2,433 matches
-
Goncea îi făcea nopțile mai scurte. „Poate mi s-a năzărit, își spuse Burtăncureanu, întorcându-se cu cheia spre camera Andromadei. Ațipisem probabil, și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a năzărit, își spuse Burtăncureanu, întorcându-se cu cheia spre camera Andromadei. Ațipisem probabil, și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
început să țopăie cu el, degeaba, evenimentul se săvârșise, Macatist holba ochii la noi și se schimba la față, mai întâi roșu, p-ormă o umbră de verde și apoi dintr-o dată vânăt, de nici nu-l mai cunoșteai, țipete, urlete, ce salvare, ce poliție, ce lumânarea de pe urmă, toate nu mai făcea doi bani că stăteam înlemnită și nici nu mai aveam putere să mă gândesc să țip de disperare sau să-l prind în brațe sau nu știu ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o peliculă scârboasă de care nu puteam scăpa decât scuturând brațele. Sonia îmi vedea mișcarea, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aer. Am luat-o la goană pe scări, m-am împiedicat, piciorul mi-a alunecat și m-am lovit la tibie, am urcat cât am putut în patru labe în timp ce mă ridicam progresiv în picioare, apoi am căzut iar și urletul mi s-a întrerupt; cineva mă striga pe nume. Eram acum la jumătatea scării, în față și în spate vedeam treptele cotind. - Mihai! O voce ascuțită de femeie. - Mihai! Altă voce, tot de femeie, ceva mai groasă ca prima. Pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea. X i-a văzut chipul contrariat și a început să geamă speriată. Y venise în spatele meu. - Acum e momentul să te ridici. Dacă nu te ridici te vom lovi. X a izbucnit în plâns și smiorcăielile i-au devenit urlete înăbușite. - O să intre în conflict dacă nu te ridici! Gata! Z m-a împins și m-am prăbușit pe podea. X se uita buimacă în toate părțile. Y a venit în spatele meu și a vrut să mă ajute să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
perverse și că au chefuit cu obsedați sexuali. Nu fură crezute când se jurară cu lacrimi că nu știu ce s-a întâmplat și că ele n-au făcut decât să bea singure puțină șampanie, după care s-au culcat. Însă când urletele unui copil nevinovat sfâșie liniștea nopții nu trebuie căutate explicații, ci vinovați - sau cel puțin țapi ispășitori. Așa e de când lumea. În urma acestui incident, Ioana, fără să mai vorbească cu Elena și fără să poată cerceta ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate pierzaniei, cu țipete și urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o zeiță a sexului, mlădie, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
este absolut necesar. — Ai fost de față la toată povestea, nu? Vreau să zic descoperirea, bineînțeles, adăugă ea, ridicându-se în picioare și trecând în bucătărioară. Cum era și normal, nu mai spuse nimic în timp ce râșnița de cafea scotea un urlet răgușit, iar noi savuram împreună aroma bogată, ca niște copii Bisto 1. — Dacă s-ar putea pune parfumul ăsta în sticluță, suspinai eu, m-aș da zilnic cu el. Margery puse o tavă pe măsuța de cafea și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul salt, aparatul a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
i-am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din față? Era imposibil. Avea s-o ucidă. —Sunt în agonie. Una a clătinat din cap. Dar tu nu dilatat destul. Eu înapoi în zece minute. Atunci tu gata pentru rahie. Când ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în holul de la Fitzherbert Place, zbierând la muncitorii care îi instalau noua și luxoasa bucătărie, când au apucat-o junghiurile. Imediat ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Merlin, Vercingetorix și Ezekiel. Nume pe care Amanda le adora. Numele care-i plăceau lui, nume simple, specific englezești, precum James și John, nu erau de găsit. Copilul a început să se foiască. În ciuda așteptărilor, nu a izbucnit într-un urlet. A fornăit puțin, după care a adormit la loc. —Slavă Domnului, a mormăit Amanda din pat. Mi-a ronțăit sfârcurile de mi le-a făcut praf. Amanda ajunsese deja să deteste alăptatul. Când una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că hamacul era o înjghebare cam fragilă. În ciuda acestor echipamente de calmare a spiritului, Rosa s-a dovedit a avea un somn destul de neliniștit. Noapte după noapte, Alice stătea în întuneric și o asculta scâncind înainte de a izbucni într-un urlet devastator, care-ți făcea nervii țăndări. Târându-se afară din pat, Alice tresărea din cauza durerilor pricinuite de încă proaspăta cicatrice obținută în urma operației de cezariană. — Totul e în regulă? a întrebat Jake somnoros când, în noaptea aceea, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și trăsese plapuma peste cap. Uaaaaahhhh! Urletul ascuțit și indignat începuse din nou. De fiecare dată, Hugo era uluit că un copil atât de mic era în stare să producă un zgomot atât de mare. Tatăl a sărit în capul oaselor și s-a uitat la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trebuia să iasă din cameră. A călcat pe o broască țestoasă din plastic, care-i aparținea fiului său, a alunecat pe podea cu o viteză înfricoșătoare și a nimerit cu capul în comoda lui Theo. Zgomotul asurzitor al impactului și urletul de durere al lui Hugo l-au îngrozit pe copilul care, într-un întuneric beznă, auzise ceea ce părea a fi sfârșitul lumii. Răspunsul lui, lucru de înțeles, au fost niște urlete sfâșietoare. Cu capul bubuindu-i de durere, Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în comoda lui Theo. Zgomotul asurzitor al impactului și urletul de durere al lui Hugo l-au îngrozit pe copilul care, într-un întuneric beznă, auzise ceea ce părea a fi sfârșitul lumii. Răspunsul lui, lucru de înțeles, au fost niște urlete sfâșietoare. Cu capul bubuindu-i de durere, Hugo s-a târât pe podeaua camerei, pipăindu-și drumul printre capcanele reprezentate de jucăriile împrăștiate peste tot. A scos un țipăt scurt atunci când și-a lovit genunchiul de un cub de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era un mare ghinion. Nici Amanda, nici asistenta Harris nu fuseseră nevoite să-l vadă pe Theo aruncând cu orez pentru copii prin bucătărie. Orez care se întărea, aproape instantaneu, până când ajungea la duritatea cimentului. Și nici nu fuseseră martorele urletelor pe care le scotea Theo atunci când taică-său voia să-l lege în scaunul lui cel înalt. Din milă, Hugo i-a lăsat chingile mai slobode, numai ca să se întoarcă peste câteva secunde și să-și vadă copilul, tencuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
venea fiecare bucată de plastic, arici sau capsă. Nu era pentru prima dată când Hugo bănuia că în producția materialelor pentru copii era implicat un sadic care ura bebelușii. Cu cât ploua mai tare, cu atât creșteau în intensitate și urletele lui Theo. Îngenuncheat pe pavaj, cu apa inundându-i pantalonii, Hugo simțea că-i vine și lui să urle în timp ce se chinuia disperat cu aricii recalcitranți și cu capsele și perforațiile fără soț ale bucăților de plastic. Colac peste pupăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Aș putea să-ți ofer și-o prăjitură, s-a milogit Hugo. Alice nu s-a putut împiedica să nu râdă. — Îmi pare rău, a spus ea ridicându-și coșul la nivelul șoldului. Cu altă ocazie. Hugo și-a reprimat urletul de durere care amenința să-i scape. Și-a dat seama că nu avea nici un sens să mai insiste. Sau să-i ceară numărul de telefon. Alice putea să presupună că e nebun, poate chiar periculos. Și poate că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ăăă, ideea e... A făcut o pauză și s-a aplecat spre bancheta din spate a mașinii. Cerându-și scuze, în tăcere, de la Theo, a ciupit copilul de pulpă. — Îmi pare rău, a gâfâit el când băiatul a emis un urlet de protest. Dar e foarte obosit. Chiar trebuie să-l duc acasă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Stând în fața casei, Hugo și-a amintit de instrucțiunile lui Neil. Ar trebui să fie destul de simplu, Fine. Vizitatorii - îi cheamă Buckley - sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
orice eventualitate, îi mai arătase și câteva trucuri pentru momentele în care trebuia să îmbrace bebelușul. Lui Hugo nu-i trecuse niciodată prin minte să trateze trasul pantalonilor ca pe un joc - de obicei, el și Theo se luptau, printre urlete, cu diversele găuri și mâneci. Cât despre ridicatul copilului în picioare și distragerea atenției cu o jucărie în clipa când venea rândul pantalonilor, asta era o mișcare de geniu! Hugo s-a gândit fericit că, de-acum înainte, Rottweilerul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încleștarea asta, o singură ființă avea să iasă câștigătoare. Făcându-și socoteala că elementul surpriză era singura lui armă, Hugo a așteptat ca animalul să mai urce încă două trepte, apoi a sărit dintr-odată în sus, a scos un urlet de să-ți plesnească timpanele și s-a repezit pe scări, în jos, pe lângă animalul șocat. În următoarele câteva secunde Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laura, a spus el rar. Tu ai nevoie de... nu știu. De terapie sau ceva în genul ăsta. —Terapie? Ochii Laurei scoteau flăcări. —Cum pizda mă-tii îți permiți? — Ăsta e adevărul, i-a răspuns Hugo calm, ieșind din cameră. Urletul ei ultragiat l-a urmat în jos, pe scările alunecoase, din sticlă. —Terapie? Eu? Eu nu sunt genul de femeie care are nevoie de terapie. Nu e nimic în neregulă cu mine. O să-ți pară rău că ai spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
N-o să pot să ajung, a repetat ea. Înainte ca Hugo să mai apuce să spună ceva, un obiect mic și roz a zburat prin aer și a căzut în apă făcând bâldâbâc. Moment în care Rosa a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]