6,013 matches
-
bărbie îi rămăsese un punct negru, ca o musculiță. Îți venea să întinzi mâna și s-o alungi. Maiorul Cristescu vorbea la telefon. Îi făcu semn să ia loc. Întrerupse legătura și se uită la locotenent lung, fără expresie, declarând uscat: ― Femeia cu evantai a fost furată. ― Din momentul în care tânărul Miga mi-a pomenit numele invitaților am intrat la idei. Bătrâna a devenit pentru mine o obsesie de vreme ce nu mă mai pot ocupa de o dandana fără să presupun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând hainele într-o ordine pedantă, apoi se întinse pe pat. Începu un exercițiu pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păcat și redempțiune, poveștile lui Ernie Pike sunt povești despre om și tribulațiile sale. Tropicul Capricornului Africa și Caraibele sunt pentru Hugo Pratt placenta din care se nasc visele sale. Corto Maltese și Koinski, doi dintre argonauții ce cutreieră mările de uscat și de ape ale lui Pratt, sunt atrași magnetic de acest spațiu ce unește deșertul somalez, Africa de Est britanică și insulele din Atlantic, pregătind intrarea către Brazilia tuturor misterelor. Cartografia lui Pratt se naște în jurul acestui tărâm în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și baroc din care descinde întreaga stirpe de aventurieri paradoxali ce populează ficțiunile sale. Între mercenarul de secol XVI, ce cutreieră Italia măcinată de războaie și de invazii, pe de o parte, și luptătorii de pe întinsuri de oceane și de uscat ai veacului XX, Corto ori Koinski, pe de altă parte, legătura este dată de respingerea moralei mediocrității, în numele loialității față de un cod propriu al onoarei. Narațiune cu inspirație istorică, în care se întâlnesc vâna lui Boccaccio, dar și penelul lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a indienilor, el nu se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colțul în care Kirk se refugiază, alături de Maha și de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de „civilizația” în mers implacabil. Om al frontierei, navigând pe uscatul fără de margini al preriei, sergentul Kirk se confundă cu taina pământului pe cale de trece, definitiv, în spațiul fermecat al ficțiunii. El este una cu acele povești care încep, invariabil, ca într-un film de Sergio Leone, cu incantația magică : „Once
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea uscatului izbăvitor. Și ca de atâtea ori, Tintin, Milou, Haddock și Tournesol își vor fi ocupat cabinele, urmărind spectacolul pescărușilor cutreierând văzduhul atunci când nava lasă țărmurile. Și ca de atâtea ori, sala de mese a navei va fi fost plină de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât tot ceea ce cunoaștem - mai puternic decât forțele naturii, mai puternic decât toți suveranii lumii, mai puternic decât moartea, mai puternic decât orice putere a răului. Întrucât Dumnezeu este atotputernic, putem afirma: el a creat orice lucru - cerul și pământul, uscatul și marea, florile și copacii, animalele și oamenii, lumea vizibilă și invizibilă. Tot ceea ce există își datorează propria existență lui Dumnezeu. Îngerii: prieteni ai lui Dumnezeu și ai oamenilor Mai există însă și o lume invizibilă. De exemplu, nu putem
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ÎN FELUL URÂT AL UNUI SPECTACOL. Aceasta era cel puțin părerea doctorului Rieux atunci când citea în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs festiv îl irita pe medic. Desigur, el știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unei personalități deosebite, toate consemnate pe foile unui caiet dictando. Inițial n-am putut descifra nimic fiindcă mi-a plouat în cutia poștală și totul era îmbibat puternic cu apă. Am luat foaie cu foaie și le-am pus la uscat, apoi am aranjat totul în ordine și abia după aceea am parcurs integral textul și am consemnat o parte din cele relatate, astfel: Domnule profesor, Cartea dvs. m-a făcut să trăiesc un sentiment de imensă bucurie. Mi-a adus
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
măsea. Nu am mai văzut-o bând mult, în ultimu’ timp, da’ într-o vreme chiar o făcea lată. O dată m-am uitat în curtea din spate ș-am văzut-o cum se-ncurcase într-un cearșaf ud pus la uscat. Domnule, mi-a mâncat zece ani din viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut drum printre rufe puse la uscat, care i se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide și bolnave se uitau în afară, în așteptarea cuiva, dar cu siguranță nu a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
doamnă stilată, dar era prea ocupat pentru mai mult de un scurt schimb de amabilități. Scopul lui era să strângă bani pentru documentarul pe care plănuia să-l distribuie Înainte de alegerile din toamnă. Pentru că se simțea oarecum ca peștele pe uscat printre toți acei investitori cărunți, Kitty se uită În jur după cineva „normal“ cu care să vobească. Dintr-odată se simțea timidă și oarecum copleșită. Se duse la bar să-și ia ceva de băut și un tânăr evreu hasidic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Algor va spune că nu e de vânzare, și când va fi întrebat de ce, el va răspunde, Pentru că sunt eu. Se însera, în curând va apune soarele, când Marta veni în olărie și spuse, Am terminat, le-am pus la uscat pe masa de bucătărie. Imediat, observând lucrarea executată de tată, două figuri neterminate de aproape două palme înălțime, în picioare, una masculină, alta feminină, amândouă goale, din umărul uneia ieșea un vârf de sârmă, comentă, Nu e deloc rău, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe și să scrie drept cu linii strâmbe, nefiind de față ca să sufle personal, a avut grijă să lase pe cineva să facă munca în numele lui, pentru ca mâine viața încă fragila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi adevărat, pietrarilor, și faptul e riguros istoric, le-a plăcut întotdeauna să mănânce în aer liber, chiar când au lucrat în deșert, cu atât mai mult într-un loc atât de agreabil de campestru ca acesta, cu planșele de uscat sub dudul negru, și plăcuta adiere a amiezii. Indiferent de unde vii, trebuie să ieși afară, spuse Cipriano Algor, problema e cum te scot de aici, ca să te duc în brațe ești prea grea, dacă te târăsc îmi distrugi dalele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
planșe, unde, fără îndoială, ar face cea mai mare stricăciune văzută vreodată în turbulenta istorie a olăriei, bogată, așa cum se știe, în cioburi și nedorite amalgamări. Să amintim că atunci când primele șase păpuși, celalalte, prototipurile, au fost puse aici la uscat, iar Găsit a vrut să cerceteze, prin contact direct, despre ce era vorba, țipătul și palma instantanee a lui Cipriano Algor au fost de ajuns pentru ca instinctul lui de vânător, excitat de insolenta imobilitate a obiectelor, să se retragă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmbătrânire, spuse Marta, zâmbind. Însă apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm toate astea, spuse. Se aflau sub dudul negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă a cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții, se simțeau aproape fericiți, în felul acela melancolic pe care fericirea adesea îl alege ca să se manifeste, dar, brusc, Marçal se ridică de pe scândura de uscat și exclamă, Am uitat, părinții mei, trebuie să mergem să vorbim cu părinții mei, pun pariu doi la unu că se vor întoarce la ideea că ei trebuie să meargă la Centru, și nu tatăl tău, Cu mine de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cumpere păpușile, n-ai fi știut niciodată cât am riscat, Acum nu mai e un risc, e o realitate, Avem casa, putem veni când vrem, Da, avem casa, o casă cu vedere spre cimitir, Ce cimitir, Olăria, cuptorul, planșetele de uscat, grămada de lemne, ce era și nu mai este, vrei un cimitir mai mare ca ăsta, întrebă Marta, gata să izbucnească în plâns. Tatăl îi puse mâna pe umăr, Nu plânge, recunosc că a fost o greșeală că nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alt vis, cu mobile vechi și gravuri șterse, console cu mici teatre stil secolul XVIII, din carton decupat, canapele cu huse mari, brodate și rafturi cu cărți nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare, nu-i adevărat că s-au ferfenițit de atâta citit și că mama le-a dat negustorului de vechituri. Mă Întreb cine a Încurcat coridoarele și scările, pentru că acolo aș fi vrut să-mi construiesc un buen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate că propriul trup este singura casă pe care a avut-o vreodată și poate că ar trebui să se oprească, să nu se mai zvîrcolească atît, ca un pește pe uscat. — Punctul acesta face legătura cu măduva spinării. Degetele ei se Înfig În bolta tălpii, apăsînd pe labirintul de linii de acolo. Bolta e destinul tău, Îi spune ea lui Wakefield. Uau, bolta, firește. Piciorul lui este arhitectură! Creierul Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine pe vas? — Da, bineînțeles. Îmi era teamă să nu am rău de mare, dar a fost foarte liniștită călătoria. — Mie îmi place foarte mult pe mare... mai cu seamă briza, spuse barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut nici o escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pământ. Nu erau nici mobilă, nici așternuturi, dar podeaua era uscată, și acoperișul nu avea găuri; ceea ce ni s-a părut extraordinar. Fereastra era închisă cu un oblon care se manevra dinăuntru. Ne-am dezbrăcat și ne-am pus la uscat hainele leoarcă, agățându-le în cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]