805,793 matches
-
Stan Velea Înclinații ludic-barochiante și nonaderența instinctivă la formule osificate, la convențiile fără conținut, pe care le va sfida întotdeauna fără menajamente, fumuri aristocratice, nelimitate disponibilități protestatare și conștiința propriei valori amenințate de alienare - iată doar câteva trăsături (se mai pot adăuga și altele) care alcătuiesc portretul, mai exact autoportretul unuia dintre cei mai interesanți scriitori polonezi din secolul XX, Witold Gombrowicz. Onufry, bunicul viitorului prozator, dramaturg și eseist, descindea din
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
neprefăcute ale țăranilor și slujitorilor de la moșie, descoperă Witold cu stupoare juvenilă că "stăpânii", straturile privilegiate ale populației, reprezintă un fenomen cu totul grotesc și nenatural, prostesc, dureros de comic și chiar respingător, întrucât duc o viață lesnicioasă, ale cărei valori și trudă nu le cunosc cu adevărat. Fără îndoială, deși nu este vorba decât de niște reacții de moment, ele se vor închega peste timp într-un sistem teoretic unitar nu lipsit de originalitate. Și totuși, ulterior, va cădea și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
să prezinte totul într-o cheie cvasiparabolică, oricum pe un ton cam afectat și prețios, poezia restabilește o comunicare mai firească și abia ea plină de un dramatism nejucat. Acceptând, bineînțeles, convenția scriiturii. Poemele sunt foarte bune și egale ca valoare și, ce e mai important, își împrumută tonul, temele migrează și-și răspund, creează aceleași stări, într-un cuvânt, comunică foarte bine, în ciuda diferenței de scriitură. De pildă, Ioan Es. Pop este, pe alocuri, mai sumbru decât oricând, în timp ce la
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
El va trebui însă, de acum încolo, să fie prezent și să se vadă, să sară în ochi, în ciuda istoriei sale vitrege și a politicii de cenzură și de izolare din timpul comunismului, dincolo de care au răzbit, fără îndoială, câteva valori importante. Scepticismul ca relație specială Nu am fost niciodată la Chișinău, până în momentul în care scriu acest studiu critic (august 2004). E rușinos - recunosc. Aș fi vrut să ajung o dată, prin anii ´90, când exista în România un mare interes
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
mele, chiar dacă par foarte personale. Am citit proza basarabeană (pe Ion Druță l-am cunoscut primul, prin intermediul lecturii, înainte de 1989, fiind, în perioada comunistă, singurul prozator contemporan editat la București), fără să cred că ea ar fi putut da mari valori în sfera romanului - în primul rând, datorită vitregiilor sorții (foarte ambiguu spus). Nu e - bineînțeles! - răutate, nu e adversitate, nu e cinism (de ce ar fi?), nici vreun aer de superioritate de pe platforma romanului din România, care nici el nu beneficiază
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
Galaicu-Păun, aproape naturalizat în România. Literatura basarabeană contează pentru literatura din România tot atât cât contează literatura română pentru Europa (și nici măcar atât!). E mult sau e puțin? Această îndoială sau indecizie e prima impresie de contact. Dacă în circuitul valorilor literare din România au intrat poeți ca Grigore Vieru, Leonida Lari, Leo Butnaru și alți câțiva din generațiile mai tinere, dintre prozatori nici un nume nu s-a impus, poate, totuși, cu excepția lui Ion Druță. Romanul basarabean n-ar trebui să
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
conducerea revistei Cultura. Nici inamicii mei declarați nu mi-au făcut una ca asta. Știu că în lumea culturală de la noi se fac tot felul de politici. Credeam însă și cred în continuare că la România literară se face politica valorii, nu politica plesnelii pe la spate. P.S. E prima oară de cînd am fost angajat la România literară că mi se întămplă să scriu ceva împotriva unui coleg de redacție. N-aș fi făcut asta dacă Cronicarul de serviciu m-ar
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
chiar sub raportul intelectului analitic, altele nu mai intră în calcul. în definitiv, luciditatea nu e în sine un merit, așa cum nu e sticla care ne arată cu fidelitate lucrurile ce se află în spatele ei. Emoția fundamentală nu sporește ca valoare semnificantă în plan spiritual prin împrejurarea urmăririi sale vanitos-pedante, cu un inevitabil efect reducționist, a transcripției sale în stil de proces-verbal. Iar parada lucidității nu e, în cazul de față, o paradă a virilității, un bal mascat al acesteia? în
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
ca și Bacovia, un singuratic, un om care a crezut, la modul practic, în "autonomia esteticului". Nu-l mișcă relațiile de putere, este indiferent la cercurile sus-puse în care se mai învîrt scriitorii, acceptînd ca unică reverență pe aceea în fața valorii. Omul este inexistent în absența operei: "un E. Lovinescu cu mîna înțepenită, o imagine de coșmar, cine-ar îndrăzni să și-o reprezinte?" Pentru înțelegerea lui, ca și pentru priceperea lui Thomas Mann, sau a lui Tolstoi, cu necruțătoarele lor
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
nu este deloc un biograf, chiar dacă răsfoiește jurnale, ori își amintește, aproape ca-ntr-un roman, călătorii la Bombay cu Muntele vrăjit. Este, în schimb, cititorul profesionist care merge o bună bucată de drum alături de niște scriitori-reper, nu atît prin valoare, deloc neglijabilă, cît prin statutul lor de victime predilecte ale mistificărilor de tot felul. Sub portretul de aristocrat al unui Tolstoi bătrîn, bunăoară, se ascund zeci de schițe, care trebuie cunoscute, pentru a nu-l prețui în chip convențional. În
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
fuseseră investiți. Din păcate pentru el, Semiratatul nostru a crezut că totul vine de la sine, de la bâlbâirea a două-trei poezele, în condițiile în care pe Pământ "geniile" erau stabilite și în funcție de culoarea politică... Pe teritoriul inculturii, da, în literatura de valoare, nu! Da, și? Nu era totul pierdut: se organizau concursuri, se dădeau premii de către jurii conduse de președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și în fund, cu o
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
în prealabil că asemenea pericole nu există prin preajmă, el putând deveni stăpânul absolut al... admiratorilor și abia după-aceea să înceapă marele său festin de lider. Astfel stând lucrurile, se înțelege ușor de ce, mai ales după �89, dar și înainte, valoarea creațiilor literare a început să fie invers proporțională cu numărul celor care publică de zor și cu mare tam-tam volumașele de versuri. Nevandabile, necitite de nimeni și, mai ales, contribuind la compromiterea tot mai accentuată a ideii de literatură. Iar
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
mi-e clar pe ce criterii sau de către cine sunt alese peliculele, mai ales când observ că regizori veterani sunt amestecați cu debutanți. Pentru a ilustra aceste afirmații am ales un eșantion de trei filme care demonstrează această degringoladă a valorii: primul e L"Homme du train, excelent și accesibil și ca "noutate video", apoi Haute tension, un exercițiu ok în genul thriller - de fapt, "de groază" - și Anatomie de l"enfer, într-adevăr dramă, dar nu pentru personaje, ci pentru
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
Sadoveanu "mai puternic decât toți cei mai tineri prin bielșugul producției sale fără pripă și fără zăbavă, liniștită și sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfățișeze viața supt toate aspectele ei". E adevărat că N. Iorga nu avea simțul valorii, lăudând în egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
colaborat cu Securitatea a căzut. Martor ne e dom� Onișoru, istoricul clarvăzător propus într-o zi chioară de-o voce de liberal. Pentru funcționarul-șef de la CNSAS, zecile de discuții defăimătoare cu colonei și generalii de securitate n-au nici o valoare: omul nu posedă angajament, prin urmare e virginitatea însăși! Andrei Pleșu, urmat îndeaproape de Mircea Dinescu, și-au dat demisia dintr-o instituție care devenise principalul bazin de spălare a cadavrelor Securității. Din punctul de vedere al onoarei suferinde a
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
c-am futut-o." (p. 65) Dincolo de ceea ce s-ar putea interpreta drept o pledoarie pentru violența de limbaj, totul în scrisul lui Emil Brumaru indică o delicatețe sufletească la limita vulnerabilității. El are un cult al prieteniei și al valorii autentice, iar cele cîteva rînduri în care îl caracterizează pe poetul Mircea Dinescu ar putea intra în cele mai selecte antologii critice: "...eu îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat carne! Îi bagi viața, trupul și viscerele
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
prima mea amintire legată de sarmale nu-mi vine în minte. Aș putea inventa una numai că nu vreau. Punct" (Sarmaua). E un fel de Caragiale care conștientizează că, după ce-l vinzi la ziar, faptul divers ar putea avea o valoare științifică. Până să ajungă în arhivă, el devine însă literatură, căci tentația de a de- și reforma lumea e prea mare, iar clișeul originar s-a pierdut pe drum. Scrie din scurt, șfichiuitor, secționează, aparent, realitatea în felii subțiri pentru
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
curajul să spună despre un artist că este amator, fără a se sfii și fără teama că-l insultă iremediabil pe cel vizat? Și totuși, cuvintele trebuie recuperate și demnitatea lor urgent restaurată. Pentru că termenul amator nu se referă la valoarea unei activități, ci la circumstanțele în care ea are loc. Spre deosebire de profesionist, care lucrează obligat de propriul lui statut și de alte nevoi, uneori total lipsite de romantism, amatorul face același lucru fără consecințe și dintr-o plăcere pură. Sau
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
o instituție ce dispune de un buget mai consistent, cum este spre exemplu Societatea Română de Radiodifuziune, își poate permite organizarea unei stagiuni de concerte în parte dinamice în care sunt antrenate inclusiv nume de rezonanță ale circulației europene a valorilor. La Filarmonică, la Opera bucureșteană, în schimb, instituții ce depind de fondurile modeste oferite de la bugetul Ministerului Culturii, situația este alta. În acest caz, manageriatul artistic trebuie să facă dovada unor veritabile virtuozități în a gestiona puținătatea mijloacelor de care
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
muzical. Orchestra este formată din tineri instrumentiști, este susținută de fundația cu același nume, de Corporația MTS Leasing, și este animată prin consecvența Sylviei Schlie-Petre, ea însăși muziciană. Domnia sa înțelege faptul că activitatea economică profitabilă se umanizează, literalmente, atunci când întâlnește valorile cu totul speciale oferite de mulți dintre tinerii noștri artiști muzicieni. Câțiva au fost protagoniștii acestei spectaculoase seri de muzică. În primul rând dirijorul Horia Andreescu, acest muzician de excelentă mobilizare, de mare eficiență în actul de constituire a ansamblului
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
și pe Jan Koneffke care ne oferă revista Wespennest - Club de viespi, consacrată României, incluzînd traduceri din cîțiva autori români reprezentativi. Discutăm despre proiecte împlinite și viitoare. Totuși, există încă la unii dintre partenerii străini răbdarea, tenacitatea de a descoperi valorile dincolo de aparențele meschine în care sunt ele "ambalate" uneori. Dar, după ce mi-am încheiat vizita la Salonul de Carte, m-am surprins imaginînd cîte ar fi putut realiza România la Frankfurt: un dialog cu noii membri ai Uniunii Europene, un
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
vag ale postmodernismului au fost repede depistate de gînditorii serioși precum René Girard sau Cornelius Castoriadis. Gilles Lipovetsky afirmă că am fi trecut deja în etapa ,hipermodernă", fenomen la scară mondială în care constatăm tendința revenirii la anumite sentimente și valori tradiționale: valorizarea iubirii, indignarea morală față de catastrofele produse de puterile politice sau economice transnaționale, tendința tot mai evidentă de sociabilizare etc. Materialismul și cinismul, ce păreau să fie armătura postmodernismului, nu au cîștigat definitiv. Un nou umanism și o rezonabilă
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de om, nu de divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
diriguitoare ale unei asemenea scrieri se găsesc în direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare - adică purificatoare", ce dăruiește vieții "aripi și culmi". E o atitudine ce converge cu tezele naeionesciene, impunînd o tablă de valori a individualismului: "Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare - adică purificatoare", ce dăruiește vieții "aripi și culmi". E o atitudine ce converge cu tezele naeionesciene, impunînd o tablă de valori a individualismului: "Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]