22,953 matches
-
mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină de venin, stare care era, cu toată puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe care, desigur, n-am putut-o refuza. Arthur Golden Precum naiul lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vârste ... Moartea nemotivată spun bătrânii, ar avea legătură cu acel trecut foarte îndepărtat că, semizeița răzbunându-se pe băștinași considerați vinovați de moartea fiicei ei. Mai târziu, populația urieșilor și alte comunități, azi partea de Nord-Est a României, s-au unit formând marea populație a dacilor liberi, numiți Costoboci, aparținând Daciei Libere înainte de cucerirea de către Romani. POVESTIRI CREDINCIOSUL ȘI FĂLOSUL S-a întâmplat între doi prieteni din Cristinești. Cei doi erau parteneri de table, plimbări prin sat, la câte o bere
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
exemplu despre dogmele cristologice). Însă una este religia oficială a persoanei, care o leagă de comunitatea religioasă căreia îi aparține. Alta este religia inimii (heart religion), pe care fiecare om o simte în interiorul inimii sale aceasta este individuală și se unește doar în parte celei oficiale. A cunoaște ceva despre această religie naturală sau filozofie personală a vieții reprezintă, din punct de vedere psihologic, o via regia pentru a înțelege în profunzime o persoană. Nu fac parte dintre cei ce vorbesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sfârșești, aproape întotdeauna, cu a te lovi. Pe de altă parte a acționa cu indiferență nu este tocmai semnul unui caracter onest. Eu am încercat, unde a fost posibil, să găsesc o cale între încăpățânarea dogmatică și moliciunea oportunistă, să unesc stabilitatea cu capacitatea de adaptare. Sunt totuși situații critice care cer omului o decizie în viață, dificilă și cu consecințe serioase. O vreme se vorbea despre "Hercule la răscruce"; antica legendă povestește cum tânărul erou se retrăsese într-un loc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
conferințe în Sat-chit-ănanda di Shantivanam, aproape de Tiruchirapalli în India meridională. Trăia ca un creștin în totalitate integrat în cultura indiană și critica sistemul roman centralizat. Aveam un mare respect pentru iezuitul H.M. Enomiya-Lassalle, care trăia în Japonia și știa să unească precum nimeni altul meditația zen japoneză cu spiritualitatea creștină. Era prezent la inaugurarea Conciliului Vatican II și fusese primul maestru zen creștin care suferise sub sistemul roman. Din păcate când am fost în Kentucky, din motive de timp, nu am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unității, excomunicat și alungat de la sinagoga din Amsterdam în 1656, din cauza criticilor sale aduse dogmelor. În societatea actuală industrializată, raționalizată și tehnologizată, consider că este foarte important a ajunge la înțelegerea integrală a omului și a lui Dumnezeu. Încerc să unesc fără contradicții cele două lucruri: pe de o parte, îmi conserv credința creștină într-un Dumnezeu căruia putem să ne adresăm ca unei persoane, iar pe de altă parte, să dăm o interpretare simbolică tuturor aspectelor antropomorfe prezente în imaginea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creația: în căutarea unui model cosmologic Dumnezeu nu este evoluție, cum susținea în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog, a fost primul ce a unit creativ teologia cu științele naturale pentru a reflecta asupra problematicii lor comune. Înaltele ierarhii ale Bisericii nu i-au fost foarte recunoscătoare: prin intervenția Romei pierduse catedra de la Institutul Catolic de la Paris, înainte ca eu să ajung la studiu acolo
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care nu permite ca un dușman să rămână mereu astfel. Pentru mine și mulți alții, spiritualitatea înseamnă bucurie și eliberare, conține non-violență, dreptate, milă, pace și bucurie, care nu-i încarcă pe oameni cu sarcini morale inutile. O spiritualitate care unește și nu dezbină. O spiritualitate care are totuși prețul său. O moarte extraordinară Nu pot să nu mă gândesc intens la faptul că Isus din Nazaret era foarte tânăr când își începuse viața publică, fără teamă, probabil inspirat de Ioan
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ceea ce lipsește societății actuale și numeroaselor sale persoane egoiste. Ne face plăcere totdeauna când avem posibilitatea să simțim singuri ce anume semnifică îngrijirea celorlalți și împărtășirea lor, iertarea și regretul, practicarea indulgenței și renunțarea, ajutorul oferit. În același timp, Isus unește iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru ceilalți oameni într-o unitate indisolubilă. Iubirea pentru oameni devine criteriul devoțiunii și al comportamentului plăcut Domnului. Isus rezumă toate poruncile în acest dublu precept al iubirii față de Dumnezeu și oameni, ce avea o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
petrecut primii treizeci de ani ca teolog ocupându-mă de chestiunea complexă a Bisericii și creștinismului, iar următorii treizeci pentru a pune în practică mai ales problemele complicate ale religiilor, politicii, economiei și eticii mondiale. O asemenea viziune trebuie să unească gândirea diacronică cu cea sincronică, trebuie să aibă în vedere marile epoci ale istoriei și diferitele regiuni ale lumii, să descopere astfel legăturile fundamentale; toate acestea le-am înfățișat documentat îndeosebi în trilogia mea despre creștinism, iudaism și islamism, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de fiecare acțiune de afaceri, chiar dacă în cazul concret când se face simțită presiunea concurenței, acest lucru poate părea o exigență lipsită de sens. Concluzia mea, atunci ca și acum, este următoarea: strategiile economice și concepția etică trebuie să fie unite în mod convingător. Desigur că economia mondială, sub semnul globalizării inevitabilă și justificată a alunecat într-un nou model de capitalism, un "neo-capitalism" ce trebuie criticat și de cei ce fac parte din mediile economice. Este inacceptabil deoarece a provocat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui și trecătorii sunt anunțați pentru ceremonie prin sunetul unui clopoțel, de a se ruga la dânsul. FO (Cu 700 de ani înainte de Christos). Omul are două suflete: sufletul subtil care este un spirit pur și sufletul vital, care se unește cu corpul și care-i simte toate afecțiunile. Fiecare ființă însuflețită poartă-n sine principiul nașterii sale, a vieții și a sortei sale. Sufletele, după meritul lor, trec în corpul unei ființe superioare sau inferioare. Încolo, credințele budiștilor sunt adeseori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi obligatorie și nici generalizată. IISUS CHRISTOS. Creștinii cred într-o viață veșnică și nici un adevăr nu este pentru dânșii mai bine stabilit decât adevărul despre nemurirea sufletului. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele și Tradiția comună a Bisericilor se unesc în a o proba. După moartea lui Lazăr, zice Domnul Iisus, sufletul lui fu dus de înger în sânul lui Abraham. În altă parte, adaugă: "Ce folosește omului câștigarea lumii acesteia, dacă el își pierde sufletul?" Nu vă temeți de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Și numai pătrunzând în viață, recunoscând în ea esența care exclude din sine orice exterioritate deoarece exclude din sine orice raportare la obiect, orice intenționalitate și orice ek-stasis, facem ca misterul să se risipească. Într-adevăr, capacitatea de a se uni cu mișcarea mâinilor și de a se identifica cu ea, de a fi ceea ce este ea și de a face ce face ea este în posesia exclusivă a unei cunoașteri care se confundă cu această putere deoarece nu este nimic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
figura realitatea reprezentată pe pânză care este, și ea, neutralizată, încetând a mai aparține lumii reale în aceeași măsură ca și elementele care o reprezintă, constituind împreună cu ele o singură și nouă dimensiune de a fi în interiorul căreia ele sunt unite de raporturi de asemănare și care este dimensiunea ontologică a artei. În contemplarea estetică a gravurii lui Dürer Cavalerul, Moartea și Diavolul, pentru a relua celebrul exemplu al lui Husserl, atenția nu ni s-a îndreptat către placa gravată sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lăsând să transpară în ea originea adevărată a științei, ea prezintă în realitate două faze cu totul distincte. Cea dintâi, la fel de străveche ca și umanitatea și consubstanțială istoriei sale, rezultă din faptul că, de vreme ce fiecare viață produce, în praxisul său unit cu cel al celorlalte și astfel în calitate de co-praxis, bunurile necesare subzistenței sale, distribuirea acestora între diverșii producători presupune aprecierea a ceea ce revine fiecăruia, așadar o măsură a valorii acestor bunuri, care reprezintă cantitatea de muncă necesară producerii lor. Însă munca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Tot cumva instinctiv ar apărea de aici și manifestarea atașamentului, dragostea maternă, iar pe baza acesteia, implicarea mare a mamelor în susținerea copiilor lor. Nașterea copiilor și creșterea lor sunt aspecte diferite. De aceea, termenul de legătură care să le unească este des invocata dragoste maternă. Exprimând un punct de vedere opus, Simone de Beauvoir (1998, p. 270) arăta că: ...nu există mamă „denaturată”, pentru singurul motiv că dragostea maternă nu are nimic natural: dar chiar din această pricină există și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
religioase, etnice, toate tipurile de relații fiind influențate de sistemul politic și de circumstanțele economice). Un grup social care ar funcționa în aria trăsăturilor menționate ar fi unul cu bune șanse de integrare socială. Familia tradițională valoriza relația care-i unea pe participanți; aceasta era oficializată în cele mai multe cazuri și constituia o barieră simbolică între cei din familie și cei din afara ei. În societatea contemporană, se recunoaște, din ce în ce mai vizibil, valoarea în sine a individului: Bineînțeles că în societatea noastră există relații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
noi bine. Întorcându-ne la căpitan, ideea era să se mențină acolo, pe malul râului, sau al digului, sau al cui naiba o fi fost, până când spre dimineață trupele regelui, stăpânul nostru, aveau să lanseze un atac și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească. Dormeau ca niște marmote și chiar atunci au ieșit din apă ai noștri cu un chef nebun să se Încălzească și combătând frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pagina 180 și se va înălța la ceruri trei pagini mai încolo. Bineînțeles, am spus. Așa cred și eu. Prin urmare, Casa se afla deasupra Râului. Noi spunem doar așa, Râul. De fapt este vorba de două râuri care se unesc. Noi, cei care venim din interiorul ținutului, îi spunem râul Vindel, iar cei de pe coastă râul Ume. Doar dacă studiezi harta cu atenție, poți stabili despre ce râu este vorba de fapt. Dar eu nu am putut să studiez niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Era într-unul din anii de la început. Ne scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
El venea tot mai des la mine după-amiaza, cel mai adesea cu o carte în mână. Cartea era mereu aceeași, Cugetările lui Blaise Pascal. Acest filozof, relativ uitat și cu totul necunoscut în interiorul Västerbottenului, a devenit veriga care ne-a unit. în ceea ce mă privește, până atunci avusesem doar cunoștințe superficiale despre Pascal, dintr-o conferință a lui Ingemar Hedenius pe care o auzisem la radio. Dar acum sunt convins că tata îl citise pe Pascal. într-un loc filozoful spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mângâierii. Este un zeu care umple și stăpânește cu totul inima pe care El a luat-o în posesie. Este un zeu care lasă oamenii să simtă în adâncurile lor propria lor nimicnicie și îndurarea Lui fără sfârșit. El se unește cu ei în profunzimea sufletelor lor și-i umple cu umilință, bucurie, siguranță și dragoste. Atunci nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc directorului despre arendașul Pettersson din Hugnaden, care odată, foarte demult, apăsase cu arătătorul lui grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]