6,856 matches
-
o pusese într-o seară. - Nu cred, dădu din cap Ionuț, oricât ar fi de bătrân, are toiagul să se sprijine în el și nu a lipsit în nici un an. - Atunci, nu știu ce să spun! Ionuț nu se mulțumi cu răspunsul vag al tatălui său, dar nu prea vedea cum ar fi putut să afle ce se întâmplase, altfel decât să îl urmărească pe Moș Crăciun și, când acesta avea să vină, să îl întrebe dacă nu cumva fratele lui, Moș Nicolae
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Amprente > REMEMBER Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului remember să fie bătrânețea timpul fericirii noastre animalul din noi a murit demult rămânem doar cu sufletul trăind printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă orașul din tinerețe care se rupea în mahalale până prin munții fără de sfârșit s-a transformat într-o imagine vagă cu străzi tulburi și case vechi cu prispe brâncușiene timpul meu a semănat cu al lui
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
noastre animalul din noi a murit demult rămânem doar cu sufletul trăind printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă orașul din tinerețe care se rupea în mahalale până prin munții fără de sfârșit s-a transformat într-o imagine vagă cu străzi tulburi și case vechi cu prispe brâncușiene timpul meu a semănat cu al lui Democrit din Abdera care și-a smuls ochii ca să poată gândi imaginile erau prea mincinoase și pline de penumbră totul atunci curgea parcă pe
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
în alb decor) Mai văd acum ce altădată Firesc trăiam, iar tu făceai Din orice pagina nescrisă, Un epilog la colț de Rai! Și nu-mi era de mine parcă În miezul nopții mă trezeam, Treceam ca umbra cea mai vagă, Creioanele ți le-ascuțeam... Și pagini randuiam minunii Pe masa ta, cea de demult, Să ai, când scrii în raza Lunii, Creioane și-azi mai simt s-ascut! Dar sunt departe-n vremi și-n spațiu, Nemăsurat curs stă-ntre
SCRISORI, DE LA FEREASTA MEA (SAU VALS VIENEZ) de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370418_a_371747]
-
să-l bei?...” Spuse de mărturisire cu efecte obținute anastrofic. „E-o lume nouă, decât îngeri mai presus, / Mă cheamă iar în lumea Lui Iisus”. O poetă „captivă luminii”, care cultivă, reticent, hașura figurativă. STAN M. ANDREI. Filosofie modelată în vagi forme haijine (fără trei versuri, cinci, șapte, cinci, total 17 silabe și cezură, - rămân freamătul și anotimpul). „Nisipul din clepsidră, / jos. / Tot jos, / frunzele din pomi. // Prohodirile, / sus. / Tot sus, / amintirile”. Poezie „vasală” adagiului - cu încheieri, uneori, foarte deschise. „Drumul
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
e rotund,dar până nu faci tu înconjurul lui,nu vei crede. Cândva credeam că astfel de experiențe se pot învăța din cărți sau din ceea ce vezi la alte persoane.Ce -I drept,în felul acesta îți poți face o vagă idee,dar nu poți cunoaște profunzimea decât trăind.Aceeși senzație poate să fie pentru tine văzută altfel,trecută prin filtrul minții și al emoțiilor poate să însemne altceva. Am invatat astfel,că nimic nu e ceea ce pare,ci totul trebuie
GÂNDURILE VIOLETEI-RELAŢIILE de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369556_a_370885]
-
vizită la Iași când am admirat orașul de la etajul patrusprezece, unde exista un bar. Doar hotelul și restaurantul „Traian” îmi erau cunoscute cât de cât. Acum le revedeam sub o altă perspectivă. Una a realității actuale, nu ca o imagine vagă rămasă din vremuri trecute. Centrul Iașiului, ce se profila în întunericul spart de luminile proiectoarelor amplasate peste tot, îți crea certitudinea, că este un oraș interesant, viu iluminat, frumos din punct de vedere arhitectonic, un oraș ce merită să fie
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
iubire veșnică întru bine primita spiritualitate din noul său orizont. Poate că asta îi era chiar soarta, poate că rolul său pe acest pământ era exact opusul a tot ceea ce fusese până acum. De undeva din spatele său se auzeau șoapte vagi, ca printr-o pâlnie înfundată: - Ce spui? A sosit momentul să batem clopotele? Dădu să se întoarcă, dar vocea Emiliei străpunse lumina: - Lolek! Lolek! În lumea materială lumânarea se topi încet dar sigur, iar el zâmbi cu fața către lumea
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
duhuri Un înger la masă revarsă lumină Căci umbre se pierd în a șoaptelor vină, El ceasul îl știe, curgând pe de rost, Iubirea-i păgână, nu mai e cum a fost. Ferestrele plâng printre clipe târzii În suflet răsună vagi voci de copii, Doar umbrele-oftează, cu suflete grele, Și piere speranța-ntre lacrimi de stele. Iubirea spre ceruri, zburând a plecat, Cu îngerul alb, cu un înger damnat, Serata se-nchide în toamna de ieri, Cu veștede frunze desculțe-n
CURG ȘOAPTE DE DUHURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362575_a_363904]
-
din oameni inepți, să fie societăți aflate în criză morală, economică, educațională, axiologică, spirituală, culturală, cu un nivel educațional scăzut, cu oameni mediocri, care nu sunt la înălțime. Ca și noțiunea de meritocrație și noțiunea de ineptocrație este simbolică și vagă, imprecis definită. În general însă chiar și un om cu o cultură medie înțelege ce oameni fac parte din Meritocrație și ce oameni fac parte din Ineptocrație. Lecturând cartea domnului Primo Laurnțiu, și meditând asupra ei, conchidem că din meritocrație
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
Autorului E ca într-un lift în care respirația necunoscutului e terapeutică. necunoscutul deschide ușile liftului și te priveste ca și cum ți-e prieten. dar tu nu știi de ce treci de pe hol în lift. locuiești la parter și ai impresia. o vagă impresie că dacă ai urca etaj după etaj cu necunoscutul ai reuși să îl cunoști. să îl cunoști ești întrebat la ce etaj veți coborî. dar necunoscutul locuiește la parter. și urci etaj după etaj și necunoscutul nu scoate nici o
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PEISAJ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului peisaj vagi reverii de mătasă ard pe vânturi și se lasă peste câmpuri de lumină dintr-o lună somnoroasă; trece vremea ca o apă și tot sapă și iar sapă; bate căutările, vântul, norocul, patima zborului, apa și focul, durerea dintr-un
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370136_a_371465]
-
dăduse viață, o crescuse. Stăruise ca fiica ei să fie școlită, să vorbească franceza și germana. Toate bunurile de care avusese parte i le datora mamei, inclusiv călătoriile în Occident făcute în copilărie și adolescență! Un doliu scurt, vestimentar, o vagă austeritate verbală la fel de repede uitată și... gata! La atât se rezumase Nana... Să fi fost emanciparea extrem de timpurie de ambientul familial? Sau poate o discreție aparte?! Ori poate cine-știe ce conflict fusese, având în vedere firea cam rebelă a nași
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
e de găsit la scara națională. Acum douăzeci și ceva de ani, vârstei a treia i se mai acordau minime atenții: întâietatea în locuri publice - la vreun rând, la urcatul în vehicule etc. Odată trecut pragul mileniului al treilea, acele vagi reminiscențe de respect s-au pierdut, înlocuite fățiș de vorbe și gesturi exprimând ostilitatea față de potențiali părinți și bunici. Cum să acționeze altfel populația unei țări ai cărei reprezentanți în Parlament ori în Guvern găsesc resurse de ieșire din criza
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
8 - 9, 24 aprilie 1938 ... Citește mai mult Stăm așa gravi, timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit,Prin sânge trece cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SĂ SPUNEM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Au plecat în grabă toți cocorii Și-a ramas o vagă amintire, Iar în lacrimi e-mbrăcat azi cerul Supărat de’această desparțire, Ca să îndulcească clipa, Iarna și-a trimis toți solii, Ce dansează fară de rușine C’o petala albă de magnolii! A îmbrăcat pămăntul tot în promoroacă Și îi spune
SĂ SPUNEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353352_a_354681]
-
În ciuda furtunii de-afară, Să iubim ale vieții valori În ritm de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi Câștigate de noi într-o iarnă, Pierdute acum în negre abisuri Ce mozaicuri de minciună ne toarnă. Să rupem prin forța iubirii Vagi dureri ascunse în noi, Să fredonăm un imn al fericirii Cățărați pe un munte de gunoi. Primește-mă te rog În așternutul tău fierbinte Și nu-ți da jos decât 75 la sută din îmbrăcăminte. Iubește-mă în frigul Care
BOC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353376_a_354705]
-
abia ghicit printre rânduri) despre aspecte sociale ori morale ale existenței. O adiere de rugăciune spre Divin de a-i ierta trăirile, curajul sau bine spus încercarea insistentă de a se întoarce la ceea ce a fost dintotdeauna, conduce spre o vagă undă de culpabilitate în fața atâtor așteptări, iluzii pierdute, dar asumate. Autoarea are un ton cu efluvii lirice evidente, elegiace, sensibilitatea este exacerbată până la darul profeției, devine o Casandră, cea care anunță oamenilor veștile amarnice: În mine azimă crește și spovedania
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
s-au întâlnit din nou.Ști!...am visat clipă asta,din clipă în care te-am condus la gară.Iartă-mi lipsa manierelor,nu obijnuiesc să primesc oaspeți,te servesc cu ceva? -Un pahar cu apă zise Maria încercând un vag sentiment de stânjeneala provocat de faptul că nu știa cum va reacționa Aurel când va afla motivul acestei vizite. Iar cand Aurel reveni în cameră și așeza paharul pe masă,Maria se hotărî să-i spună adevărul. -Aurele,te rog
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
Mai vrei să-ți țin eu contabilitatea? Nici nu mă gândesc! Ești un nerecunoscător și interesat. După ce ți-ai văzut sacii-n car întorci spatele la cei care țin la tine. Până la urmă a îmbunat-o cu promisiuni și subînțelesuri vagi, care avură darul să reaprindă un licăr de speranțe în frumoșii ochi albaștri ai cumetrei. --Off! Ce mă fac eu cu tine, că nu pot să te las la greu? Așa mi-e soarta, să te ajut toată viața și
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi, Iar eu rămân mut în oroare Căutându-mi drumul Printre vechi și noi nevoi. Revin la mine-n casă și plâng
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
Ateneul scriitorilor, 2013, un roman, beneficiind de o prefață a lui Constantin Blănaru, aduce, în proza contemporană, un stil original, Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
exista conștiința, iar durerea, care afectează toate ființele vii, este unicul indiciu ce ne îngăduie să presupunem că numai omul are conștiință. [...] Luciditatea este ruptura dintre spirit și lume; ea este în mod necesar conștiință a conștiinței.[...] Durerea circumscrisă, opusă vagului, e totdeauna încărcată cu un sens, fie el și negativ, în timp ce Vidul, prea vast, nu poate conține nici unul”[...] Ar trebui să urlăm un sfert de oră pe zi. Urletul este modul de exprimare al sângelui, care ne întărește, ne vindecă
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
În unele cazuri, distincția dintre subgrupuri ale diferitelor specii este neclară, ca în Paradoxurile Sorites din cadrul neutrosofiei: frontiera dintre ˂A˃ (unde ˂A˃ poate fi o specie, un gen, sau o familie) și ˂nonA˃ (care înseamnă ceea ce nu este ˂A˃) este vagă, incompletă, ambiguă. Similar pentru distincția dintre o specie și o subspecie. * Adaptarea la un nou mediu înconjurător înseamnă dezadaptarea de mediul înconjurător anterior. Evoluție într-o direcție însemnă involuție într-o altă direcție. Când o viețuitoare pierde într-o direcție
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]