3,608 matches
-
omenești, din moment ce renunța la prețuirea istorică a lui Hristos. Evanghelia Iubirii, a Milei, a Sărăciei etc., era eliminată și înlocuită, în măsura în care era considerată o contrafacere semitică a "adevăratei", "primordialei" Evanghelii a puterii, a bogăției, a disprețului și urii față de cei umili, de cei abandonați (pe plan social și pe plan internațional) etc., reafirmîndu-se astfel distincția păgînă dintre evreu și grec, dintre rasa pură și rasa contaminată, dintre aleșii lui Dumnezeu și cei urîți de același Dumnezeu etc. Nu degeaba Rosenberg, profetul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
vreau să fiu crinul fără pată, care nu se murdărește de mîlul în care crește." Dacă-i bătrînă, privește-o ca pe mama ta; dacă-i de un rang înalt, privește-o ca pe sora ta; dacă-i de condiție umilă, socotește-o ca pe-o soră mai mică; dacă-i o copilă, poartă-te cu ea cu respect și politețe". "Demne de cinste, sfinte, pure, făclii ale casei, femeile sînt numite zeițele destinului familiilor; dar tocmai de aceea trebuie supravegheate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ca de un ritm și de un stil de viață pe care înțeleg să-1 păstreze, de represiunea amănunțită exersată de către prinț și susținută de consulul Rusiei. "Singura libertate respectată, declară tînărul Alecsandri, este libertatea de a fi docil, supus și umil în fața unei stăpîniri calificate drept "patriarhală"". El subliniază greutatea vieții pentru tinerii educați în străinătate care, după revenirea în țară, sînt bănuiți că ar fi revoluționari, sanculoți și carbonari. În viziunea tînărului Alecsandri, atmosfera este apăsătoare și grotescă. Dacă părinții
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
atelierul lui din Sofia, din Atena, din Belgrad, din București, acum cînd Balcanii, din zonă a... păcii, s-au transformat într-o superbă zonă a violentei căutări a identității? Și totuși... ... într-un fund de mansardă, sub ochiul unei lucarne, umilul pictor de totdeauna pictează o simplă natură moartă. Natură moartă cu pește, așa se va numi lucrarea lui. Și habar n-are dacă o s-o expună vreodată. Și habar n-are că trăiește-n Balcani. 5 iunie Românii nu au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clinică, fără ca asta să presupună obnubilarea conștiinței, ba, în aceste perioade, conversația cu ei, în plan spiritual, se menținea extrem de stenică, dacă nu chiar mai stenică decît în pasajele "normale". ... Dacă celor doi ași ai picturii făurite aici îi alături umila-mi persoană alăturarea circumscriindu-se strict temei -, atunci tabloul îmi pare oarecum întregit. Neștiutor de biografie, vizitatorul candid al Muzeului de Artă, în cazul celor doi magiștri, frecventatorul expozițiilor, în cazul meu, străin deci de datele unor atari biografii periodic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parăzile briante ale lui Carol al II-lea. La care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu. Azi? Comunismul i-a învățat pe oameni să fie săraci, egali și umili, orice victorie să fie bine atenuată ca efect, să nu stîrnească difuza rîcă. Președintele Emil Constantinescu, beneficiarul (și numai el) al unei victorii net istorice, a fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi, în familie, cu procurarea, ca tot omul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să dăm jos statuia ocupantului și pe locul ei să ridicăm statuia ostașului român (care? aliatul Germaniei? aliatul Rusiei?) Soclul din Copou, pe care a tronat eliberatorul cu ciubote și pistol automat, să rămînă așa, pustiu, memento al năpăstuirii noastre. Umilele (dar mîndrele) statui ale primului război mondial. Proliferînd, atunci, în mai toate tîrgurile care-au dat tribut de jertfă. Semănînd una cu alta, fără pretenții stilistice. Într-un gest, înainte de orice, de un umanism duios, cald, naiv. Contrastînd cu acela
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însemnat capitalismul românesc (deși, coada era chiar emblema comunismului). Nedîndu-și seama, grosiera propagandă (sau dîndu-și, dar ideologizînd imbecil), că marele pictor nu voise să spună cu de altfel foarte umana și calda compoziție decît doar ce era de spus: o umilă coadă la pîine, ca toate umilele cozi la pîine din lumea asta. Împărțită în bogați și săraci. Să lăsăm însă acolo, în capitolul ei de istoria artei, pictura lui Tonitza și să ne referim acum la o cu totul altă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar emblema comunismului). Nedîndu-și seama, grosiera propagandă (sau dîndu-și, dar ideologizînd imbecil), că marele pictor nu voise să spună cu de altfel foarte umana și calda compoziție decît doar ce era de spus: o umilă coadă la pîine, ca toate umilele cozi la pîine din lumea asta. Împărțită în bogați și săraci. Să lăsăm însă acolo, în capitolul ei de istoria artei, pictura lui Tonitza și să ne referim acum la o cu totul altă... coadă la pîine. Sintagma care, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mi-aș mai putea dori, fără să-l supăr pe Dumnezeul lui Michelangelo? Doar o fărîmă de emoție frustă, în momentul în care îmi voi vedea Ușile puse pe perete acolo, în palatul acela atît de visat. Uși celebre, Uși umile, așa se numea, poate vă mai amintiți, expoziția mea din 1995, de la Cupola. Celebrînd un Iași inconfundabil. Îngăduiți-mi sentimental motivat să reproduc doar cîteva rînduri din pliantul încă ud tipografic: "... pe ușile acestor faimoase zidiri, am intrat adesea, urmînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brusc, într-o secundă fericită, "trouvaille"-ul meu a stat în a "decupa" de pe ilustra fațadă doar ușa, simbol greu de sensuri... Dar pașii nostalgici m-au purtat nu numai spre ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inaugural măcar bine că se consuma în Sala Palatului (apropo: ce are vulgara sală cu Palatul Regal?) și nu în nobilul Ateneu era... onorat de inevitabila prezență a președintelui și a premierului. Între ei, dar într-o poziție retras-subalternă, de umilă curtoazie, un Mandeal oricum neexplicîndu-le subtilități ale partiturii Ritualul primăverii de Stravinski umil dar atît de obedient-satisfăcut că, obținînd obolul prezidențial-ministerial, nu mai fusese nevoit să colaboreze cu Uniunea Compozitorilor privind muzica atîtor compozitori români de azi, deci nu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sală cu Palatul Regal?) și nu în nobilul Ateneu era... onorat de inevitabila prezență a președintelui și a premierului. Între ei, dar într-o poziție retras-subalternă, de umilă curtoazie, un Mandeal oricum neexplicîndu-le subtilități ale partiturii Ritualul primăverii de Stravinski umil dar atît de obedient-satisfăcut că, obținînd obolul prezidențial-ministerial, nu mai fusese nevoit să colaboreze cu Uniunea Compozitorilor privind muzica atîtor compozitori români de azi, deci nu-și mai bătuse capul cu asta, de vreme ce avea, iată, asigurată, înalta oblăduire. Spuneam: de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi trecut poate neobservate, spre marele lor bine, dacă nu ar fi existat literatura, dușmanul ereditar al picturii". Ton justițiar care, adesea, amuzat-ritos, îmi servește și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în care protagonistul fusese un confrate întru pensulă, gata în orice clipă să "dea un cap" celui care încearcă să zică și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Proust. Cvasimisoginul salonard împarte tranșant cele două categorii de femei: frumoasele tinere, urîtele bătrîne. "Primele, sculptate ca în marmură, cu trăsături definitive din care nimic nu poate fi schimbat, se macină ca statuile". Celelalte: "Bătrînețea are în ea ceva umil... ele sînt monștri și nu par să-și fi schimbat decît mirosul gurii". Dacă marile salonarde ale Parisului ar fi știut ce notează în jurnal afabilul Marcel, l-ar mai fi invitat? În ușa atelierului găsesc o invitație. 22 noiembrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bronz, că tot se suferă încă aprig, ca-n vremea lui Pingelică, de voievodită. Dar, iarăși, nu-i vorba despre astea toate, ci de havuzul, așa cum e bietul de el acum, salvat totuși un timp de hidoșenii și stînd umil în vipia de 35 de grade de-afară. Ei bine, zilnic, pe la prînzul pîrjolit, se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește, în sine, fără conotații năstrușnice, precum cele la îndemîna oricărui condeier, fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reinstaura ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obediență, dimpotrivă, mișcări fericite de însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european la care România
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile sale la șevalet se consumă, iată, într-un moment deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veșnice: casa bătrînească și lacul cu nuferi. Casa bătrînească a Eminovicilor, care, suportînd, într-un interstițiu proletcult, o modificare ignară, arătînd atunci ca un mizerabil cămin cultural, iat-o acum redată seiși ca în fotografia din Istoria lui Călinescu: mirific umilă. Și lacul cu nuferi galbeni înfloriți. La care, paradoxal, ajungi tot urcînd și urcînd... Ca spre un Eminescu (total nefestiv). 5 iulie Pe ușa librăriei Humanitas din Ștefan cel Mare e un litou promoțional al editurii cu același nume, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
determinat o meditație, iată, atît de pasionată. (De altfel, nici o mirare din parte-mi, știind prea bine că orice domnișoară de rasă pune în idei și pasiune.) V-aș reproșa însă din capul locului (cerîndu-mi imediat cavalerești scuze) tonul ușor umil vizavi (cum se zice) de cea mai nouă generație de... creatori ieșeni, făcîndu-vă, de fapt, avocata/ avocatul unor exemplare teribil de îndrăznețe în a-și impune și a-și apăra singure demersul. De altfel, am îndoieli că vreunul din cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd să-i atrag atenția că ochelarii săi văzuți într-o recentă emisiune televizată par prea... vetuști. Cînd mă conduce la ușă, îmi spune: Te rog să mă recomanzi magazinului Transparența. Și, culmea!, rîde. Pe ușa librăriei Humanitas de pe bulevard
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marile puteri creștine, al căror cuvânt cântărește greu la Constantinopol. Dată fiind această poziție a domnitorului, istoricul ce-și propune s-o fixeze riscă să nu descopere cu exactitate linia ce desparte abilitatea de poltronie. Domnitorul fanariot era, deși nesincer, umil servitor al sultanului, dar în interior făcea figură de despot investit cu toate atributele pendinte, al căror uzaj era îngrădit numai de teama unor grave tulburări ale supușilor, de natură să lezeze interesele suzeranului cu reacții imprevizibile. Oameni ai secolului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Vala o așteaptă în umbrele grădinii ei." Cu pași sfioși pleca, si Enion, ca-mbujorata dimineață Cînd primăvară cea copilăroasa se-arată în boboci care mijesc și-n flori ce se deschid, Se trage îndărăt dup' al ei Val; acestfel Enion umilul cap și-ntoarse. 550 Dar Tharmas glăsui: "Vala te caută, dulce Enion, în umbre. Urmează pașii lui Tharmas, O tu, lumina a grădinii". El mîna-i lua șovăitor; ea îl urmă cu îndoieli copilărești. Astfel în veșnică Pruncie, printr-ale Valei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astronomic din 1666; este atestat din 1804 cu sensul figurat de "zenit", i.e. "cel mai înalt punct". [Cf. The Shorter Oxford English Dictionary on Historical Principles, 1970 (1933) și Brockhaus ABC der Astronomie, 1960]. 94 (ÎI, 279) Humble înseamnă și "umil"; cf. lat. humilis = de jos; humus = pămînt, țarina, huma. 95 (ÎI, 283) Scalen: Gr. skalēnos = inegal, neregulat. Despre un triunghi, care are trei laturi inegale (cuvînt atestat în engleză din 1642: "scalene"). În pitagorism, scalenul era conceput că "jumătate" din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
traduce prin “Trăiască Victor Emanuel, rege al Italiei”). Compozitorul era conștient de utilizarea numelui său și se presupune că își dăduse consimțământul. Alte referiri de natură politică se pot regăsi în opera Lombardi. Verdi nu și-a ascuns niciodată originea umila, ba din contră, era mândru de aceasta. În acest sens și-a făcut o datorie de onoare în a o cunună pe Artemisa, o țărăncuța pe care Verdi o adoptase pe când el avea 63 de ani, cu Guardia Forestale Ernesto
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]