KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

se-atinge de mâncare, menajându-i susceptibilitatea, și-l întrebau din când în când, pentru a salva aparențele: „Cum a fost borșul?” „Excelent”, răspundea țeapăn păgânul. „Ei, ce ziceți de tocană?” „O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-aici”. Și-mi dă să țin piciorul iepei și el se duce cu găleata în pivniță. Iapa, cum mă simte, unde nu-mi dă una cu copita drept în frunte, c-am zăcut cu unchiu tot Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare”. „Fă-mă, Doamne, să sforăi - se ruga la rândul său spătarul Vulture - și fă-o și pe ea să sforăie, căci nimic nu-mi e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
clasei sale și a accede, printr-o căsătorie spectaculoasă (căci de o răscoală nici nu putea fi vorba, ca să nu mai vorbim de revoluțieî la o condiție superioară și la un statut social îmbunătățit? Posibil, deoarece boierul, cum spuneam, era urât din cale-afară, nefavorizând Ia prima vedere - o primă vedere groaznică - apariția firească a unor sentimente de dragoste. Sau mai degrabă să fie vorba de unul din acele inexplicabile capricii feminine prin care dintr-un număr dat de bărbați este ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars Amatoria” și certificate de atestare literară cu eșarfa. Barzovie-Vodă, Metodiu, pan Bijinski, țigăncușa Cosette și Stănciulescu Demeter, în cuvinte puține, dar simțite, au toastat în cinstea autorilor, urându-le viață lungă și puterea de a termina acest serial. A urmat un scurt, dar reușit program artistic susținut de grupul de cadâne din episoadele 37-40 și de ursul din episodul 30. Ospățul a decurs într-o atmosferă de caldă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
viață este mult - cum să zic să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o parte, că, vorba ceea, nu-ți strică, mai închizi și dumneata ochii, te faci că plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
strică, mai închizi și dumneata ochii, te faci că plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
te faci că plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual sau v-adunați într-un grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual sau v-adunați într-un grup? — Ne-adunăm într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual sau v-adunați într-un grup? — Ne-adunăm într-un popor și-i urâm pe capete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual sau v-adunați într-un grup? — Ne-adunăm într-un popor și-i urâm pe capete - se enervă Metodiu. Poftim, toarnă-mă! — Ești sincer, dom’le, bravo! - zâmbi grecul. Stai liniștit, nu sunt iscoadă. Și nici dumneata nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual sau v-adunați într-un grup? — Ne-adunăm într-un popor și-i urâm pe capete - se enervă Metodiu. Poftim, toarnă-mă! — Ești sincer, dom’le, bravo! - zâmbi grecul. Stai liniștit, nu sunt iscoadă. Și nici dumneata nu ești. Mai ia, te rog, o portocală. Episodul 223 PASAGERI NOI După acestea, discuția continuă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

în întâlnirile din jurul focului în seninele nopți sahariene, unde amintirea sa era veșnic prezentă. În ziua când viteazul inmouchar fusese doborât de o forță de sute de ori mai mare, opinia publică se împărți în două grupuri: cei care îl urau pentru că îl împușcase pe singurul om ce ar fi putut aduce pacea și libertatea în țara unde se născuseră și cei care îl admirau ca pe un adevărat erou, ce nu putuse fi învins decât din cauza unei greșeli, fiindcă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tavă? Și de câte ori i-a târât cu forța pe cei pe care îi îngrozea ideea de a o urma? Necazul cu Moartea este că îi detestă în aceeași măsură și pe cei care o iubesc și pe cei care o urăsc. Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea și fuge de cel ce-o urmărește. Necazul cu Moartea este că nici o ființă omenească nu a fost în stare să înțeleagă vreodată aberantul ei simț al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că n-o să vomiți pe mine, te duc până-n munții ăia. Nu pot să-ți promit. Nu m-am urcat niciodată într-un aparat care zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și eu, cămilele. Hai să mergem! Turki Al-Aidieri, cunoscut în popor cu numele de Ghepardul, era considerat, pe bună dreptate, cel mai înțelept și mai respectat dintre amenokali, șefii și patriarhii nobilului popor Kel-Talgimus; în tabăra lui obișnuiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
din Bosnia se bănuiește că în Kosovo a luat parte la diverse acțiuni în care au fost implicați și faimoșii Tigri ai lui Arkan, însărcinați cu epurarea etnică a regiunii. Și, la fel ca mai toți acești fasciști balcanici, îi urăște pe musulmani. Și, cu toate că îi urăște pe musulmani, participă la această aventură care te obligă să străbați șase țări locuite aproape exclusiv de musulmani? Sincer, nu înțeleg. Nu e mare lucru de înțeles. Fasciștii, integriștii și naționaliștii recalcitranți nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Kosovo a luat parte la diverse acțiuni în care au fost implicați și faimoșii Tigri ai lui Arkan, însărcinați cu epurarea etnică a regiunii. Și, la fel ca mai toți acești fasciști balcanici, îi urăște pe musulmani. Și, cu toate că îi urăște pe musulmani, participă la această aventură care te obligă să străbați șase țări locuite aproape exclusiv de musulmani? Sincer, nu înțeleg. Nu e mare lucru de înțeles. Fasciștii, integriștii și naționaliștii recalcitranți nu sunt decât o șleahtă de bolnavi mintali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
clar că, dacă neuronii tăi funcționează, să zicem, în limitele normalului, nu poți fi un vandal extremist. Pornind de la această idee, nu se poate prevedea ce va face sau ce nu face un fascist înarmat, violent, încrezut și care-i urăște pe cei pe care îi numește cu dispreț „arabi de căcat“. — Și de ce noi trebuie să suferim întotdeauna consecințele? De ce, din când în când, nu cade măgăreața pe altcineva, măcar așa, ca variație? — Pentru că, dragul meu, pentru asta suntem plătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
veți da seama că noi, cei ce trăim în acest colț pierdut al lumii, merităm un pic de respect... Dar n-a fost așa - clătină trist din cap. De fiecare dată v-ați înțeles cu cei ce ne disprețuiesc, ne urăsc și ne exploatează, fără să țineți cont că pământul pe care-l străbateți este al nostru, că ai noștri sunt copiii pe care-i omorâți și animalele pe care le călcați... — Întotdeauna am căutat să vă despăgubim pentru daunele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
vedere, așa încât austriacul intră în panică, înțelegând că va rămâne absolut singur în mijlocul întinderii netede ca o tăblie de masă încinsă de soare și fără nici cea mai mică urmă de orizont oriunde-ți îndreptai privirea. — Iisuse! - exclamă. Întotdeauna am urât să spun „te-am avertizat“ - zise Nené Dupré. Dar adevărul e că te-am avertizat... - Din partea din spate a aparatului scoase un mic rucsac de care atârna un bidon plin cu apă. - Cu asta poți supraviețui vreo două zile, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de bandiți de care ar trebui să se rușineze până și ultimul tuareg... Nu mă refer la asta. Atunci la ce te referi? vru să știe imohagul. La lucrurile pe care le-aș putea cumpăra cu toți banii ăștia? Nomazii urăsc lucrurile, deoarece fiecare obiect, oricât de valoros ar fi el, devine o povară când trebuie să călătorești. Ni se spune „Fiii Vântului“ poate pentru că nici vântul nu iubește obiectele: le împinge, le distruge sau le lasă la întâmplare, dar niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Detesta deșertul. La orice oră și în orice anotimp. Din nou se întrebă pentru ce-și alesese acel mod absurd de a-și câștiga existența și pentru ce rămăsese atâta vreme pe continentul acela imens pe care ajunsese să-l urască. Îi era dor de fum și de asfalt. Îi era dor de zăpadă și de frig. Îi era dor de zgomotul străzii. În clipa aceea ar fi dat orice ca să poată vedea, înălțându-și privirea, sute de rândunele zburând. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

infirmitate și găsește scuzabil orice cusur sau poate comit cu bună știință un fals din teama de a nu leza orgolii, de a nu profana amintiri. Nu știu cum voi rezolva acesta problemă. S-a defectat ceva În mine pentru că iată, nu urăsc absolut pe nimeni și ceea ce mi se pare mai grav e faptul că nu mai disting anormalitatea de normalitate. Durerile le simt tot mai stins, parcă mi-aș lua În fiecare dimineață doza de morfină. Un singur lucru mă revoltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe din metropolă și suburbiile Dublinului se reuniseră cu miile să-și ia rămas bun de la Nagyasagos uram Lipoti Virag, pînă de curînd de la casa domnilor Alexander Thom, tipografi ai majestății sale, cu prilejul plecării sale spre meleagurile Îndepărtate ale Szazharminczbrojugulyas - Dugulas țPajiștea Apelor Murmurătoare)... țașa și-o fi Închipuit și el săracul cînd s-a văzut prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]