KorAP: Find »[drukola/base=ungur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...258 >

6,447 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

pe timp de pace și conduc oastea în timp de război. Pe văile râurilor, unde locuiau românii, autohtonii, se încheagă cnezatele și voievodatele (termeni slavi, preluați apoi și de fruntașii români.), amintite de primele izvoare istorice.31 Astfel, când vin ungurii în Transilvania, la începutul secolului al X-lea, ei află aici formațiuni politice ("ducate"-voievodate), cu o populație amestecată încă, româno-slavă, și condusă de duci (voievozi). Ducatul lui Menumorut-"dux Bihorensis"-arătat ca slav (numele)-supus oricum împăratului bizantin-la întrebarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
celor prezenți aici-elementul dominant slav. După asimilarea acestui element, limba slavonă a rămas, și nu numai la sud și est de Carpați, dar și dincolo de munți, în Transilvania, amănunt însemnat care arată vechimea introducerii acestei limbi la români la venirea ungurilor, în secolul al X-lea, românii aveau deja liturghia slavă, ceea ce înseamnă că și-au însușit-o mai înainte. Mai mult decât atât, limba slavă prezentă în biserică, sub forma liturghiei, a trecut și în cancelaria statului medieval românesc. Slavona

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Iorga, op. cit., p. 263-265, 292-294. 27. Ibidem, p. 294-296. 28. C. C. Giurescu, Istoria Românilor, vol.I, București, Editura Bicall, 2007, p. 197. 29. Ibidem, p. 201. 30. Ibidem, p. 212-214. 31. Ibidem. 32. Ibidem, p. 215-217. CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN Bulgarii Apariția bulgarilor în sudul Dunării, în a doua jumătate a secolului al VII-lea, ca noi mercenari ai Bizanțului, nu semnifică așezarea unei națiuni, nici nașterea conștiinței unui stat. Orice idee la bulgari de stat etnic

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Tracia și ocuparea Adrianopolului. În această împrejurare, 40.000 de locuitori din zonă sunt luați și colonizați (deportați) de Krum în Bulgaria de dincolo de Dunăre-pe malul stâng (nordic) după un sfert de secol, ei reușesc în ciuda opoziției bulgarilor și ungurilor să se întoarcă în Imperiu. Să observăm că bulgarii, care dominau nordul Dunării, nu aveau o armată în zonă, ci trimit pe un comite din sud. Colonizarea celor prinși s-a făcut în scopul dijmelor ce se puteau percepe de pe urma

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Moraviei cu Bulgaria, ceea ce înseamnă că, în secolele IX-X, dominația (suzeranitatea ) bulgară se întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au prins ungurii, au fugit în Bulgaria", de unde rezultă fără echivoc vecinătatea acesteia cu Moravia. Trecerea fugarilor moravi în Bulgaria se putea face numai prin nordul Transilvaniei.11 Prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au prins ungurii, au fugit în Bulgaria", de unde rezultă fără echivoc vecinătatea acesteia cu Moravia. Trecerea fugarilor moravi în Bulgaria se putea face numai prin nordul Transilvaniei.11 Prin urmare, dominația, mai mult reală decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900, ungurii pătrund în Moravia și apoi în Transilvania. Stăpânirea bulgară în nordul Dunării a ținut un secol și jumătate, dar ei au lăsat anumite elemente de cultură (civilizație). Astfel, s-au descoperit vase (ceramică) și arme de tip bulgar în Muntenia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
IX-lea și până la venirea pecenegilor, statul bulgar a exercitat o dominație nominală la nord de Dunăre. Cei surghiuniți în nordul Dunării au rămas aici până în vremea împăratului Teofil, când Bizanțul a trimis corăbii și, cu toată împotrivirea bulgarilor și ungurilor, au fost îmbarcați și aduși în Imperiu. Deportarea efectuată de bulgari în scopul lucrării pământului a fost înfăptuită în sudul Moldovei, într-o regiune apropiată de gurile Dunării, unde populația era redusă din cauza repetatelor invazii barbare. Omurtag (814-841), fiul și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
răspândit în nordul Dunării, printre români, sub țarii Simeon și Petru, în prima jumătate a secolului al X-lea. Limba slavă veche a fost însușită de pătura socială dominantă, boierimea, de sorginte slavă ea însăși, până la asimilarea de către români.19 Ungurii Migrația neamurilor de stepă asiatice a provocat schimbări de ordin demografic și politic și a întârziat evoluția normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de pătura socială dominantă, boierimea, de sorginte slavă ea însăși, până la asimilarea de către români.19 Ungurii Migrația neamurilor de stepă asiatice a provocat schimbări de ordin demografic și politic și a întârziat evoluția normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se înrudește cu aceea a finlandezilor, estonilor și laponilor. Numele lor național (etnic) așa cum se numeau ei înșiși este acela de maghiari, după denumirea unui trib și înseamnă "oamenii (fiii) pământului", "puternicii", "stăpânii". Germanii, romanicii și bizantinii i-au numit unguri, iar țara lor, Ungaria (izvoarele bizantine o numeau "Turcia"). Ca și alte popoare asiatice, ungurii erau un neam de păstori nomazi, crescători de vite în turme, foarte războinici. Ungurii, ca popor fino-ugric, erau originari din Asia centrală, din ținuturile care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numeau ei înșiși este acela de maghiari, după denumirea unui trib și înseamnă "oamenii (fiii) pământului", "puternicii", "stăpânii". Germanii, romanicii și bizantinii i-au numit unguri, iar țara lor, Ungaria (izvoarele bizantine o numeau "Turcia"). Ca și alte popoare asiatice, ungurii erau un neam de păstori nomazi, crescători de vite în turme, foarte războinici. Ungurii, ca popor fino-ugric, erau originari din Asia centrală, din ținuturile care se întindeau la apus de Munții Altai, în apropiere de nordul Persiei. Din acest teritoriu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fiii) pământului", "puternicii", "stăpânii". Germanii, romanicii și bizantinii i-au numit unguri, iar țara lor, Ungaria (izvoarele bizantine o numeau "Turcia"). Ca și alte popoare asiatice, ungurii erau un neam de păstori nomazi, crescători de vite în turme, foarte războinici. Ungurii, ca popor fino-ugric, erau originari din Asia centrală, din ținuturile care se întindeau la apus de Munții Altai, în apropiere de nordul Persiei. Din acest teritoriu de baștină, ei migrează, în secolul I d. H., spre apus. O vreme ei au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei au zăbovit în teritoriile de stepă ce se întindeau între Volga mijlocie și Munții Urali. Mai târziu, după câteva secole de viețuire aici, ei au continuat să înainteze spre apus, instalându-se în estul (marginea) Europei. Prin secolele VII-VIII, ungurii, popor nomad de stepă, își aveau sălașele (așezările) în zona bazinului mijlociu al Volgăi, unde au intrat în contact cu bulgarii și cu alte triburi de neam turcic. Dar, prin secolul al VIII-lea, ei au coborât pe cursul inferior

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Volgăi și s-au stabilit în regiunea Bașchiriei, numită de misionarii occidentali (latini), "Magna Hungaria". În vremea aceasta, ei au intrat în orbita dominației chaganatului chazarilor. Contactele îndelungate și statornice cu bulgarii, chazarii și alte comunități turanice au influențat pe unguri în planul limbii și în modul lor de trai. Astfel, ei și-au însușit numeroși termeni din alte limbi în economie, ocupația lor principală fiind păstoritul, iar coborârea triburilor ungare în zona de stepă, situată în nordul Mării Caspice și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
economie, ocupația lor principală fiind păstoritul, iar coborârea triburilor ungare în zona de stepă, situată în nordul Mării Caspice și a Mării Negre, a dus la schimbarea modului lor de viață, ei trecând la pășunatul intensiv.20 Primele mărturii scrise despre unguri sunt consemnate de cronicarii și geografii arabi și persani, și acestea datează din secolul al IX-lea. Cea mai veche atestare a numelui lor, sub forma "al-Madjghariyya", se află într-un tratat de geografie al arabului Ibn Rusta de la începutul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al IX-lea. Cea mai veche atestare a numelui lor, sub forma "al-Madjghariyya", se află într-un tratat de geografie al arabului Ibn Rusta de la începutul secolului al X-lea. Acest etnonim derivă de la forma "Magyar", prin care se desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni. De-aici legenda despre eroii eponimi Hunor și Magor. Ungurii stabiliți în stepele nord-pontice și caspice aveau ca trăsătură dominantă nomadismul-trăiau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-lea. Acest etnonim derivă de la forma "Magyar", prin care se desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni. De-aici legenda despre eroii eponimi Hunor și Magor. Ungurii stabiliți în stepele nord-pontice și caspice aveau ca trăsătură dominantă nomadismul-trăiau în corturi pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau din atacurile de pradă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Comunitățile tribale ungare au adoptat preceptele nomadismului ecvestru-societatea nomadă ungară tindea să se militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade din stepă și jafuri. În vârful piramuidei sociale la triburile de unguri se aflau acei "kende" sau "gyula", care dețineau o poziție privilrgiată. Confederația tribală ungară era divizată în șapte triburi: Nyek, Magyar, Kurt-Gyarmat, Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei venerau diverse spirite, aveau practici arhaice, precum jertfe de animale, aduse zeităților lor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dețineau o poziție privilrgiată. Confederația tribală ungară era divizată în șapte triburi: Nyek, Magyar, Kurt-Gyarmat, Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei venerau diverse spirite, aveau practici arhaice, precum jertfe de animale, aduse zeităților lor-un rol important îl aveau ceremonialurile șamanice. Ungurii practicau înhumarea în morminte plane.21 Cât timp s-au aflat sub dominația chazarilor, ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei și-au continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei venerau diverse spirite, aveau practici arhaice, precum jertfe de animale, aduse zeităților lor-un rol important îl aveau ceremonialurile șamanice. Ungurii practicau înhumarea în morminte plane.21 Cât timp s-au aflat sub dominația chazarilor, ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei și-au continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei și-au continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX-lea (830), ungurii locuiau, după Constantin VII Porfirogenetul, în "Levedia" sau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX-lea (830), ungurii locuiau, după Constantin VII Porfirogenetul, în "Levedia" sau "Lebedia", aflată în bazinul Donului. În urma agresiunii pecenegilor, presați la rândul lor de chazari, Confederația ungurilor a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX-lea (830), ungurii locuiau, după Constantin VII Porfirogenetul, în "Levedia" sau "Lebedia", aflată în bazinul Donului. În urma agresiunii pecenegilor, presați la rândul lor de chazari, Confederația ungurilor a fost zdruncinată: o parte din ei s-au retras la sud de Caucaz, în Persia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]