3,550 matches
-
observă că ceata gata de drum se dublase, adăugă schimbând glasul: Nu mai veniți atâția degeaba, măi oameni, că n-avem lipsă! Ș-apoi sunt și acolo oameni să mai puie mâna, de-ar trebui! Bătrânul de adineaori, care se vârâse în față, zise iar tînguitor: ― Văd că umblați și faceți, și de noi n-aveți grijă, măi flăcăi!... Apoi așa... ― Taci mulcom, moșule, că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de mătase moale, albă, și ea căuta să-și vâre brațul în mâneca largă, se auzi afară, în curte, gălăgie de glasuri. ― Uite c-or fi și sosit boierii, coniță dragă! strigă Ileana cu bucurie. ― Du-te repede, fetițo! șopti Nadina cu vocea uscată de emoție. Și întoarce-te să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
martor i-e Dumnezeu. De altfel, același lucru și-l zicea mereu și în sinea lui și totuși nu-și putea mulcomi mustrările. Îi părea rău că nu și-a căutat de necazurile lor de la început și s-a tot vârât ba să fie la cumpărarea moșiei, ba acum la împărțirea pământurilor, pretutindeni. Cu el boierii s-au purtat destul de frumos. Barem Grigoriță, părinte să-i fi fost și mai mult nu-i putea face. Și drept răsplată dânsul s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o oribilă viziune a tubului ridicat în centrul palmei... Frecând geamul la câțiva centri-metri de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă înspăimântat. Se vârî și mai adânc.) Hai, vino, motanule. Vino la Brett. N-avem timp de joacă, astăzi. Ceva... aproape tot atât de gros ca bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de aer de aici nu-i de mirare. O să fac câțiva pași. O să se aranjeze. Se ridică neștiind nimic de masiva tentaculă cu gheare care ieșea încet de sub Cale. Enorma labă căutând într-o liniște incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată de Dallas care după câțiva metri, se opri. ― Acum e mai bine, Lambert? M-am deplasat. Mă prinzi mai clar acuma? ― E clar, da, răspunse ea, foarte neliniștită. Dar obțin tot un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai întâi la aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte a bestiei. Terorizată, Ripley căută un loc unde să se adăpostească. Un sas! Al cărui tambuchi se deschisese în timpul exploziei lui Nostromo. Bătu în retragere și se vârî într-un ungher. Cum se mișcă, creatura ieși din umbră și înaintă. Când Ripley intră cu totul în sas, tambuchiul se închise automat. Deasupra se găsea o lucarnă blindată își lipi nasul de geam. Creatura făcu la fel de partea cealaltă. Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care dură mai mult decât de obicei, căci nimeni nu-și refuza plăcerea să mângâie aproape voluptuos țeava revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele două cartușe la întîmplare în orificiile butoiașului, pe care îl puse în rotație trecîndu-și palma peste el. Micul râs zimțat se auzi din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se întinse .Ce să facă cu chestiunea sâcâitoare. Încercă la întîmplare cu niște vată (găsise un pachet întreg și altul pe jumătate pe un raft din șifonier, în spatele unui rând de cămăși împăturite); făcu două cocoloașe cât merele și le vîrî la piept. Cum decolteul rochiei avea bentița de sus foarte întinsă pe piele, totul ieși nesperat de bine. Tot sânt bune la ceva și filmele vulgare cu travestiuri, își zise râzând. Gagica din oglindă avea acum niște țîțici micuțe și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și, la vreo douăzeci de metri în fața noastră, l-am văzut pe băiatul blond și masiv mișcîndu-se încet spre ușa de la intrare. Picioarele lui goale stricau ordinea încălțămintei noastre înșirate de-a lungul peretelui, pantofi sau sandale cu șosete multicolore vârâte în ele. Deschise ușa și ieși în noapte. Ne-am năpustit și noi afară, ba chiar unii dintre noi o luarăm înaintea lui, așa că i-am putut vedea fața încremenită și ochii deschiși, plini de reflexele scânteietoare ale stelelor de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea cu blană de vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge și basmaua colorată de la gât, cu desene turcești, foarte fine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe-acum locurile de joacă, în fiecare dimineață regina din ziua respectivă avea să-și tragă bilețelul și apoi urma să ne ducem în locul de joacă trecut pe bilet. Deocamdată doar Balena, rânjind, cu bucile obrajilor ca un poponeț, își vîrî mâna cu pete roz în pălărie și scoase ogorul. Toate am mormăit plictisite: din prima zi trebuia să ne mutăm pe arătură. Nu prea ne convenea, căci pe acolo veneau uneori și băieți care se luau de noi, amenințîndu-ne că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel și în noaptea următoare. "Visele se vor lega, dacă tu ești, și te vor duce singure la REM. Altă cale nu există." "Dar ce este acolo?" l-am întrebat nerăbdătoare și cam iritată de insistențele lui de a-mi vîrî REM-ul pe gât. "Acolo, mi-a răspuns el privind pe ferestruica de lângă el spre zarea care se și acoperise cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
face la concursuri, Ada, de pe tronul ei, privi cadranul ceasului. Scoase un mic țipăt de surpriză, căci limbile dispăruseră. Să fi căzut oare? Nu era cu putință. Abia când a deschis gemulețul cadranului, Ada a înțeles ce se petrecea: a vârât degetul înăuntru, dar l-a tras imediat înapoi, privindu-și încruntată vârful însîngerat. Limbile erau acolo, dar se roteau atât de repede încît nu mai puteau fi văzute. Stropul de sânge pică, purpuriu și lucios, pe rochia ei, unde se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-mi mulțumești pentru binele pe care ți l-am făcut, aici, în India, respectă cele ce te rog eu... Plecă înainte ca eu să am timp să mai spun o vorbă. Luai plicul cu un tremur de slăbiciune și-l vârâi automat în buzunar. Când o văzui pe Chabù, o cuprinsei numai-decît în brațe și începui s-o leagăn plângând. ― Ce-ai făcut, Chabù, ce-ai făcut? Biata fată nu înțelegea nimic, dar văzîndu-mă plângând, începu și ea să plângă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
repetă. - De mâncat, o să mâncăm ce-am mâncat în noaptea asta, reluă Iliescu. Porumb. Păcat că e cam trecut și nu putem face jăratic să-l coacem, dar e bun și așa. Ține de foame. Darie se hotărî să-și vâre batista în buzunar, tocmai când bocancul i se afundă într-o groapă. Era gata să cadă, cu ranița alunecîndu-i brusc pe ceafă, când îl prinse de braț Zamfira. - Doamne-ajută! că dacă vă scrânteați piciorul tocmai acum, nu era bine. - Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț de brânză și îl vâră în gură. Acoperă restul c-un plastic și scoate farfuria pe geam, afară. Uite ce bine stă astea pe geam, numa cumnată-sa, când o aude, se plânge : Dacă trăia bietu Ilie, anul ăsta luam frigider. Mai dă-l morții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mutat la Mârlancă. Da ei au rămas tot în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica... Scoate puțin fierul din priză, prea s-a-nfierbântat. Deschide ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce mai stai, zise el, răstit. Iar l-a apucat, el știe ce l-a apucat ! A ieșit și s-a dus dincolo în cameră. L-apucă așa, dintr-odată... întinde mâna, ia miez de pâine, ia brânză și o vâră în gură. Nu merită să-și puie dinții, c-o strâng. Cinci sute de lei i-a dat la ăla de i-a făcut, și tot i a greșit, alege-s-ar prafu... N-ar fi el, Gelu, rău la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ar prafu... N-ar fi el, Gelu, rău la suflet, da-l apucă așa, nebuniile ; ce vrei, e ditamai bărbatu-acu, i-o trebui și lui femeie... Și iar întinde mâna, ia cu degetele strânse o bucată de brânză și-o vâră în gură. Ce se mai repezise atunci la ea, s-o mănânce, nu alta : acu un an și ceva, nici atât, când s-a prăpădit bietu ta su, când s-a prăpădit bietu Ilie. Bietu Ilie era mort pe masă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumea asta... De carne cui să-i mai pese ? Se dusese ea să pună carnea la prăjit în tigaie, doar nu era s-o lase să se strice, bunătate de carne... întorcea în tigaie bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi, și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce te-ai mai deranjat, Vico ? Ce trebuia ? face cumnată sa. Eee, știi că eu nu pun țuică-n gură ! Știi că eu nu pun la mâncare ceapă... De zis așa zice, da le ia repede-repede pe toate și le vâră-n dulap, așa-i felu ei, strâmbă din nas și-ți mănâncă din traistă. Ce-a adus a lăsat, da cu ce s-a ales ? Și nici n-avea la ce să mai aștepte : cumnată-sa cine știe când o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pasă, și-a pus pe dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile lui care-a rămas și-a croit cu mâna ei basca. Și i-a vârât și două strate de vatelină. Fularu îi ține cald la urechi, și basca îi ține de ploaie ; și-a tras-o pe frunte mult și poa’ să zică chiar că domnește. Că ăla care e om întreg știe să-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rochiei - ea tăia și spânzura, ea ținea încuiate toate în casă -, descuia bufetu și scotea platoul de prăjituri. La vremea aia, când madam Ioaniu mai era-n putere, găseai totdeauna de mâncare la ele. Și când pleca, încă-i mai vâra-n țoașcă ce mai găsea prin bucătărie : o cutie de pate, o conservă de pește, niște prăjituri mai uscate, o bucată de brânză. — Ia-le, Vica, zicea, ia-le că ți-or prinde bine... Dă-le-ncoa, madam Ioaniu, io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]