2,333 matches
-
că-ți dau premii, ba că te trimit în excursie în Dubai și la Azore dacă le iei marfa. Alții zic să punem în geam niște ceva abțibild colorat cu supă de găină franțuzească, așa cum era Vegeta sârbească pe vremuri. Vecina Aneta de la scara Ge și-a umplut geamurile cu abțibilde roșii și galbene cu cocoși și găini. Numai că a luat premiul careva din Bârlad: s-a prezentat la emisiunea teve și a primit excursia la Dubai de la două domnișoare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ge și-a umplut geamurile cu abțibilde roșii și galbene cu cocoși și găini. Numai că a luat premiul careva din Bârlad: s-a prezentat la emisiunea teve și a primit excursia la Dubai de la două domnișoare cu minijup, iar vecina mea a trebuit o zi întreagă să frece pe ferestre ca să dea jos găinile și cocoșii. Când i-am spus toate astea mi-a trântit-o verde-n față: "Vecine, tot mai bine e să pun abțibild pe geam decât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ungaria, 139, 149, 152, 159, 162, 175 Ungheanu, Mihai, 148 Uniunea Scriitorilor, 147 Uniunea Vatra Românească, 152 Utopia, 75 Văcărăoiu, Nicolae, 208 Vaida, Al., 176 Valea Jiului, 159 Valea Moratului, 27 Vasile Szabo, Lucian, 149 Vasile, Paul, 227, 228 Vechiul Testament, 148 vecina Aneta, 236 Vegeta, 236 Velicu, 145 Veneția, 35 Viena, 169 Vighi, Daniel Teodor, 14 Vîntu, Sorin Ovidiu, 198 Vîrșeț, 32 Vișegrad, 147 Vlahuță, Al., 107 Voicu, Mădălin, 214 Voiculescu, Dan, 207, 223, 226 Voinea, Dan, 227, 228, 229 Vuia, Traian
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Tata era Victor Ciorbea, iar bunicul era tăt Vasile... Tăt de-aici de loc... Nu suntem unguri... că-l făcuseră că-i ghe ungur... Căz aici n-or ajuns picior ghe ungur... Că am venit de pin Moldova... S-o-nmulțât lupchii. Vecina avea trei oi. Le-a legat de un pociumb la grajd, peste pârău. În mijlocul zilei, au venit lupchii. A mai rămas una... Ie... Nu vă mutați la București, la fecior? Nu ne ducem. Dacă nu ești unde-ai viețuit, nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
n-a mai ajuns în centru, și nici n-ar avea la ce. Ai aici tot ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei de ani, coșcogea femeia-n putere ! Uite-așa vorbea vecinele, când mă-sa mare, grecoaica, venea prin Pantilimon să-și vadă nepoții. N-o suferea vecinele și nici ei, nepoții, n-o suferea și, când ea le zicea să-i zică granmama, ei, dracii de copii, o striga gramamoartea... Dumnezeu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei de ani, coșcogea femeia-n putere ! Uite-așa vorbea vecinele, când mă-sa mare, grecoaica, venea prin Pantilimon să-și vadă nepoții. N-o suferea vecinele și nici ei, nepoții, n-o suferea și, când ea le zicea să-i zică granmama, ei, dracii de copii, o striga gramamoartea... Dumnezeu s-o ierte și pe gramamoartea, e-hei, de când s-a ales prafu de ea ! Poza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
floare, c-o lumânare, așa cum se vine... Și ea, câtă durere era pe sufletul ei, că nici nu-și mai știa de cap... Da’ de diz-de-dimineață venise cu cinci kilograme de carne, carne macră, frumoasă, luase bani cu-mprumut de la vecina Reli și de la cinci stătuse la coadă la carne, ce era în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da’ frigider n-avea, n-apucase să ia frigider, bietu Ilie, și-n rest, cui să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la urmă, a murit și gemenii, unu după altu, i-a îngropat în săptămâna Paștelui, când cine moare se duce-n rai... Da bieții de ei, copii fără păcate, unde era să se ducă ? Și pe ei i-a ținut vecinele, ele-a făcut și colivă, ele-a cărat și apă, ele-a împărțit. Și a venit p-ormă de-a luat clopotu de la biserică. A luat clopote de la toate bisericile din oraș, le spărgea în patru și le ducea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu o să-i meargă bine și lui, și la tot neamu. Și d-aia n-a rămas el de prima dată, c-a mai fost o dată în Germania, în Olanda, el știe pe unde, și-a venit înapoi. Și Cristidoaia, vecina lor, zicea că sigur o să rămâie, da el n-a rămas prima dată. Da p-ormă, dacă tot plecase băiatu, mă-sa mare n-avea la ce să-și mai ție gura. — Când se întuneca și auzeam cum oprește în fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame, chiar cu o înfățișare ridicolă, precum vecina mea, nicio mamă neputând înțelege o lege care i-ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios, hainele mototolite și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
despre mers și la lemne, nici vorbă !... Văzându-mă deodată cum continui să stau, ca un nevolnic și un infirm, pe canapea, călcat în picioare de cei mai înfipți, am sărit în sus atât de decis, încât am strâmbat pălăria vecinei mele, care o mulțime de vreme s-a tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și acul în creieri. Eu însă m-am scuzat nepăsător, mi-am luat bastonul, mănușile și pălăria și, cu o îndemânare (chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rost de permis de vândut țuică, face rost și de lemne, dacă dai ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a-nceput devreme iarna, și zăpada, și zloata, d-aia tot stau să le număr în magazie, și dacă văd că iar s-a mai dus un rând, și-afară nămeți și viscol, îngheață inima de grijă în mine. Și vecinele, azi una, mâine alta, a-nceput să dea jos ba un gard mai vechi, ba o ulucă, ba un coteț, p-ormă o să intre și-n pomi. La urmă s-aude că e lemne câte vrei la schelele din oraș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu jos, ne și răzbea oboseala, da mămica, tot la gard sta, noaptea târziu, cu vecinele... Și acu zicea că i-a prăpădit pe nemți, și gata, se face pace, acu zicea că e tocma pe dos, că i-a bătut p-ai noștri, și vine nemții. Cum, cine zicea ? Lumea, femeile din mahala, ce știa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o mare agitație în acele zile ! Poliție nu era, armată nu, peste tot o bucurie, se terminase războiul !... Oamenii, de dimineață, ieșeau pe străzi, fluturau tricolorul, cântau... Papa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vie și rudele, să le dai și lor ceva să ronțăie, că din toată sărăcia tot ai ce să vâri în gură, să ședem cu toții la televizor... Să vază și vecinii că are cin’ să ne calce pragu. Acum (spun vecinele) s-a obișnuit Vica să dea, dar nu prea mai are ce. A ajuns că umblă prin casă și tot ce vede ar da. Umblă prin casă și pune mâna pe câte un lucru, la întâmplare : — Cât îmi dai p-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot să fac ? Mă uit nehotărât la umbrele înnegrite, prăfuite, decolorate, care desenează pe perete, pe podea locul unde mobila a stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu gingiile știrbe (a renunțat să-și mai pună dinții, așa cum făcea când da ochii altădată cu lumea străină). Broboane mici de sudoare, rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umblat numa cu intrigi, să mă facă pe mine să mă cert cu Neguleasca... — Ce-ai cu ea, tanti Vica ? Pare o femeie harnică... Ia mai dă-o dracu ! Dacă nu se înțelege cu Moapsa, măcar se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine să mă cert cu Neguleasca... — Ce-ai cu ea, tanti Vica ? Pare o femeie harnică... Ia mai dă-o dracu ! Dacă nu se înțelege cu Moapsa, măcar se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă de inimioară, și moațele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă de inimioară, și moațele ascunse cochet sub basmaua legată sus în două colțuri. Și ochii mereu triști. Are ochii triști vecina Reli pentru că s-a despărțit de Mișu Negulescu și el s-a însurat cu Moapsa, și curțile lor, care trebuiau să se unească, s-au despărțit prin gardul de lemn foarte înalt, fiecare bârnă bine lipită de cealaltă, să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-ar lăsa Anei să înțeleagă... Trebuia să tacă. Acum, privind hîrtiile cu calcule, crede că le putea face și singur. Dar a avut nevoie să vină aici, să împărtășească fericirea lui cuiva apropiat, așa cum Liliana i-a mărturisit-o vecinei de peste drum. Ea însă e singură, divorțată, o putea face și ca dovadă că nu-i o femeie la care au uitat să mai privească bărbații. Chiar dacă înălțimea ei morală nu-i dă voie să gîndească astfel, subconștientul ei lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zice că deruta a fost creată de comportarea bizară a Fanei. Oricum, într-un oraș mare, în prezent, cînd timpul e atît de limitat, faptul că Liliana are norocul unei prietene așa bune, e un lucru rar. Dacă-i spuneai vecinei tale c-o vrem de nașă, sigur aștepta trenul și ne ducea pînă acasă, o liniștește Mihai. Ba poate că stătea și la o cafea cu noi. În loc să guste gluma, Liliana devine gravă, iar glasul ei se aude plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]