred că Vanessa e de-a dreptul idioată. Cum își poate închipui că Finn s-ar uita la extraterestra asta? —E o tipă destul de ciudată, admit eu, fiind sigură că nu mă aude. Mi-am dat seama după zgomotul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
imbecilului! Mai încerc o dată. Ea nu și nu, o ține una și bună: nu era tâmpit! M-am enervat teribil. La prima stație am sărit în beznă. Autobuzul a închis ușile și a demarat. Am mai apucat să zăresc chipul uimit al Sabinei. C V Că Leo „desena” ceva în paralel cu viața lui banală, asta era limpede. Totuși, pentru ambițiile sale de „desenator ezoteric”, Cosmin îl găsea pe Leo uimitor de dispus la tot felul de jocuri frivole, jocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu cât îi povestesc mai mult, cu atât i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vă trimite mâncare cu farmece. - Păi înseamnă că și fiică-sa ar trebui să fie afectată, că doar mâncăm împreună. - Nu, nu, că moldovencele sunt toate curve. De astea nu se prinde nimic. Mă uit dintr-o parte la ea, uimit. - Păi și noi sunem moldoveni, nu? - Nici pomeneală! Tata e din neam de greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ale cântecului, au încetat și ei. Acum înțeleg de ce n-a acceptat să vină cu mine când am fost la ea acasă. Ce surprinzătoare este fata asta! Nu după mult timp, Teofana bate la ușă. Cezar îi deschide și rămâne uimit văzând-o atât de frumoasă cu obrajii ei cu gropițe, cu rochia violetă ca petalele toporașilor de primăvară care îi pune în evidență frumusețea corpului după ce îi ia paltonul, cu cerceii cu piatră roz pe care Zina insistase să-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știu câta oară ca un bărbat protector. Ultima zi de plajă le strecura regretul că zilele frumoase luau sfârșit. Au sta mult la soare și în apă ca pentru ultima oară. — Te-ai bronzat frumos!îl admira Teofana. Va rămâne uimită prietena sau iubita ta când te va revedea. — Nu am iubită. — Nici prietenă? — Prietene îmi sunt toate fetele de la birou. — Probabil că tu ai un iubit. — Am și nu am. — De ce spui asta? — Fiindcă este plecat de mai bine de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fost de piatră! Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se închise ușa, Titu întrebă uimit: ― A și venit? ― Ehe! Chiar înaintea mea! râse Roșu ironic. Ne clătinam, ne clătinam! ― Guvernul? făcu Herdelea. ― Și guvernul, și toată banda, urma Roșu ursuz ca de obicei. Ne ducem dracului cu toții azi-mîine... ― Cel puțin în opoziție vom putea lucra
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe care o interesa luciul aproape umed al cocăi curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită, scutură din cap uimită. ― Ești chiar așa de sigur? Poate că este o construcție locală. Este năucitor... ― Nu. (Atenția lui Kane se mută spre cele două brațe gemene care formau, poate, spatele navei.) Nu e fixat la suprafață. Fără să știu nimic despre concepțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să revină la gaura descoperită adineauri când zări o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a întâmplat ceva, doamne ferește! S-a dus să vadă dacă e acolo. Când a băgat capul înăuntru, ce vede? Geluțu al ei dezbrăcat la costumul lui Adam stătea în poziție de drepți lângă cuibarul cu Norocoasa pusă la clocit. Uimită de ce vede, strigă: - Ce faci, nebunule, în halul ista? - Păi, nevastă, nu vrei găini cu gâtul gol? Și începu a râde de se scuturau pereții cotețului. Intră și tu aici și dezbracă-te precum Eva și treci în partea cealaltă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îi raportează cazul comandantului și-i va cere să trimită elicopterul de intervenție. Își sună superiorul și-i explică situația. Peste câteva minute, elicopterul se rotește în jurul turnului, coborând coarda de salvare cu cârligul de prindere. Mulțimea de gură-cască privește uimită ca la o scenă de cascadorie. Coarda este lăsată cu precizie până la Trafulică. Acesta, ținând pisica sub vestonul de pompier, prinde cârligul de la coardă și-l leagă de centura sa, iar pilotul, văzându-l agățat, îl ridică din turn, trăgându
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mergea, pentru că părea într-adevăr că înaintează în ritmul pașilor mei, oscilând când în sus, când în jos, după cum călcam cu ghetuțele pe pietrele violete. Părinții mei, teribil de lungi, susurau peste capul meu, iar eu priveam cu fascinație luna, uimit că nu o puteam întrece, că mergea mereu înaintea noastră. La un moment dat m-am trezit tras sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere mare, foarte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai era perfectă, că într-o parte se turtise și că o umbră, care nu putea fi decât umbra pământului, acoperea lent, dar vizibil, tot mai mult din suprafața ei. Ne-am oprit, am lăsat servietele jos și, îmbrățișați și uimiți, am privit acest spectacol de deasupra acoperișurilor. Curând, globul de chihlimbar rămase luminat doar pe jumătate, iar apoi umbra se întinse, lăsând să mai scânteieze doar un corn din ce în ce mai subțire; în acest timp, prin piața Galați treceau taxiuri și autobuze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
maică-sa și șchiopăta de un picior. Gambele și coapsele lui trebuie să fi fost lungi, tari și subțiri ca picioarele langustelor și la fel de lente. Era din ce în ce mai evident că se îndreptau spre poarta casei noastre, lângă stâlpul căreia mă ghemuisem, uimită. Erau mai înalți decât toate gardurile. Când au ajuns lângă mine, mi-am dat seama că le veneam exact până la brâu. Am fugit înăuntru, cu groază, căci cei doi se opriseră în fața porții și priveau pe deasupra ei. Chombe lătra înecîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca un animal în cușcă, stând pe vertebre între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet, dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe peste tot. Prin acea orbită, care avea fundul spart, te puteai strecura, cu destulă greutate, în țeasta lui Rolando
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mai mult de douăzeci de pași până la poartă, a trecut pe lângă mine o femeie foarte fardată, mișcîndu-și șoldurile caraghios sub o fustă imposibilă. Avea brațele pline de lalele galbene. Oricât eram de nostalgică și de fericit-nefericită, i-am privit uimită șoldurile ca de iapă în timp ce, lăsând o umbră neagră CA de gândac, se îndepărta peste câmp, pe cărarea spre foișor. Foarte departe se vedeau pe același drum alte două siluete albăstrii. Am intrat în casă și m-am dus direct
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]