3,024 matches
-
nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt, oare, americanii atât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
râvnei, strădaniei, priceperii, seriozității, capacității de concentrare și răbdare, închinării vieții unor idealuri înalte, sacrificiului de sine pentru a demonstra că poporul român a avut oameni de seamă, de mărețe înfăptuiri, necunoscute de o Europă care ne-a luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Nu mai este unul singur, plus una, sunt cu sutele (a se vedea cei 300 români aflați în fruntea bucatelor), cu zecile de mii, sub oblăduirea democratică a unui guvern ales în „neștiință de cauză”. Ce se întâmplă sub această umbrelă de vreme rea a celor ce și-au cumpărat fotoliu „bunului huzur,” constituie tocmai terenul de vânătoare al epigramiștilor (excluzându-l de la sine pe cel al moșierului Țiriac, tenismanul îmbogățit fiind simbolul speranței „tuturor posibilităților” în societatea privată a întrecerilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
nu e dispusă să plece de la îndoială pentru a ajunge la certitudini. Dimpotrivă, se sprijină pe idei care i se par indiscutabile. Eu am "reușit" să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să știu când trebuie să-mi iau umbrela. S-a bătut cam multă monedă pe teza, dragă tradiționaliștilor mai ales, că eternitatea s-a născut la sat. Cei care văd țăranul ca o ființă folclorică o aprobă din complezență. Cei care socotesc țăranul o barieră în calea modernității
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
marș", la bordelul din "Crucea de piatră", cum i-ar fi dus la baia comunală. 10. Am avut un vis oribil. Se pornise o furtună și, deodată, l-am văzut în curte pe profesor. M-am mirat că era tară umbrelă și am ieșit să-l poftesc în casă. "Am venit să vă operez", mi-a zis el, grăbit. Am simțit în clipa aceea că rămân fără aer. "Dumneavoastră?" "Da, eu". "Dar dumneavoastră nu sunteți chirurg", am îndrăznit. "N-are a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
loc, nu-mi amin tesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu frumusețea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin. A treia a fost prietena șefului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de crepuscul gălbui, și-așa avea s-o țină câteva luni în șir. Înnebuneam de singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
da’ ploua, că pe cel mai mare dușman și tot nu te-ar fi răbdat inima să nu-l primești în casă. Îndrăgostitul nostru, nu și nu, că el se duce la ntâlnire, da’ ne roagă să-i împrumutăm o umbrelă. N-avem că s-au rupt, s-au stricat. Nu-i nici o problemă, el pleacă așa, fără nimic, că pân’ la tramvai nu s-o topi. Pe la zece jumătate - unșpe, noaptea, desigur, vine Melinte ud ca un șobolan și nervos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai de aceea, când Mark o roagă să-l ducă la „The Upper Room“, femeia face o mutră de parcă toate cele șapte trâmbițe s-ar fi apucat să răsune deodată. Cum să nu, Mark! Doar să spui. Deci, ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane și terase, tîrziu, după-amiaza. Toastau și ciocneau pahare, făceau mici ieșiri cu șalupe pline de delicatese și umbrele. Cîteodată era înălțat un catarg prea scurt și era ridicată o pînză, pentru că nu efortul era scopul acelora care frecventau clădirea în aceste luni. Ei petreceau. Principalul motiv pentru care evitam clubul era sentimentul că eu aveam vreo treabă acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici ca să ajungă la patul lui de paie de la câmpurile cu cartofi. Ajunse în umbrele și mai negre ale Templului și iar se opri. O vreme pândi zgomotul care să-i indice o activitate. Nici un zgomot. Cu hotărâre, dar și cu precauție, trase spre el ușa de metal și porni pe scara de metal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încît tejgeaua părea o prelungire a corpului său, ca unul dintre inelele lui Saturn. O ușă de lîngă bar dădea într-un mic balcon situat deasupra intrării în cinematograf. Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea contrariat la cerul întunecat, alteori își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
proastă, toată hardughia colcăie de poponari, gălbejiți și jidani. Haideți să schimbăm stilul și să mergem în altă parte“. Iar altul răspundea: „Nu mai e alt loc. Ceainăria Galloway’s e prea burgheză, plină de oameni de afaceri, suporturi de umbrele și capete de cerbi. Shangri-la are un tonomat care te asurzește și, oricum, e plină de golani. Lui Amstrong i-au tăiat fața acolo. Nu, chiar e un loc mizerabil, dar altceva nu avem. E în centru, cinematograful e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebă pastorul. — Nu, mă pot întoarce. — Păi, drumul pînă aici e pe partea cealaltă. Numa’ adastă acolo o clipă. Fața se retrase și Thaw văzu peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și trase. Rămase neclintit. își puse degetul mare ieșit din sanda pe o ridicătură din stîncă, strînse mînerul mai tare, se împinse spre margine și reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acesta îi păruse a fi femeia care-i făcea semne. Pastorul, un bărbat chel și uscățiv, în haine negre mototolite, se așeză aproape de el, pe margine, cu pumnii în șold și spatele drept, de parcă ar fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri de granit prăbușite, care aveau atîtea suprafețe orizontale, încît cobora ca pe niște trepte gigantice, sărind vioi de pe una pe alta, sprijinindu-se în părțile mai dificile în umbrelă pentru a nu-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără chef. Cînd ajunseră la pantele mai verzi, Thaw lăsă ca distanța dintre ei să se mărească pînă cînd pastorul dispăru în spatele unui bolovan; apoi o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un sens, da, zise pastorul rîzînd, fără îndoială, Duncan; dar în alt sens, nu. Ce citești? Ridică o carte subțire cu coperte lucioase. — Prelegerile profesorului Hoyle despre creația continuă. Pastorul se așeză pe un scaun, cu mîinile pe mînerul umbrelei și bărbia sprijinită în mîini. — Și ce ne spune profesorul Hoyle despre creație? — Ei bine, majoritatea astronomilor cred că întreaga substanță din univers a fost cîndva comprimată într-un singur atom gigantic, care a explodat și toate stelele și galaxiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la o versiune cu luminaturi a Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei bine, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei bine, cred că ar trebuie să n-o faci atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei bine, cred că ar trebuie să n-o faci atît de complicată și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care le-am făcut pentru conferințele cercului de dezbateri... Ea întîmpină fiecare dintre desene cu mici icnete de admirație și surpriză. îi arătă și Cartea lui Iona, neterminată încă. — E minunat, Duncan, dar de ce l-ai desenat cu melon și umbrelă? — Pentru că a fost genul ăsta de om. Iona a fost singurul profet care nu și-a dorit să fie profet. Dumnezeu l-a forțat. Eu îl văd ca pe un bărbat gras’ între două vîrste’ care lucrează într-un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răceală o admira la McAlpin. Soliditatea ei șlefuită demonstra o încredere relaxată în sine, pe care nimeni și nimic nu păreau să i-o clatine. Se manifesta în corpul lui liniștit și robust, în manierele și hainele lui bune, în umbrela strînsă cu distincție, pe care o ducea cu un aer distrat cînd era înnorat. Apărea înainte de toate în rarele ocazii în care vorbea despre viața lui privată, de parcă acea viață ar fi un spectacol distractiv pe care-l urmărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]