2,329 matches
-
rezista, nici stihiile naturii, nici viciile, nici bolile: „cel ce îi poruncește naturii, dar și propriilor sentimente: un tip superior din punct de vedere biologic și social, un supraom, dacă vreți”, cum scrie Troțki* în 1922. începând din 1928-1930, romanele utopice sunt recentrate pe modelul bolșevic, spre a servi de referință unică partidelor comuniste din lumea întreagă, și având, ca axă fondatoare, colectivizarea* și planul cincinal*. Dacă primul plan cincinal este cel mai puțin rentabil din întreaga istorie a industrializării*, trebuie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lume nouă, dorită de muncitori și de ei făurită”. Către dispariția utopiei comuniste? Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia și cu apariția scrierilor disidenților*, între care Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, în 1973, URSS își pierde aura utopică. Marele Salt înainte*, însă, orchestrat de Mao Tzedun* în 1958, victoria lui Fidel Castro* în Cuba, în 1959, misterele comunismului albanez, Revoluția Culturală* chineză din 1966, victoria Vietnamului* de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul comunist total al khmerilor roșii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în ceea ce privește obiectivele pe care le pot urmări statele, cât și mijloacele pe care le pot folosi. Morgenthau nu era materialist; el a precizat că, deși a crede că pacea și stabilitatea pot fi atinse numai prin rațiune este o idee utopică (concepție privită deseori ca fiind întreaga sa contribuție), nu era mai realist să crezi că pacea și stabilitatea pot fi atinse doar prin putere 19. Cu alte cuvinte, influența intangibilă a setului de principii morale internaționale poate nu numai să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai important este faptul că un plan unidimensional, care se concentrează în principal (dacă nu exclusiv) pe acțiunea militară, va ignora și neglija unele probleme inevitabile ale ocupației și reconstrucției. Avertismentul cel mai puternic al lui Morgenthau împotriva acestei „abordări utopice, apolitice” a fost lansat într-o carte pe care a publicat-o în 1951, între prima și a doua ediție a Politicii între națiuni. În Defense of the National Interest el avertizează împotriva rigidității pe scena internațională. Morgenthau a condamnat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au rezultat în urma unor asemenea motive inferioare au fost, cu siguranță, superioare moral și politic celor urmărite de predecesorul său. Judecat după motivele sale, Robespierre a fost unul dintre cei mai virtuoși oameni care au trăit vreodată. Dar tocmai radicalismul utopic inspirat de aceeași virtute l-a făcut să-i omoare pe cei mai puțin virtuoși decât el, l-a adus la ghilotină și a distrus revoluția al cărei lider a fost. Motivele bune oferă asigurări împotriva politicilor deliberat rele; ele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politicii de putere discutate mai sus, interpretarea științifică are rădăcini puternice în experiența secolului al XIX-lea, atât în Europa, cât și în America. În acest caz totuși, nici dominația de clasă, nici accidentul geografic nu au dat naștere speranțelor utopice pentru „o știință a păcii”. În schimb, fantasticul progres al științelor naturale a determinat diferiți gânditori să presupună că același tip de metode aplicate comportamentului uman individual și colectiv ar putea realiza progrese pe calea pe care Herbert Marcuse și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unică” și pentru „formula științifică” pentru a o rezolva a fost scena internațională, cu marele ei sezon din perioada interbelică 30. Societatea internațională nu este organizată; deci „organizarea internațională” - în raționalitatea sa abstractă, un tip de echivalent legal al sistemelor utopice filosofice din secolele al XVIII-lea și XIX-lea - a devenit formula științifică ce a ajuns, de când celebrul pacifist și câștigător al Premiului Nobel A.H. Fried a propus-o la începutul secolului, crezul unei întregi școli teoretice. Alții ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale timpului”, care pentru Fénelon, Rousseau și Vattel erau o realitate trăită și încă vie și ale căror rezultate politice au fost remarcate de către Arnold Toynbee 19, au devenit astăzi, în mare, o reminiscență istorică rămasă în tratate erudite, broșuri utopice și documente diplomatice, fără a mai avea însă capacitatea de a incita oamenii la acțiune. Doar petice și fragmente au supraviețuit din acest sistem al eticii supranaționale care își exercită influența restrânsă asupra politicii internaționale, așa cum am văzut, doar în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
per se are însă puține de spus despre viitoarea formă a politicii internaționale. În realitate, ea accentuează faptul că „este imposibil să prezici viitorul”61. Robert Cox explică această idee: „Conștientizarea critică a potențialului de schimbare trebuie distinsă de planificarea utopică, adică de specificarea structurii unei societăți viitoare, punctul final al schimbării. Înțelegerea critică se concentrează mai curând asupra procesului schimbării decât asupra scopurilor sale; asupra posibilităților de lansare a unei mișcări sociale decât asupra rezultatelor sale potențiale”62. Cu toate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru a submina realismul și a produce schimbarea, dar nu poate servi ca bază pentru a prezice ce discurs va înlocui realismul, deoarece teoria spune puține despre direcția pe care o ia schimbarea. De fapt, Cox argumentează că, deși „așteptările utopice pot fi un element în stimularea la acțiune a oamenilor... astfel de așteptări aproape niciodată nu sunt atinse în practică”68. Astfel, într-un anumit sens, discursul comunitar susținut de adepții teoriei critice este o iluzie, nu un rezultat legat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care afirmă că paradigma lor este incompatibilă cu constructivismul pun accentul, în genere, pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă. Acest eseu examinează epistemologia constructivistă și teoria realistă clasică, susținând că sunt, în realitate, compatibile; nu în sensul în care constructivismul ar fi cu necesitate realist, ci că studiile constructiviste sunt la fel de compatibile cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care pretind că teoria lor este incompatibilă cu constructivismul se concentrează în cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă unui examen atent. Afirmațiile constructiviștilor potrivit cărora realismul este incompatibil cu metodologiile și epistemologiile intersubiective se fundamentează fie pe caricaturi, fie pe o înțelegere foarte îngustă a realismului. Iar criticii realiști ai constructivismului sunt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
astfel de afirmație nu reprezintă o abatere de la nici una dintre cele două teorii. Realismul clasic a argumentat, destul de explicit, că idealurile morale constituie un element integral și necesar al practicii politicii internaționale și că, în absența moralei, a unei viziuni utopice, realismul politic este atât steril, cât și fără sens. Un constructivism realist ar ajuta deci la reabilitarea idealismului, cerând drept corolar un idealism constructivist conștient de sine și argumentând că studiul idealurilor, ca și cel al ideilor, este esențial pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe care o vor folosi ulterior pentru a menține sistemul. Datoria eternă a realiștilor este de a expune această legătură axiomatică dintre putere și interese. Din perspectiva lui Carr, în consecință, atât accentul realist pe forța materială, cât și preocuparea utopică pentru ideile transformatoare au de jucat un rol esențial în orice fel de explicație a politicii mondiale. Înțelegând acest lucru, Carr conchide că este evident de ce statele satisfăcute ce doresc menținerea unui sistem deja existent ar trebui să ofere concesii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
celui ineficace; precum și a direcției de schimbare a stilurilor. Chalvin a arătat, spre exemplu, că 28% dintre conducătorii interogați dispun de un stil de tip R (realist) când sunt eficienți, iar 31% dintre ei practică un stil de tip M’ (utopic) când sunt ineficienți. Din păcate, autorul nu furnizează în lucrarea sa chestionarul pe baza căruia s‑ar putea face autodiagnosticul. Multe dintre analizele prezentate însă, mai ales în părțile a doua, a treia și a patra ale lucrării, ne‑ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe sindicaliști, amenințarea cu întreruperea negocierilor în fața relelor intenții sau ale irealismului sindicaliștilor); tactici defensive (discutarea punct cu punct, la „sânge” a revendicărilor sindicaliștilor, argumentarea irealismului lor; atragerea sindicaliștilor pe terenul tehnic și economic, concomitent cu părăsirea terenului ideologic și utopic). Din păcate, dată fiind această contrarietate între concepțiile, strategiile și tacticile sindicaliștilor și patronatelor, se ajunge ca în mediile organizațional-manageriale să nu se propună și să nu se accepte soluții bilaterale, ci unilaterale, fapt care demonstrează slăbiciunile negocierii organizaționale. Practic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în dobândirea autorității. Organizațiile cu stil isteric/dramatic sunt hiperactive, impulsive, aventuroase, neinhibate. Deciziile sunt impulsive, hazardate și fără suport. Gustul pentru risc și diversitate îi determină să se angajeze deseori în alte parteneriate, să contruiască proiecte de multe ori utopice. Puterea se concentrează în jurul șefului executiv care tinde să controleze și să acrediteze chiar și acțiunile de rutină ale corpului operațional. Comunicarea externă este săracă pentru că vârful executiv ține cont prea puțin de afacerile mediului extraorganizațional, orientându-se intuitiv. Comunicarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
inutil să reamintim acest lucru ă nu este inventat de Marx. ν De la fiziocrați (cu François Quesnay drept cap de listă) și până la fondatorii economiei politice (Adam Smith, David Ricardo), de la istoricii liberali francezi (Augustin Thierry, François Guizot) până la socialiștii utopici (Etienne Cabet, Robert Owen sau Wilhelm Weitling), avem o listă foarte lungă a celor care au folosit această expresie, În accepțiuni ă este drept ă dintre cele mai diverse și, cel mai adesea, Într-un mod destul de vag și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultură sistemele de credințe și de valori ale altei societăți, În absența universaliilor (În sensul pe care Îl dă Chomsky acestui termen)? Abundența descrierilor empirice și, dincolo de ele, multiplicitatea abordărilor tematice și teoretice nu pot transforma „științele despre om” În utopice „științe exacte”. Acestea pot totuși conlucra la elaborarea unei abordări mai „riguroase”, prin prisma unei paradigme unice și dominante, recunoscută și acceptată de către comunitatea științifică. Dintr-o altă perspectivă, Alfred Radcliffe-Brown și, alături de el, reprezentanții antropologiei sociale britanice consideră că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
locul. În sfârșit, egalitatea și libertatea, Înțelese ca principii fondatoare ale unei societăți democratice, sunt ancorate În Istorie. Ele sunt instituite la un moment dat, iar realitatea lor trebuie permanent redefinită sau apărată. Fraternitatea, În schimb, rămâne atemporală și chiar utopică. De altfel, dacă astăzi nu se mai vorbește despre libertate și despre egalitate, ci despre libertăți și egalități, acest lucru se Întâmplă pentru că societățile au devenit mai complexe, compuse din elemente dificil de integrat Într-un model unic de organizare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cuprinde În instituții stabile marile principii ale Revoluției. Din această perspectivă, este necesar să ne situăm În contextul mai general al unui deficit de solidaritate propriu societăților moderne. Durkheim nu este nici un revoluționar care vede rezolvarea acestei probleme Într-o utopică societate comunistă, și nici un conservator care aspiră la restaurarea unor forme tradiționale ale legăturii sociale. În formele moderne de solidaritate trebuie căutate de acum Înainte noile argumente asociative capabile să combată tendințele contemporane de slăbire a acestei legături (anomie). Orice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
decisivă. Principiul biologic și darwinismul social pot servi unui proiect național, fie el etnic sau nu. Etnicismul totalitar al Germaniei naziste instaura o ierarhie a popoarelor, profesând lupta fără cruțare Împotriva unui alt „popor ales”. Și totuși, acest purism etnic utopic era Într-un fel atât pretext, cât și scop pentru o voință politică modernă de putere fără limite. Acest obiectiv imperial nu fusese epuizat prin rasism (Delannoi, 1999). Distincția dintre moștenire și inovație este și mai neclară după decolonizare. Frontierele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea pentru „rasismul alb” a fost de natură să sporescă pesimismul mediilor antirasiste, care nu puteau să-și mai pună speranțele decât Într-o Revoluție, modalitate de a rupe complet cu trecutul și, În același timp, mijloc de izbăvire. Speranța utopică intra În rezonanță cu imaginarul unei epoci marcate de tiermondismul revoluționar și mesianic, În care figura Proletariatului tindea să fie Înlocuită de cea a „minorităților” oprimate, Întruchipate În special de grupuri numite rasiale sau etnice, care au fost Între timp
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o banală jumătate de foaie A4 pliată, Poșta Română nu mai vinde așa ceva...). Aș fi vrut să scriu ceva frumos, încurajator sau, la polul opus, să fiu cioranian, să critic cu ardoare pentru a mă elibera și, într-o viziune utopică, să-i ajutăm și pe alții să se elibereze, în viziunea optimistă în care aceste biete rânduri vor vedea vreodată lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început: o alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
2002. AN DISTOPIE. Evgheni Zamiatin (Noi), Aldous Huxley (Minunata lume nouă), George Orwell (O mie nouă sute optzeci și patru) reprezintă nume emblematice pentru o categorie de creații literare, desemnate printr-o serie întreagă de termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă, utopie neagră, contrautopie, antiutopie, distopie, cacotopie, utopie inversă, utopie regresivă, non-utopie etc. Dintre aceștia, se utilizează cel mai frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt format în același
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]