2,042 matches
-
pe Elsinore Lane care încotro - purtând mantii Quidditch, cu mături și baghete magice, verzile cicatrice în zigzag de pe frunțile lor licărind în întuneric în timp ce discutau cu niște căpcăuni ca acela din Shrek. Nu vedeam picior de balerină sau vrăjitoare sau vagabonzi sau stafii - nici unul dintre costumele croite de mamele copilăriei mele - iar când am văzut-o pe Nadine luând o gură de apă Fiji din sticla pe care o avea cu ea mi s-a făcut poftă rău de tot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii moderne, e „voința noastră de putere”, capacitatea omului de a fi prin Creație. Existența văzută în forma ei esențială, ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul culturii sfârșitului de secol al XIX-lea, ignorat și zeflemisit de mândrele universități, „de ce mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat in iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeți. (Luca, II, 1-7) Acum există aici centre de primire, chiar și pentru imigranții fără un ban. Copilul unui vagabond nu se mai naște la Betleem între un măgăruș și o vacă, ci la spitalul Sfintei Familii, o frumoasă clădire albă și modernă care domină orașul din teritoriul zis "palestinian"; și va avea toate șansele de a supraviețui. Va veghea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În litera doctrinei, sacrul se află în lucruri, singur omul e sfânt. "Locurile Sfinte" nu fac parte din lexicul lui Iisus, termenul nu apare decât odată cu Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și care visa să ne descleieze din existența terestră și-a făcut apariția. Nicio mențiune referitoare la vreo țară sfântă, la Aghia ghè, în Evanghelii, în vreme ce Adamat qodesh, litania evreiască, este prezentă încă din Exod și e reluată apoi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mintea sa însă lucra; el visa deja composițiuni dramatice, pe care nu știa să le scrie, dar pe care le representa singur improvizând dialoguri și înlocuind rând pe rând rolul diferitelor personagii (Maupassant, Studiu asupra lui Flaubert). Vagabondaj: Au fost vagabonzi: Heine, Byron, Leopardi, Tasso, Lenau, Musset, Gautier, Eminescu, Petrarca, Cervantes, Meyerbeer, Wagner. Inconștiență și instantaneetate: Yürgen-Meyer, în Geniu și Talent, zice: Talentul se cunoaște pe sine-însuși; știe pentru ce și cum a ajuns la o teorie oarecare; geniul, dinpotrivă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turbării și a altor antropozoonoze și În același timp una dintre Întreprinderile economice foarte rentabile din subordinea Sfatului Popular al Capitalei. Cine a văzut un om turbat sau un coleg mort prin accident postvaccinal antirabic, nu poate pune protecția câinilor vagabonzi Înaintea protecției omului și cine crede că prin prinderea și sterilizarea câinilor vagabonzi rezolvă problema, nu cunoaște Întreaga complexitate a acesteia. Am trăit problema turbării canine citadine, am trimis sute de copii nevinovați la vaccinarea antirabică și i-am supus
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
foarte rentabile din subordinea Sfatului Popular al Capitalei. Cine a văzut un om turbat sau un coleg mort prin accident postvaccinal antirabic, nu poate pune protecția câinilor vagabonzi Înaintea protecției omului și cine crede că prin prinderea și sterilizarea câinilor vagabonzi rezolvă problema, nu cunoaște Întreaga complexitate a acesteia. Am trăit problema turbării canine citadine, am trimis sute de copii nevinovați la vaccinarea antirabică și i-am supus cu bună știință virusului și accidentelor postvaccinale; am participat la Înmormântarea colegului, victimă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
efort, măcar să scrie bine. Căci, în definitiv, efortul e cam același. În Bacăul său în care străzile se cheamă toate Sechelariu, în care stațiile de autobuz se cheamă Sechelariu, în care femeile de iubit se cheamă toate Sechelariu și cîinii vagabonzi se cheamă tot Sechelariu și stadioanele, sălile de cinema, clădirile poliției, spitalele, morga, parcurile, taxiurile, cișmelele, cerșetorii, bisericile tot, tot, tot se cheamă Sechelariu, după cum se numește marele primar al urbei, îți vine greu să-ți imaginezi că poate să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar crea comunei, iar higiena orașului ar fi alt-fel”. Imaginea tristă era completată de animalele care se deplasau nestingherite pe străzile orașului: „Ca nici un alt oraș din țară în centru orașului se plimbă nesupărați de nimeni turme întregi de câini vagabonzi, iar porcii, pe de altă parte completează garnitura. Este adevărat că simpatisăm toți pentru protecția animalelor, dar credem că fie-care proprietar trebuie să-și strângă animalul acasă la el nu pe stradele orașului. Să sperăm că cei în drept se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mijloc un bețiv. I-au dat drumul pe o bancă, apoi s-au uitat la Roy și la mine. - Hai să-l ducem În partea cealaltă, a zis unul dintre derbedei. - De ce să nu-l facem chiar aici?, a-ntrebat Roy. Vagabonzii s-au făcut că nu pricep. - Să-l facem? Nu-nțeleg. Ce vrea amicu’ să zică? Și-au luat bețivul și l-au dus În partea cealaltă. Roy s-a dus la fazanul nostru și i-a scos un portofel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Ruinele de la 1900. În New Orleans există oameni care nu au ieșit niciodată din oraș. Accentul din New Orleans este exact la fel ca accentul din Brooklyn. Cartierul Francez e mereu ticsit. Turiști, soldați, marinari din flota comercială, cartofori, perverși, vagabonzi și fugari din toate statele Uniunii. Oamenii umblă de colo colo, fără legătură unii cu alții, fără nici un țel, cei mai mulți cu un aer vag mohorît și ostil. Ăsta e un loc În care poți să te simți bine. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe d-na Iorga care, foarte demnă în marea ei durere, se gândea și la nenorocirea care bântuie țara și îmi spunea că și Iorga n-avea speranță decât în victoria engleză. A doua zi, cu cântece, surle, mii de vagabonzi îmbrăcați în cămăși verzi, conduși de întregul guvern și de diplomații Axei, cutreierau orașul cu coșciugul lui Codreanu et Co, ca să-l înmormânteze după discursuri și ridicole apostrofe la Casa Verde. Nici un înalt prelat nu a voit să oficieze, simțind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
făcând parte din aceste familii, infirmierii constituind în câteva cazuri prima generație a acestor familii de profesioniști onești, deseori remarcabili. VRACIUL Un ins pitoresc, deseori un multiplu impostor, înșelând naivitatea și stimulând iluzorii speranțe, aventurier (atât cât necesită "serviciul"), un vagabond, mai întâi cu o căruță cu coviltir, mai apoi cu faeton sau chiar cu automobil, prezent la toate târgurile, băgându-se în toate necazurile bolnavilor care îl caută, care, pe măsura farmecului aventurierului, pot să-l considere un savant de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și tratamentului se făcea fie de familia bolnavului, fie de instituția care solicita internarea, în special de Prefecturi și Primării, uneori de Poliție. Cum majoritatea bolnavilor o constituiau țărani săraci sau liberi profesioniști, în realitate cu situații nedefinite sau chiar vagabonzi, totalul sumelor încasate de la bolnavi nu putea constitui un fond sigur și nici destul de important. Dacă în 1891 plăteau numai 11 bolnavi, în anii următori au plătit regulat și mai puțini și, cu toate acestea, cu cea mai mare perseverență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșitorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială și, în oarecare măsură, de reprimare. Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă a vagabonzilor infirmi care agitau viața Iașului epocii). Conform obiceiului, înființarea acestui așezământ a fost elogiat, bombastic, de presa timpului. Astfel, Gazeta de Moldavia, nr. 54/9 iulie 1853, publică traducerea poeziei lui P. Maire: "A.S.A.S. Le Prince Gregoire Ghyca, à l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aveau nici o relație oficială cu Epitropia sau cu oficialitatea sanitară, în optica timpului predominând calitatea de inculpat, înaintea aceleia de bolnav psihic. Astfel de unități existau la Dobrovăț-Vaslui, Bisericani-Neamț, Pângărat-Neamț, Orgoești Tutova-Vaslui. Aceste instituții aveau un scop corecțional și adăposteau vagabonzi și alți declasați, deci o categorie de oameni inclusă în sfera psihiatriei mari sau de limită. C. Eraclide, în "Studii practice asupra dreptului criminal" (1865), menționează că, începând din 1874, casele de corecție de la Orgoești-Tutova și Lipova-Vaslui au căpătat denumirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
expunerea noastră. După 1874, în Moldova au funcționat următoarele Case de Educație Corecțională: Bisericani -Neamț, Dobrovăț Vaslui, Iași, Pângărați Neamț, Răchitoasa Tecuci (avea un caracter mixt), Oficiul pentru infirmi săraci, necondamnați, "ca fiind suferinzi de boale nervoase" și închisoare pentru vagabonzi sănătoși. Peste două decenii, în 1898, la București, la închisoarea de la Văcărești, se înființează în același spirit o secție a alienaților criminali. Pe lângă aceste unități se prevede înființarea unei rețele medicale. Fiecare unitate corecțională avea o infirmerie și un medic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
astfel se explică adeziunea pe care ne-o câștigaseră până și unele produse modeste estetic, dar cu atmosferă și subiecte insolite, exotice, de felul acelora pe care le ofereau melodramele mexicane sau indiene, care și ele începuseră să populeze ecranele. Vagabondul lui Raj Kapoor a făcut epocă. Mai mult decât acestea, și în cu totul alt sens, ne vor impresiona însă, în acei ani, producțiile noului val din cinematografia sovietică, generate de liberalizarea hrușcioviană, cu atât de omeneasca reprezentare a dramelor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu mai răsare la București, Mircea Zaciu a fost un iubitor al marelui oraș din sud, cu toată decăderea lui postbelică și mai ales din ultimele decenii. Îl indispuneau și pe el, de bună seamă, aspectele degradării vieții bucureștene, câinii vagabonzi, cerșetorii, gropile, gunoaiele, întunericul și toate celelalte, îl revoltau distrugerile și nepăsarea față de ele, dar nu le punea, ca alții, pe seama unor metehne eterne ale locului („dâmbovițene“), ci a sistemului care dusese toată țara de râpă. Și dacă multe lucruri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prea puține, de exemplu, organismul se va Îmbolnăvi. Care e situația corespunzătoare În cazul comunității umane? Evident, nu mai e vorba de celule străine, ci de indivizi străini ca specie. Și chiar dacă s’ar supăra Brigitte Bardot, Îi numesc: câinii vagabonzi. Un prieten, caremi cunoștea intenția, mi-a sugerat și pisicile, știind că țin pe lângă casă un motan și acela negru. Numai că termenul “vagabond”, adică fără relație cu omul și societatea acestuia, nu se poate aplica la pisică: ea e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ci de indivizi străini ca specie. Și chiar dacă s’ar supăra Brigitte Bardot, Îi numesc: câinii vagabonzi. Un prieten, caremi cunoștea intenția, mi-a sugerat și pisicile, știind că țin pe lângă casă un motan și acela negru. Numai că termenul “vagabond”, adică fără relație cu omul și societatea acestuia, nu se poate aplica la pisică: ea e independentă, chiar dacă e de casă, fiind asemenea hulubilor din Piața Unirii, a veverițelor din Grădina Botanică ori a vrăbiilor de peste tot. Duce o viață
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a veverițelor din Grădina Botanică ori a vrăbiilor de peste tot. Duce o viață discretă și nu se dă la om. Ca și câinii cu prieten sau, dacă vreți, cu stăpân. Deci, comunitatea umană este asaltată de indivizi străini ei, câinii vagabonzi care, ca și microbii la un organism, trebuie eliminați. Rolul limfocitelor Îl dețin În acest caz hingherii, absolut necesari, chiar dacă huliți de unele elemente ale comunității umane care nu prea le Înțeleg rostul. Nici Iașii și nici alte orașe ale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a se Întreține; restul e abandonat ca gunoaie, pe care scurmă și, iertați-mi cinismul aparent, le prelucrează, câinii vagabonzi arondați fiecărui tomberon. Concluzia? Să-i tolerăm, precum organismul acele bacterii intestinale. Dar care e contraserviciul? E transformarea acelor deșeuri În piele, carne, grăsime, adică marochinărie, făină furajeră și săpun. Totul e ca din când În când să fie recoltate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
De altfel, și am mai spuso, Viața În general nu poate fi stârpită. Iar În particular, cu atât mai mult o specie care vine, fie și tangențial, În relație cu omul. Iar imaginea dezolantă a unui oraș străbătut de câini vagabonzi nu e de azi de ieri. Ea e comună Întregii istorii a societății umane. Chiar În urmă cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În lumea zeilor nu-și au locul cei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc de obicei. Toată această Viață nu așteaptă decât absența omului, pentru a realiza un nou Borobudur... Adică ceva asemănător acelui oraș din “Cărțile junglei”. Adică, Încă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]