181,106 matches
-
la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-o piață; păpuși la munte sau la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi relatau despre aventurile galante și abundența traiului din anii ^30, despre austeritatea și privațiunile din timpul războiului, despre emanciparea și chiar frivolizarea excesivă a femeii din epoca postbelică. Și tot păpușile mi-au
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
să spun": nu s-ar ridica nici într-un caz la nivelul recitalului-spectacol transmis de canalul de televiziune OTV în seara zilei de sâmbătă (9 septembrie), al cărui protagonist a fost inegalabilul Gigi Becali - impresionantă dezlănțuire personificată a forței naturii umane. Pe Coryntina, Claustrina și soacra lui Haralampy le apucaseeră deja spaima și suspinele că, bietul Dan Diaconescu, brunețel și pipernicit de spaimă, semănând cu biblicul Iona în fața chitului (Iona, 1, 17; Mat., 12, 40), urma să dispară, nu pentru trei
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
avut loc în istoria poporului roman". De aceea Bainville consideră că o bună cunoaștere a istoriei romane este de mare folos oamenilor politici. Cetatea eternă a experimentat toate formele constituționale pe care le cunoaștem și oferă toată gama de reacții umane, atât individuale, cât și ale masei în fața provocărilor, spre a utiliza un termen la modă, politice; studiind-o, asistăm la crize majore mai bine sau mai puțin bine "gestionate" - folosesc acest termen din domeniul contabilității tot spre a fi în
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
în numele unei faconde intelectuale prin care dai de înțeles că însoțitoarele noastre, dacă nu merită o soartă mai bună, cel puțin merită să fie compătimite. Și continui așa mult și bine, ba fiind pe deasupra convins că, în materie de destin uman, bățoșenia testosteronului are întîietate față de moliciunea estrogenilor, și lucrul acesta îl crezi cu toată tăria pînă în ziua cînd, îndrăgostindu-te de o femeie și lăsînd brusc deoparte simpatia și antipatia, dai peste o empatie a suferinței care îți deschide
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
cei care, în conformitate cu așteptările comune, ar fi trebuit să-și exercite rolurile de persoane semnificative." (pp. 241-242) Așadar, maternitatea haiducească e forma prin care femeia, asumîndu-și rolul de părinte unic, înfruntă prejudecățile unei societăți în care o sursă a inegalităților umane stă în măsura diferită cu care sunt judecate cele două sexe. În rest, o carte pe care nu o poți citi fără dramul acela de empatie inițială care stă la baza oricărei înțelegeri.
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit pentru că poate să respire Încă o dată și dornic să cunoască universul care Îl Înconjoară. Aceasta este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit pentru că poate să respire Încă o dată și dornic să cunoască universul care Îl Înconjoară. Aceasta este starea naturală a ființei umane, extazul nașterii. Doar acest extaz ne oferă forța de a descoperi ce se ascunde În jurul nostru, doar acest extaz ne permite să ne avântăm În rezolvarea celor mai mari provocări. Avem nevoie de fericire așa cum avem nevoie de aer, pentru că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
forța de a descoperi ce se ascunde În jurul nostru, doar acest extaz ne permite să ne avântăm În rezolvarea celor mai mari provocări. Avem nevoie de fericire așa cum avem nevoie de aer, pentru că În lipsa acesteia nu suntem decât cadavre. Corpul uman este animat doar de sentimentul fericirii necontrolate care Îi pătrunde fiecare fibră. Și tocmai de asta corpul nostru caută fericirea În fiecare moment. Fără să ne dăm seama, farul nostru interior ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
utilitate publică, iar de la data de 15 ianuarie 1990, Își desfășoară activitatea conform prevederilor Decretului-lege nr. 27/1990. Art. 5. Uniunea aderă la principiile din Carta fundamentală a Drepturilor Omului și Își interzice promovarea sau adeziunea la activități contrare demnității umane, libertății, democrației și statului de drept. Art. 7. Libertatea de creație și opinie, primatul valorii, solidaritatea profesională, inițiativa, eficiența și transparența sunt, de asemenea, principii de bază ale existenței și activității Uniunii. Art. 36. pct. 13. Președintele Uniunii are următoarele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pot bloca ceea ce duce la starea de boală. Orice boală, de orice natură ar fi, este cauzată de un dezechilibru energetic În plan fizic, psihic sau spiritual. În rezumat, Întreaga materie este o energie care vibrează În diferite frecvențe. Corpul uman este o energie de joasă frecvență, În timp ce corpul spiritual este caracterizat prin frecvențe Foarte Înalte. Pământul, la rândul său, joacă rolul unui acumulator uriaș de energie care distribuie la suprafață sa cele două curente contrare și complementare - magnetismul și telurismul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
toate cele trei tipuri de cultură, dar ca parte a unui principiu mai general. Am în vedere principiul holografic, fără de care miturile nu pot fi concepute. Într-adevăr, în mituri funcționează de obicei o corelație între cosmos și anthropos, ființa umană dă seamă într-un fel de evenimentele cosmice; omul este o parte a universului, dar nu una oarecare, ci o parte care poate da seamă despre întregul univers. Tocmai în aceasta constă principiul holografic, descoperit inițial în fizică, extins apoi
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
în cea din urmă? Spre deosebire de alte discipline, în care relația cu lumea este directă și explicită, matematica își ascunde obiectul sub un jargon special. Legătura ei cu lumea este indirectă, ea este în bună măsură autoreferențială, deoarece construiește arhitectura spiritului uman. Se poate vedea acest lucru în matematica predată în școală? Valoarea culturală a matematicii este potențial prezentă și în matematica școlară, dar nu se oferă de la sine, ci pretinde un efort orientat în acest sens. Un efort care de multe
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
priveliște miroase pestilențial: "N-am grădină însă am râme și plină/ mi-i neliniștea cu bile de cucută/ struțul e clopot și dimineața o să pută" (N-am grădină însă am râme și plină). Până și păsările ostenesc de imensa osteneală umană: "păsări obosite ca salariile vechi" (Kafka și pantalonii lui Ubu Roi). Concretul degradării e atât de ingenios regizat, încât pare inventiv prin sine însuși: "prin ciorbă gunoaie bibliografii bucătărie/ prin corespondență și baie/ scociorând boturi obraznice/ tăcerile delapidează orașul/ locuim
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță umană și de personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte fiind scoase din exploatarea filonului licențios, atât de bogat în imaginația pacienților și a personalului: "OLIMPIA (după ce a examinat, crâncenă, vreo
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
se strângea sângele ghilotinaților, șederea la Sainte-Pélagie, la Bicętre, apoi din nou aici, la Charenton, nimic nu m-a zdrobit. Și iată că bătrânețea mă frânge în două. Devin butuc lovit de secure, eu, care odinioară eram securea... O, ființă umană grotescă, care-și vede în dreapta gândurile și în stânga obstacolele, ce poate, ce intenționează, nimic. Aproape nimic. Astăzi, locuința mea este aici, în această hârtie pe care aștern focuri stinse și jăratec rece. Ea va fi adevăratul meu mormânt, căci polițaii
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea mai greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale, impenitentă aidoma unei desfășurări stihiale, solitudinea ființei umane răspunde într-un ethos. Impactul său cu mediul social e în măsură a genera un simțământ de culpă. Egoismul nu e totuna cu egolatria. De unde salutara deschidere a poetei, captivă, până la un punct, unei singurătăți structurale, către viața cetății. O
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
socializa e la origine un termen de specialitate, din limbajul sociologiei și al psihologiei, dar a devenit, ca și derivatul său substantival socializare, un bun general al jargonului vieții moderne, un cuvînt la modă pentru a desemna stabilirea de contacte umane. Evident, s-a impus și dintr-o necesitate: nu exista un singur cuvînt care să acopere ideea de "a fi împreună cu alții", în opoziție cu "a fi singur". De la generalitatea acestui concept se coboară însă, brusc și adesea comic, la
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
Sorin Lavric Imaginea obișnuită pe care o avem despre evoluția cunoașterii umane este cea a unei creșteri treptate: cunoașterea a progresat de la mai mic la mai mare, de la superficial la profund și de la parțial la global, asemeni unei plante din a cărei tulpină ramurile au plecat în toate direcțiile, pătrunzînd încetul cu
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ramurilor, ceea ce înseamnă că toți filozofii vorbesc despre același lucru și spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoștințelor ei și cercetîndu-le valabilitatea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
omenirea la atins în cadrul acelei ramuri, ba chiar ar putea trece dintr-o ramură în alta străbătînd treptat toată planta filozofiei. Imaginea aceasta e cea mai potrivită și mai plauzibilă reprezentare pe care ne-o putem face despre evoluția cunoașterii umane și despre stadiul la care a ajuns gîndirea unui filozof sau a altuia. În realitate, imaginea aceasta e rodul unei greșeli de optică, adică al unei proaste așezări în raport cu ceea ce înțelegem prin trecutul filozofiei, și asta pentru că unghiul în care
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei. Vrem nu vrem, cam toată gîndirea pe care filozofii au cheltuit-o în istoria filozofiei nu a servit cunoașterii omenești. Filozofia nu este o cunoaștere umană, iar progresul științei s-a făcut în paralel cu zigzagul întîmplător al făgașului filozofiei. Filozofia e speculație lingvistică în încercarea de a dovedi niște premise pe care nu filozofia ți le poate da, ci religia sau, în zilele noastre, știința
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
nepăsării unanime cu care le e privită îndeletnicirea, filozofii îi răspund printr-un instinct al superiorității ascuns sub masca unei politeți intelectuale condescendente, în a cărei umoare sălășluiește convingerea că semenii lor s-au născut degeaba: un material de prăsilă umană agitîndu-se într-o fojgăială socială fără sens, precum șerpii răsucindu-se unii în jurul altora în perioada de rut. Șerpilor ăstora le lipsește reperul ideilor, le lipsește punctul cardinal al viziunii filozofice, le lipsește azimutul rațiunii pure, și de aceea fac
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
imaginea trăiește exclusiv într-o lume de vis, Daniela Chirion investighează, artistic și moral în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît multe dintre uleiuri sunt autoportrete, dar și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]