4,112 matches
-
vreo nouăzeci și șase de ore de muncă grea și fără răgaz, neîntreruptă nici măcar noaptea, deși abia s-au întors de pe mare cu ambarcațiunile lor, în care au vîslit o zi întreagă de-a lungul Ecuatorului, pînă li s-au umflat venele de la încheieturile mîinilor și din care au ieșit doar ca să tragă pe punte lanțurile grele, ca să manevreze cabestanul, ca să taie și să despice și ca să fie alumați și arși din nou, așa nădușiți cum erau, de focurile combinate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mult-urîta Balenă Albă. Ajuns în sfîrșit în aceste mări fatidice și îndreptîndu-se către zona de vânătoare din preajma Japoniei, bătrînul se simțea nerăbdător să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor cînd își iau zborul, veneau acum spre ambarcațiunea lui Ahab; cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură să se rotească în văzduh, deasupra apei, cîrîind vesele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea simbolul forței nevăzute ce-i mîna ca pe niște robi înainte. Erau un singur om, nu treizeci. Se întîmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-vă bine cuiele în mine, o valuri! Vîrîți-le pînă la floare! Loviți într-o ladă fără capac, iar eu nu pot avea nici sicriu, nici dric... Doar cînepa mă poate ucide pe mine! Ha, ha! Deodată, apele din jurul ambarcațiunii se umflară încet, formînd niște cercuri largi, apoi se săltară brusc, ca și cum ar fi alunecat de pe flancurile unui ghețar scufundat, pe cale de a ieși repede la suprafață. Se auzi un vuiet surd, parcă subteran; toți rămaseră cu răsuflarea tăiată: o matahală înfășurată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând și pe larg despre sine: „Eu”Ă „Eu”Ă „Eu”Ă Aproape nu există poem În care „eul” acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța. În La frasinii de la răscruce Își marchează În repetate rânduri prezența. (Ă). Tot astfel, În Poveste de dragoste la mutarea În locuință nouăă În Despre pace, poetul vestește emfatic: « Scriu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scăpat de asemenea devieri, nici În cele mai bune poeme ale sale: Balada despre Barta Iosif și ortacii săi și La frasinii de la răscruce. În primul poem, de pildă, cuvintele pe care le adresează secretarul de partid lui Barta, sunt umflate, generale, clișee simple: «Dragul meu, Începi un lucru mare Către care mult ai năzuit. Vei hrăni furnale și uzine; Lucrul tău să urce ca un zbor, Căci partidu-i veșnic lângă tine, Veșnic Îți va sta În ajutor» În La frasinii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
foarte mult cu un braț de om. ș...ț Obiectul se mai răsuci o dată și un braț flutură deasupra apei, iar brațul se continuă cu o mână umflată, mâna unui monstru. Apoi a apărut fața. O masă alb-cenușie de materie umflată fără trăsături, fără ochi, fără gură. O gaură de aluat cenușiu, un coșmar cu păr uman în el. Un colier greu, verde, pe jumătate încopciat, făcut din pietre mari neșlefuite, ținute laolaltă de un material sclipitor, atârna de ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
picioare și păși pentru a se apleca deasupra mea. - Mai spune o dată, zise el încet. Am mai spus o dată. Mă lovi peste față cu palma desfăcută. Capul îmi zvâcni puternic într-o parte. Mi-am simțit fața încălzindu-se și umflându-se. - Mai spune o dată, zise el încet. Am spus din nou. Mâna îi țâșni și mă lovi din nou peste cap. - Mai spune o dată, zise încet. - Nu. A treia oară e cu noroc. S-ar putea să nu mă nimerești
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
i se zdruncinau creierii în cap și cum ajungea la o stare de tulburare mintală. A cedat și el în cele din urmă și a fost lăsat să aștepte o zi întreagă hârtia în următoarea stare fizică: Mâinile mi se umflaseră atât de tare încât nu mai puteam strânge pumnul, culoarea palmelor era aproape neagră și înainta printre degete spre partea exterioară. Picioarele erau vinete și se umflau mereu. Vorbeam tot mai greu, fără să știu că maxilarul era luxat sau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să aștepte o zi întreagă hârtia în următoarea stare fizică: Mâinile mi se umflaseră atât de tare încât nu mai puteam strânge pumnul, culoarea palmelor era aproape neagră și înainta printre degete spre partea exterioară. Picioarele erau vinete și se umflau mereu. Vorbeam tot mai greu, fără să știu că maxilarul era luxat sau poate fracturat. Aveam dureri în piept, nu puteam respira decât cu mari dureri și-mi dădeam seama că am temperatură 2. În autodenunț a scris despre un
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
profesional cât mai bun, profesorilor le prinde bine să poată dovedi participarea la cât mai multe sesiuni de comunicări și publicarea unor articole În reviste de profil. Ele se contabilizează Într-o fișă de evaluare. De aici, tendința de a umfla zestrea profesională (p. 3). CITAT RETRAS!!! Profesorii (În special cei de istorie și literatură română) ar trebui să facă monografia localităților sau a instituțiilor unde lucrează, să exploreze universul etnografic al zonei, viața personalităților literare și culturale locale etc. Publicate
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
solicitat. Băiețelul se abținea de-a lungul unei săptămâni întregi de la a defeca și mergea până acolo încât reținea și spălăturile ce-i erau administrate pentru a-l ușura. Copilul părea nefericit și, când nu era urmărit, își sprijinea burta umflată de perete ca să se liniștească. Simptomul acestui băiețel de 4 ani, pradă unui conflict oedipian, este semnul unui proces de regresie-fixație sadico-anală. Convins de necesitatea unei intervenții prompte, Erikson utilizează desenul pentru a intra în contact cu aspectele inconștiente refulate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
consideră că este bine să navighezi pe internet în timpul serviciului; în jur de 25% ar spune că nu este de neacceptat favorizarea familiei și a prietenilor în acordarea contractelor; în jur de 7% spun că este în regulă să se „umfle” profiturile atâta timp cât nu sunt furați bani; doar una din cinci persoane erau gata să spună că transpunerea distracțiilor personale ca reprezentând cheltuieli corporative este de neacceptat (mai puțin de 15% din directorii Consiliului de administrație); oamenii trecuți de 40 de
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
trei din zece manageri; cauze pentru neraportarea unei fraude includ motive precum înstrăinarea, nu reprezintă problema mea, punerea în pericol a locului de muncă, toată lumea practică aceasta; aproximativ 10% dintre directorii Consiliului de administrație spun că este acceptabil să se „umfle” cifrele profitului atâta timp cât niciun ban nu este furat. În practică există multe coduri care acoperă subiecte precum: conduita, obiectivitatea, integritatea, utilizarea IT, relațiile cu partenerii interni și externi, sistemul cadourilor ș.a. În același timp, există coduri care s-au dezvoltat
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
Chiar dacă aparatul cade, nimic nu-i pierdut, căci scaunele suportă o cădere de paisprezece metri pe secundă, vă dați seama: paisprezece metri pe secundă! În plus, buloanele explozive fac să sară în aer ușile și o secundă mai târziu se umflă un tobogan și se poate face evacuarea fără să fii tocat de rotor! Exista undeva, pe la mijlocul acestui poem, un moment în care sinceritatea ofițerului devenea indubitabilă. Până la urmă am învățat episodul pe dinafară: în plin război de Kippur, într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de obicei, fără sprijinul artileriei, în hățișul de piatră al unui orășel polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un ciudat burduf. Dând colțul unei străzi, zări silueta lui Marelst, și el purtând povara unui trup omenesc. Merseră un timp împreună, în tăcere, cufundați amândoi în lâncezeala unui sfârșit de luptă, când te reinstalezi în trupul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
eveniment trebuie să fie aceeași, indiferent dacă acesta a avut loc în realitate sau în vis. Când un indian cherokee visează că este mușcat de un șarpe, este tratat ca și cum ar fi fost într-adevăr mușcat; altfel, locul s-ar umfla, s-ar produce obișnuita ulcerație, deși pot trece ani buni până la apariția lor. Spiritul unui șarpe este cel care l-a mușcat în vis (Frazer). Și în tradiția musulmană visul ocupă un loc privilegiat. Există mii de tratate de oniromanție
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Pe la prânz, enorma punte de gheață care lega malurile fluviului a început să trosnească. Apoi, s-a auzit o formidabilă detunătură, ca și cum ar fi făcut explozie un depozit de muniții. Supusă unei presiuni tot mai mari de apele care se umflau pe dedesubt, gheața a cedat ca un vaier de eră geologică. Toată fața Dunării a plesnit în țăndări care s-au ridicat spre cer și s-au prăbușit iarăși, făcând să țâșnească fantastice împroșcături de apă. Mușcându-se unele pe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers desemnează o întâmplare ciudată, uimitoare. (5) De dimensiuni medii
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Înainte/fața În jos” și așa mai departe. Papias, ucenic al apostolului Ioan, povestește acest lucru mai precis (saphesteron), zicând: „Iuda a trăit (periepatesen) În lume ca un mare exemplu de impietate (mega paradeigma asebeias). Trupul său era atât de umflat, Încât nu putea să treacă pe acolo pe unde un car trecea cu ușurință; [nu Încăpea] nici măcar capul, atât era de gros (exact: nici măcar grosimea capului). Pleoapele ochilor, se spune, erau atât de umflate, Încât nu mai vedea lumina deloc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Premiul Academiei Române), roman tipic pentru relația de continuitate/adversitate dintre textualismul optzecist, ludic-detașat și parodic, și nouăzecismul oscilând între dezabuzare și jubilație. Din păcate, pe cât de frumos și promițător începe romanul, pe atât de dezamăgitoare este desfășurarea lui. Burți uriașe, umflate de narcisismul argotic al autorului, lăbărțări nepermise față de miza pusă în joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
-i îmflată. - Doamne, că bine zici ! A scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi și-avea ceva neliniștit în priviri. Deșertul i se umflase pepene. Din spatele ei, mirat, cu ochi căprui, mari și o nuia în mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apă rece, vita tremura. Un țol îmbibat din care curgeau șuroaie îi acoperea spinarea. între timp, de pe câmp se aduna lume : Adam al lui Marafet, Jana Paraschivei lui Peatră, Ion Tremurici. îi schimbară pe ceilalți la frecat. Animalul însă se umfla din ce în ce și începu a se clătina pe picioare, gata să se prăbușească. Femeile țipară și Jana răcni a bocet. Gâfâind, în cămeșă, apăru și Costan cu o sticlă murdară de untdelemn. - Bagă-i untul de lemn în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
răchită portocalie, vopsite în coajă. O babă cu fața rotundă și creață ca petica cumpărase de-un franc colaci. Acuma-i molfăia în gingii, purtând ca o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]