24,868 matches
-
pe care maestra zgâriase cu dinții furculiței presupusele dungi ale blăniței. Dintr-o fâșie de coajă, modelase codița falnică afișând o notă de aroganță spre vârful ușor îndoit. Drept cap sta un sfert din același fruct, ornat cu perechea de urechi firești din triunghiuri decupate din coaja citricei. Simpatica miniatură părea animată de boabele de piper verde care-i țineau drept ochi, înfiorând privitorul; câteva fâșii dintr-o scobitoare se zbârleau ca niște mustăți adevărate peste boticul din două stafide lucioase
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Știa că în așa ocazii fața îi devenea stacojie, la fel cu nuanța expusă de șoricelul-cadou. Da! Alter-ego-ul său era o căpșună uriașă din care Flower-Power tocmai rostuise rozătoarea ticăloasă! Unde pui că fructa era intens colorată în roșu-grena cu urechi, ochi și bot din cojițe și boabe de piper; o pieliță subțirică răsucită dintr-o coajă de vișină sugera codița. -A! Ce reprezentativ șobolibozaur! se entuziasmă Babacul preluând oarece ostentație în mină și voce. Ce-ți seamănă!! E plin de
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
lămuriri, Miramoț sări în ajutor: bastonul lui Esculap, Doc! Flower-Power, puțin în pană de idei, întoarse privirea spre Miramoț cu întrebarea nerostită Ce să mai fac? Miramoț, pe fază, îi trimise un SMS rapid. -E ca și cum ați șușoti una la urechea celeilalte în public, așa să știți! le apostrofă Papa. Flower-Power zâmbi și se apucă de treabă. Dintr-o banană decojită meticulos extrase intact miezul, animând un cățel de toată frumusețea și întinzându-l fostului coleg și de facultate, îi zise
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Da! Uneori o și ajutase cât putuse. Și clipind repede-repede, ridică în fața ochilor deveniți dintr-o dată miopi cățelul. Era perfect: capul, făcut din treimea dinspre codița bananei, avea și bot din configurația fructului, și ochi din boabe de piper, și urechi ample, ușor lăsate, decupate cu meșteșug chiar din pulpa fructului. Labele foarte scurte, fuseseră modelate tot din cojiță. -Nu te încrunta, a fost ideea lui Miramoț, ești prietenul tuturor! Știm cu toții cât de impăciutor ești! îl lămuri Flower-Power. -Et moi
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
o tarabă de vinete să-l facă întreg?! o intersectă Papa, neuitându-și năravul. -... așezând-o cu zona mai subțire spre articulația corpului realizat dintr-o legumă întreagă, poziționată cu rotunjimea în jos, nu înainte să decupeze meșteșugit, ziceam eu, urechile - din fâșii de coajă, ochii - scobiți în pulpa vinetei, îmbogățiți cu două lucioase măsline ce însuflețeau chipul animăluțului. Tot din cuțit, desenase prin decupaj, liniile gâtului, niște pararele verticale, cele ale capului, ale trupului, o minunăție multilineară dând expresie micuței
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
se îndreptă spre targa mobilă pe care fusese așezată Maria după C.T. . Dormea. Îi luă cu două degete, încet și atent, o șuviță din părul negru, lung până la umeri, ce-i stătea rebelă pe obraz și i-o duse după ureche. Părea atât de liniștită! O strigă ușor: - Maria! Iubito!... Maria!... Aceasta nu schița niciun gest, nu dădea niciun semn că l-ar auzi... Îi ridică pleoapa privindu-i pupila. Se dilatase. Midriaza se instalase. Era în comă. - Vlad! Este în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
minunea de ou era...de lemn...Truc vechi! Atunci urma o bătaie cu pumnii și cu ouăle de prin buzunare, de zburau albușurile și gălbenușurile, precum schijele proiectilelor. După asta, urma chelfăneala de la mama, când vedea în ce hal arăți. Urechi înroșite, păruială, palme la fund...Ce fericit eram!.. Așa ne apropiau de Dumnezeu părinții noștri în acele zile sfinte, spre disperarea lui Ucigă-l Toaca, ce se străduia să ne abată din luminosul drum. Ce nu făcea Ticălosul ca să ne
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > PROGRAMATORUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt în club de ceva timp. Urechile-mi cântă alternativ stânga-dreapta. Nu prind nimic în comun din linia melodică. Muzica a marșat spre sută în decibeli, motiv să găsesc atât de firească năuceala mea. N-am băut. Doar am fumat puțin. Fix la o masă de mine
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
trupul trec examenul evaluării. Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul luxuriant. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar nu din stânjeneala c-ar fi fost fixată, nu! Cel puțin
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
mâine mai repede... Un râs machiavelic sparge tăcerea din camera lui în timp ce oprește programul. Azvârle nepăsător ochelarii și, pe deplin eliberat de preocuparea pentru ea, se-ndreaptă spre ieșire. Va face o lungă plimbare pe țărm... * Intru-n club. Deja urechile preiau înfricoșate sonurile către suta de decibeli. Tânjesc după o linie melodică... De după ochelari, o caut avid. Mă tem să nu fie... Dar nu lipsește, nu! Și azi clipește des-des, dar nu din stânjeneala c-ar fi privită, nu! Acum
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
suflet de frumusețea ei... Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul bogat. Îmi pun, răscolit și lipsit de inventivitate, aceeași întrebare. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Mă stăpânesc să nu mă duc spre ea
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
lăsa un bacșiș gras.După ce îi strânse mâna, domnul Alexandrescu nu apucă să-l întrebe cum mai merg treburile, că Maria sări de gâtul lui Mache, sărutându-l pe ambii obraji.În timp ce Mache savura mirosul de lăcrămioare ce venea dinspre urechile Mariei, abia auzi când aceasta îi spunea: - Ne-a fost dor de tine Mache! Au fost primele sărbători pe care le-am petrecut fără tine! - Ei, lasă...lasă! Cred că te-ai distrat de minune, mai ales că ai fost
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
există nicio problemă. Le dorești? - Ba da, există. - Ce anume lipsește? - Starea sufletească care să te ridice pe un piedestal invizibil, ce numai ochii minții îl poate distinge. Degeaba ai lumânări parfumate, menestreli care să-ți cânte în surdină la ureche și cupa de șampanie din care să picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie să simți lângă tine acea persoană care tremură de nerăbdarea să te cuprindă în brațe, să-ți invadeze buzele cu sărutări
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Eu nu te-am putut salva de tine, prea tânăr, prea frumos, prea bun, prea de neînlocuit! Te-am ascultat cu ochii, cu inima lipită de clipe, ureche, cu răsuflarea tăiată în ecoul pieptului de nenumărate răsărituri, înnoptări. Te-am urmărit fascinată, topită de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat până la rotirea universului
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377307_a_378636]
-
dă prin cap nenorociților! Ce să facem, dragă? Copiii ăstora, iresponsabili... Din familii dezordonate. Că s-au înmulțit... -Stai să-ți spun, dragă! Și claia de bigudiuri trase lanțul de siguranță și ieși pe hol spre vecină. Se apropie de urechea celeilalte clăi de bigudiuri. -O cunosc p-asta de la etajul trei. Adică pe mă-sa javrei cu colindul. Pleacă dimineața și vine seara târziu. Că o urmăresc mereu. Trebuie s-o prind cu cineva! -Da’...de ce crezi că... -Pentru că
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
mă țină de mână . O sa ma cauți , știu bine ! Disperarea o să te puna-n genunchi O să-mi cauți urmele , Fiecare pas, ai să mi-l săruți ! Ai să mă strigi , Dar n-am să-ți răspund . Am să-mi astup urechile , Cu ambele mâini , Să nu-ți aud plânsul Și jalea , Să nu mă întorc , Nici măcar să mă uit iapoi . Să merg agale , spre asfințit ...zâmbind , Fără niciun gând , Să știu că acum , Drumul meu s-a sfârșit . Referință Bibliografica: Am
AM VRUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382166_a_383495]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LĂUTARUL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt lăutarul. Cu vioară veche cânt după ureche ce-mi șoptește harul meu fără pereche. Cânt și văd amarul cum își stinge jarul și scapă de streche. Cânt cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
nu mai ieșea fum și nu se mai zărea nici urmă de podoabă de la acoperiș până la uși. - Ce s-a întâmplat aici? Petrică se repezi să deschidă ușa în fața moșului, gata să îl apere la nevoie. Se trezi ridicat de urechi, cu picioarele legănându-i-se în aer. Șefule! Ajutor! Surprins tocmai când înghițea plapuma preferată a moșului, monstrul cu ochi de cărbune îl apucase bine pe spiriduș, scuturându-l în toate părțile. - Lasă-l jos, flăcăule, interveni Moș Crăciun, e
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
de povestea uriașului fără nume. Moșul îi acoperi uriașului ochii cu fularul său roșu, îl trase lângă focul care fusese reaprins în sobă și îl așeză cu genunchii pe perna moale, cu ciucuri aurii, pentru a ajunge cu capul în dreptul urechilor lui. În timp ce rostea în șoaptă cuvinte magice, îl atingea cu bagheta iernii pe frunte, pe umeri și în piept, în dreptul inimii. Repetă gesturile de trei ori, după care un fuior de fum gros și negru umplu întreaga căsuță, orbindu-i
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
pierderile suferite! Inconștiență și nesimțirea cererii sunt pedepsite pe loc. Ștefan cel Mare ordona tragerea în țeapă a tuturor prizonierilor alături de 99 de tătari din solie. Fiul hanului este tăiat pe loc în bucăți. Supraviețuitorului i se taie nasul și urechile și este trimis călare înapoi la Hoarda de Aur să povestească hanului ultimele noutăți ! Turcii se dovedesc, la rândul lor, la fel de grei de cap... Cuceritorul Bizanțului vedea în Moldova principalul obstacol în invadarea Europei. În plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
Umblă vorba pe la urechi înalte că, un prim fluier al lui Cioloș ar trage pe linie moartă cîteva vagoane cu imaginea șifonată. La numai două luni de la investire, Cioloș va aplică cu „responsabilitate” un upercut amețitor mai multor miniștri din noua adunătură, dar și
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
nebuniei generale rămâne clima blândă a Mediteranei, aptă să primească generos masele de entuziaști, fără frică de îngheț. Ghidurile turistice respectabile somează amatorii să nu subestimeze zgomotul infernal al pocnitorilor de toate calibrele, îndemnând la purtarea obligatorie de dopuri în urechi. Proba de rezistență maximă pentru timpane este canonada zilnică de la orele 14, ritual care se ține cu sfințenie, cu începere din prima zi a lunii, până într-un „final furioso” la cumpăna dintre 19 și 20 martie. Durează zece minute
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
din ʼ89 cu dosare cu tot. Școala din vremea lui Ceaușescu a oferit românilor educație, învățământ gratuit, loc de muncă asigurat și obligatoriu pentru toți absolvenții (cine nu se prezenta la repartiție la locul de muncă, era aspru tras de urechi - ca să mă exprim cu blândețe!), locuință de la stat pentru fiecare familie sau tânăr, asistență medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, când românii mor cu zile). A oferit protecție socială, nu concedieri în masă. Sub regimul
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
vor avea cel mai mult de îndurat. Locuiți între țărani, le ascultați spovedania pe românește, le dați sfaturi creștinești. Ce le spuneți despre Ue? - Despre țărani pot să spun numai ceea ce sper. Sunt și eu îngrozit de aceste cercelușe din urechile vacilor; sunt îngrozit că de la Bruxelles ni se prescrie deja cât de lungi să fie tijele florilor din piață, după soi și după culoare - ceva de neconceput. Sper că românul nostru se va sustrage unor reglementări și unor regularizări absurde
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
cu o consistentă doză de umor de un binecunoscut universitar sucevean, precum că orașul Suceava tinde să ajungă în scurtă vreme un modest cartier al Dumbrăveniului cultural, par să depășească discret granițele unei banale afirmații de complezență menite să încânte urechea selectului auditoriu. Un miracol în organizarea Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, așa cum l-am denumit într-un alt articol, atragerea atâtor reprezentanți de marcă ai Academiei Române se constituie într-o insulă de normalitate în societatea noastră aflată în profundă disoluție morală
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]