5,770 matches
-
versuri scrise de George Topârceanu) Pentru verificarea însușirii noțiunilor despre personificare, cer elevilor să dea exemple de versuri din poezii unde sunt atribuite însușiri omenești necuvântătoarelor: Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu; Ce te legeni... de Mihai Eminescu; Iarna pe uliță de George Coșbuc. O altă figură de stil întâlnită în poeziile de la clasele mici este repetiția, cu rol de a concretiza, a accentua ceea ce poetul consideră esențial în sentimentele pe care le trăiește. În poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
gropi, dealuri care cu greu pot fi trecute etc. Dealul Bordei, spre exemplu, la sud de Iași în drum spre Vaslui, era socotit „groaznic”; „o căruță încărcată abia într-un ceas îl poate sui”. Chiar la intrarea în Iași, pe ulița Podul Lung, între bariera Nicolina și Bahlui, erau niște gropi „în care dacă intră trăsurile cu cai și altele, cu anevoie le scot afară”. Observațiile acestea însoțesc fiecare pas al comisiei de cercetare. Dacă drumurile făceau anevoioasă deplasarea, starea podurilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așa-numita „fabrică de pavele” din Iași, înființată în anii 1843-1844, la care erau angajați 9 lucrători salariați, dintre care unii munceau spre a-și „cîștiga hrana vieții pentru casă și a bieților sărmani copii”. Producerea de pavele pentru podirea ulițelor capitalei se făcea la acea instalație cu o „mașină”. Nu știm anume despre ce fel de mașină e vorba, însă ne este cunoscut, dintr-o stampă a vremii, că în primii ani de funcționare ea era acționată prin tracțiune animală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și boieri, ofițeri și funcționari alcătuiau o societate pestriță specifică unei perioade de tranziție. La 1840, „Iașii însuși - spune Alecu Russo - este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca pentru un bal mascat. Populația lui de 60.000 suflete e tot așa de felurită ca și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tâlc, de Al. Mitru; Gândăcelul, de E. Farago; Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi grupa mare; Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (abordare fragmentară); Dumbrava minunată, de M. Sadoveanu (abordare fragmentară); Unde fugim de-acasă, de Marin Sorescu; Iarna pe uliță, de George Coșbuc (abordare fragmentară), Supa de zarzavat, de Otilia Cazimir, Bunica, de Otilia Cazimir grupa pregătitoare etc., precum și Zarafu 2001 exemple pentru texte epice/lirice în versuri. 312 Vezi, de exemplu, posibilitatea de a interveni în textul epic în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
picioarele Gildei. Această, surprinsă, strigă după ajutor, dar nu rezistă atunci cand Ducele îi face declarații de dragoste. El se dă drept un student sărac, pe nume Gualtier Maldè, dar înainte de a continua apare Giovanna care semnalează apropierea unor persoane pe ulița. Gilda îi spune Giovannei să-l facă ieșit pe Duce pe la terasă. Înainte de a se despărți, cei doi schimba cuvinte înflăcărate de amor. Rămasă singură Gilda evocă numele celui iubit după care se retrage în camera ei de la primul etaj
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
albi sunt cunoscuți ca oameni din topor, nepregetând să-și apere onoarea chiar și cu securea, dacă e nevoie. (Probabil că de aceea și sunt cunoscuți drept "oameni din topor".) Așa că nimeni nu prea mai are curajul să iasă pe uliță, de frica răzbunării celor denunțați. Iar denunțați au fost cu toții, chiar și doi copii abia născuți, ceea ce nu prea avea vreo logică. (Pe urmă, pentru că totuși trebuiau să iasă măcar până la fântâna publică și la cârciuma lui Bandy, doi vișinieni
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ce a avut șansa să se reunească Într-un astfel de ansamblu muzical. Ce fericire, ce câștig! Că ți se livrează pe nesimțite un ideal sublim al Înălțării și o aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
merge și intră În biserica mănăstirii din preajmă la ceas de seară, Închinându-se sfios și mirându-se poate de vremurile care au trecut peste ziduri, pietre, sfinți și semeni. Îi place să se plimbe cu doamna lui, Rodica, pe ulițele satului, să intre În vorbă cu copii, babe, bețivi, să scruteze curțile și grădinile oamenilor, să comenteze, să laude, să critice... Multe Îi plac domnului Neculau. Și tot la fel de multe nu-i plac. Dar despre alte plăceri sau neplăceri, cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cozonaci, vinețuri; ești Întrebat al cui ești, ce mai face mama, tata; te-mbujorezi când dai cu ochii de vreo fetișcană (a Învățătorului sau profesorului din sat), cu care Îți imaginaseși mai știu eu ce; frămânți noroaie sau zăpezi pe ulițe unde n-ai călcat În viața ta; ești amețit de-atâta trudă și vâjâie inima-n tine. Timp de câteva clipe, te uiți prostit la luna de pe cer. Uimită, și luna se uită la tine. De ceea ce faci, de ceea ce
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poartă pecetea sorții sale de tânăr sărac, care făcuse o tentativă de sinucidere (va muri, de altfel, prematur) și se instalase pe o poziție acuzat de stânga. Personajele prozelor sale aparțin lumii rurale (schițele Mizeria satelor provinciale, Moș Crăciun pe ulițele satului) sau periferiei bucureștene (Capitala la periferie, Bal și amor la mahala, Iarna la periferie), prezentând „oameni veșnic flămânzi după o bucată de pâine, după dreptate, după o lingură de sare sau de mângâiere. Și când praful se alege de
AMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285315_a_286644]
-
ia peste picior, combinând dezinvolt engleza și franceza cu cea mai neaoșă română, un „fashionable de mauvais ton”. Îl zărește la garderobă, „Într-un colț al tindei”, pe filfizonul de prost gust, „unul dintre acei păpușeri ce-i Întâlnești pe uliță și prin cafenele, cu plete lungi până la coate, cu barbă de țap, cu doi coți de postav roșu legați la gât, cu jăletcă galbănă à la républicaine, cu o manta leleachie, scurtă până la genunchi” și se preface că nu vede
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
băutură, alimente sau alte forme de compensare oprirea ceremonialui. Pornind de la atestări din secolul XIX, Nicole Belmont (1981, p. 16) citează o descriere etnografică din 1809: Pentru a aduna pe toată lumea, șeful cetei lua un corn de vacă și parcurgea ulițele, sunând din el la toate răscrucile - sunetele ascuțite se auzeau până foarte departe. Ceata se aduna la o răscruce. Toți veneau Înarmați cu lucruri care putea face cât mai mult zgomot: secere, cratițe de alamă, trompete, lanțuri, fiare vechi, clești
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sora luminile dedițeii vineți. (Echinocțiu) (Blaga, 2010 : 140) Êtres, qui avez été, vous êtes dans quels lieux ? Sœur ne marche pas sur leurs lumières anémones bleuâtres. (Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) Sub porți ființele somnului intra câini roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă ploaia umblă pe cataligi. (Oraș vechi) (Blaga, 2010 : 142) Par leș portes entrent leș êtres du sommeil chiens roux et soucis. Dans toutes leș rues fine et longue sur leș échasses marche la pluie. (Ville ancienne) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Tais-toi, leș aguilles soupirent sur le dernier signe du cadran. Nuit. La marche des heures s'accomplit sans élan. Tais-toi, leș aiguilles suspendent leur soupir au signe ultime du cadran. Subt porți ființele somnului intra căni roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă ploaia umblă pe cataligi. Par leș portes entrent leș êtres du sommeil chiens roux et soucis. Dans toutes leș rues fine et longue sur leș échasses marche la pluie. Leș portes s'ouvrent aux créatures du sommeil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de Sanda Stolojan est ambigüe (le terme de comparaison manque), tandis que celle de Jean Poncet s'écarte du sens d'origine : dans să vision, leș tombes șont situées " là-haut ". Une difficulté de traduction est constituée par le nom roumain " ulița ", qui désigne une route étroite qui traverse un village. Le français manque de correspondant ; par conséquent, leș traducteurs proposent comme équivalent le terme générique " rue " ou son diminutif, " ruelle " : " ciobani întârziați pe uliți " " leș bergers attardés dans leș rues " (Tămâie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduction est constituée par le nom roumain " ulița ", qui désigne une route étroite qui traverse un village. Le français manque de correspondant ; par conséquent, leș traducteurs proposent comme équivalent le terme générique " rue " ou son diminutif, " ruelle " : " ciobani întârziați pe uliți " " leș bergers attardés dans leș rues " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " Fântânile la uliți rele/galeți coboară și ridică [...]. " " Leș fontaines dans leș rues/descendent et montent des sceaux funestes [...]. " (Vraja și blestem/Charme et blasphème
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
français manque de correspondant ; par conséquent, leș traducteurs proposent comme équivalent le terme générique " rue " ou son diminutif, " ruelle " : " ciobani întârziați pe uliți " " leș bergers attardés dans leș rues " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " Fântânile la uliți rele/galeți coboară și ridică [...]. " " Leș fontaines dans leș rues/descendent et montent des sceaux funestes [...]. " (Vraja și blestem/Charme et blasphème) (Miclău, 1978 : 385). On observe la compensation opérée par le traducteur : și, dans le texte source, leș rues
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Vraja și blestem/Charme et blasphème) (Miclău, 1978 : 385). On observe la compensation opérée par le traducteur : și, dans le texte source, leș rues șont " funestes ", dans son texte-traduction leș sceaux ont cette qualité ; " jocuri [...]/n-or mai trece pe uliți " " jeux [...]/ne passeront plus dans leș ruelles " (Semne/Signes) (Pop-Curșeu, 2003 : 99). La maison paysanne roumaine En termes de vocabulaire, leș poèmes de Blaga contiennent des culturèmes qui font référence au décor des maisons paysannes, aux vêtements populaires ou aux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Simion Stolnicu, Ștefan Stănescu, Vasile Trotușan, Pericle Martinescu, Sabin Vania, Petre Boldur, Horia Groza, Gabriel Mavrogheni, Const. Munteanu, Aurel Chirescu, Constantin Micu, Corneliu Temensky, Ștefan Dima. Ieronim Șerbu publică mai multe fragmente din romanul Virgin, Horia Liman - pagini din romanul Ulița cu epave, Dan Patrașincu - câteva capitole din romanele Sângele și Iubire bolnavă, precum și un fragment de jurnal. Eugen Ionescu este prezent cu Lateral, „dintr-un roman ce va apare” (7-8/1933), iar Arșavir Acterian semnează câteva pagini din Jurnal. În
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
cu Eugen B. Marian și Petre Solomon), Viața pe Mississippi, București, 1964; N. Cernâșevski, Ce-i de făcut? București, 1956 (în colaborare cu A. Ivanovski); I. Ehrenburg, Căderea Parisului, București, 1956 (în colaborare cu M. Mihail); G.I. Uspenski, Moravurile de pe ulița Rastereaeva, București, 1957 (în colaborare cu A. Chișinevski); W. Scott, Rob Roy, București, 1957; W. Burchett, Corespondent în U.R.S.S., București, 1962; P. Abrahams, În calea trăznetului, pref. V. Moglescu, București, 1963. Repere bibliografice: Sebastian, Jurnal, 420-422; Ion Frunzetti, Petru
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
lui C., Anotimpurile Griviței, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriștii”, „oamenii sondelor” și, omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
izbe cu acoperișul din șindrilă argintată de intemperiile iernii, cu ferestre cu chenare de lemn lucrate frumos, cu garduri vii pe care se uscau rufele. Femeile tinere duceau cu cobilița găleți pline din care cădeau câteva picături în praful de pe ulița mare. Bărbații încărcau saci grei de grâu într-o căruță. O cireadă se scurgea cu o încetineală leneșă către grajd. Auzeam sunetul înăbușit al tălăngilor, cântecul răgușit al unui cocoș. Mirosul plăcut al unui foc de lemne - mirosul cinei care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am să-l îngrop, a mormăit el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri în izbele din iadul acela liniștit ca să descoperi că bătrâna care scruta ulița prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța deșartă de a fi salvată. Charlotte a părăsit misiunea de îndată ce s-a întors la Moscova. Ieșind de la hotel, s-a cufundat în mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să aibă paisprezece ani. E Nicolae Bălcescu, elev În clasa a IV-a. E Îmbrăcat Într-un fel de haină scurtă, Închisă la gât, cu șapca pe cap și e Încălțat cu cizmulițe. Locuind tocmai În afară de oraș, trebuie să străbată ulițele desfundate de noroi. La subsuoară are un pachet de cărți și caiete legat cu sfoară. Se scotocește În buzunare și se apropie sfios de alvițarul care se ridicase bucuros să-și servească mușteriul. Își alege cu poftă o bucată de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]