2,033 matches
-
contur sub forma unei lozinci sau a unui slogan care era rostit mai tare sau mai încet pe străzile târgului: "Vin americanii!!!". Sintagma aceasta, alcătuită din două cuvinte, era strigată, țipată, urlată cu disperare, cu toată forța, cu venele gâtului umflate, cu ochii bulbucați și aprinși ca ai consumatorilor de droguri intrați în sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată. Pangrate pretinde că a raportat timp de zece zile la începutul și sfârșitul programului că este torturat, dar nu s-a luat nici o măsură. Limba îi era atât de umflată de la sare, încât nu putea vorbi, fapt pe care l-a raportat gardianului. Sucegan a sosit în celulă înfuriat și i-a mutat pe toți cei care l-au torturat la o cameră de la parter. Totuși, la scurtă vreme după
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de către un 'comitet' din care făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea fața umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliți de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea. După ce a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
înnegrit, s-au umflat extraordinar, n-am cum să vă spun. A doua seară ăsta tot mai trăia, dar l-au luat de aici, că trebuia să-l ia, să nu vadă cineva. Nu știu, cu toți acești cu testiculele umflate îi lua aceeași pragă care-i aducea, aceeași dubă, același șofer, veneau cinci, șase. Dar unii spuneau ce spuneau, alții nu, și spunea, dă-i mai tare, mă, lovește mai tare, și loveam, într-adevăr mai tare, de multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fug pentru că mi-ar fi frică, ba chiar mă înfurii peste măsură, dar oricâtă dreptate aș avea sau motive bune să arunc niște pumni, ia gândește-te cum aș apărea eu pe scenă, frumos, elegant, aranjat și cu un ochi umflat. Păi, n-ar mai fi spectacol, ar fi curată come- die ! Asta s-ar întâmpla, îți zic eu. Nu am voie să mi se facă rău, să fiu deshidratat sau amețit pe scenă. Tot timpul mănânc cât trebuie și ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească îngrozitor. — Calm acum, calm, îi șoptește Fernic, care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scuipe sau să-l înjure. Odată și-a luat și-o roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau recreațiile sale. Atunci Cristi s-a oprit, s-a întors și l-a privit în ochi pe bădăran. Un umflat căruia abia-i stăteau șuncile pe oase, slinos și prost îmbrăcat, cu un lanț mare de aur peste haine și dat cu un parfum ieftin de cameră. Pleoscăia în continu- are niște pâine înmuiată cu mâinile-i murdare în blidul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
politicieni și În mass-media. Societatea civilă este aproape la fel de amorțită ca și Înainte, lumea de vârf, intelectuală, scriitoricească mai ales, fracturată sau anesteziată de un fel de nostalgie după tirajele și drepturile de autor de „altădată”, uitând că acestea, tirajele umflate erau tipice pentru o dictatură polițienească și ideologică și că, În „viziunea” stăpânirii, noi trebuiam să funcționăm ca un simplu mijloc de propagare a așa-ziselor lor idei. Revenind la ideea expusă mai sus, dilematică, dacă trebuie să integrăm „perioada
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bronzat și comandă-ți un tatuaj pe bicepși. Poartă-te ca și cum ai fi aterizat din eter. Afișează expresia de gangster cu dezinvoltură. Fă-i să ia în serios reclama de prezentare deși știi foarte bine cât de falsă și de umflată e. Pentru că locuința de la 307 Elsinore Lane era bântuită și asta era singura alternativă la care mă puteam gândi marți dimineața. Aveam nevoie de altceva - distragerea cauzată de o altă viață - pentru a elimina spaima. Dar nu voiam să călătoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două de o linie mică, neagră. Ochii mi se zbăteau. După ce am ieșit din baie am aruncat o ultimă privire la patul sub care se băgase Terby. Scriitorul era cu mine în încăpere. Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o contabilitate a fisurilor (invidia este un sentiment universal). Nu vor reuși decât o grimasă chinuită: orice-ar mai scrie ziariștii, marele pot l-a ridicat Thomas Wohlfahrt, lăsându-i pe ceilalți concurenți și vânători de granturi germani cu buzele umflate. „Nu are dreptate autoarea articolului, zice Andrei. Din contră, aceasta și este rațiunea trenului, să adune scriitori care sunt importanți în țările lor, pentru a-i face cunoscuți și în Europa. Câți scriitori internaționali există mai ales în Est?” Bernd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
yprit, însă o stare de oroare și greață te cuprinde instantaneu și te grăbești să părăsești încăperea. Gata, ești prizonierul convenției. Abia ieșit de sub clopotul de cobai al primului atac chimic pe un teren de luptă, te izbești de stârvurile umflate ale unor cai, ce nu lasă nici o îndoială asupra efectelor utilizării gazului devastator. În fața unei atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui cort de campanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii oportuniști ai literelor române, de la Stancu (țineți minte acel titlu gros din Gazeta literară - „N-am auzit de Pasternak”, când partidul bolșevic al URSS l-a obligat pe acesta să respingă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și îi oferă propriile ei grații! O scenă „erotică” care îi plăcea mult amicului meu Ion Groșan, nuvelist român de prima mână!Ă Astfel, în vreo trei luni, romanul a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poate, adevărat, dezamăgirea, contrarierea mea a fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un cotidian francez că „M. Ceaușescu lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și am alergat la Ambasada Română unde „colegul meu politic”, ambasadorul Flitan, mi-a dat Scânteia din acele zile în care, pe câteva pagini, se lăfăia discursul șefului statului ce nu semăna în nici un fel cu vorbele și nici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a zidului de securitate. Care include și bucle, zigzaguri și nu o dată o dublă centură pe cei șapte sute treizeci de kilometri, lungimea liniei de armistițiu după Războiul de Șase Zile nemăsurând decât trei sute cincisprezece. Voga cifrelor oricât de rotunjite, de umflate ori de subestimste ar fi, după jocul intereselor de moment vine poate din aceea că rămân mai fiabile decât cuvintele, acestea uzând de prea multe perifraze și eufemisme. Cu proeminențe ieșite din comun uneori, așa ca în următorul duel contabilicesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Un expeditiv va răspunde: "Este evident că vă iubesc mult, altminteri n-aș fi aici", iar răspunsul dat, chiar și într-o engleză stricată, va mai risipi anxietatea (cel puțin aparent). Cam ăsta-i nivelul deficitului de securitate de sub bicepșii umflați. Atunci când israelienii se vor fi vindecat de teamă, va fi considerată ca parcursă prima jumătate de drum și vor putea respira ușurați și palestinienii cărora, așa cum se exprimă Mahmoud Darvich, le este teamă de această teamă (iar rațiunile pentru aceasta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi putut închipui că e un prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde sta singur; înainte de a se așeza se oprea în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un complex de inferioritate față de Elena Ceaușescu, această obediență fiindu-i fatală. Marele defect al al lui Nocolae Ceaușescu era acela că nu-i plăcea niciodată realitatea, complăcându-se într-un permanent laudativ. Îi plăcea să i se transmită cifre umflate, rapoarte mistificate, rupte de realitate. Îi plăcea tot ceea ce era exagerat, într-o societate în care românul era din ce in ce mai debusolat. Și totuși, Nicolae Ceaușescu iubea copiii, pe care îi numea ”florile patriei”. Înregimentarea copiilor de la vârsta de 4- ani și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
azi, pe sora mea Marița. Marița era o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda popii. Cine era Maranda popii? Era sora bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și mă spunea mamei că o batjocoresc. Și atunci mama mă bătea. Și eu mă strâmbam că mă durea pe unde a dat mama cu bățu. Și Marița spunea: "Uite mamă cum te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-a tăia greu cu o unealtă cu tăiș uzat; 12 partea de dinainte a opincii, strânsă cu o curelușă; 13 cureaua cu care se leagă în jurul mijlocului ițarii, pantalonii; 14 agitat, smuls; 15 vătășel, funcționar inferior la primărie; 16 mare, umflată, groasă; 17 stupi creați pentru apicultorii care nu au timp să se ocupe de albine, bazându-se pe reducerea la minim a lucrărilor de sezon; 18 crăcănate; 19 tehnician care răspunde de buna funcționare a unui drum sau unei porțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mamei mele și a celorlalte femei să scape de o deportare sigură sau poate chiar de moarte. Ofițerul care conducea escorta a hotărât, în cele din urmă, să le de-a drumul, să se întoarcă acasă. Erau desculțe, cu picioarele umflate și crăpate și așa au pornit către primul sat aflat în drumul lor. La un momemt dat, au auzit focuri de mitraliere după care s-a lăsat o tăcere suspectă. Acolo și-au găsit sfârșitul cei 150 de bucovineni plecați
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
admise, aici, decât în proporții infime și în forme care să nu amenințe puterea atotstăpânitoare a mediocrității. Majoritatea celor care activează în domeniul culturii, recunoscuți de societate ca genii sau talente nu sunt, în realitate, decât o imitație a acestora umflată de mass-media peste măsură. Crezi, după acest citat cam lung, dar edificator, că e alta situația la noi? Încă de acum 100 de ani Eminescu tranșase deja problema în versul unic: E apus de zeitate și-asfințire de idei. Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i-au votat frumos! Nu umblă pe jos În țară Cum făceai odinioară Să cunoască traiul țării Și răbdările Durerii Doar ei să se Îmbogățească La loc contul să Îl crească Își tot schimbă vilele Vilele, mașinile... Au salarii mari, umflate Nu le pasă de dreptate! N-aud țara cum suspină Și se zbate În ruină! Vai de țara noastră azi Cum se zbate ceas de ceas Omul simplu, cel de rând Plânge În genunchi rugând Să dea bunul Dumnezeu Domni
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]