3,223 matches
-
Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate tandrețea În tonul vocii. - Mamă, n-ar fi trebuit să vii să muncești... - Dacă aș fi putut sta de veghe la căpătîiul fratelui tău, n-aș fi aici. Se pare că nici tu nu te-ai oprit din muncă. Uscăciunea glasului avu asupra Mariei efectul unei palme, simți că-i apar lacrimi În ochi. - Mamă, nu te război cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în afara nevestei, ca un supliment de periculozitate la soldă, toate damele prinse la colț. Care nu ceda, era dușmanca dușmancelor și suporta consecințele, de la pumni și șuturi în părțile ei alea mai dosite, până la plimbarea cu dubița în locuri de veghe și meditație, cu pulane la discreție și scrâșnet de fiare la ușă. Când revoluția republicii populare, care se mai așezase și ea, că se cam terminase cu dușmanii pe față, cu boierii și burghejii capitaliști, cu ăia de făcuseră politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
învingători. Curând, vremelnicul stăpânitor va fi înlocuit de un altul. O zi obișnuită în acest oraș al morții începe, susține fiecare din cele patru grupări, cu o activitate cât se poate de pașnică: o santinelă obosită după o noapte de veghe, cu umerii căzuți și arma îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei în ascensor. Își plecau atunci capul și șușoteau între ei, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume, și ai fi putut crede că se întâlneau doar ca să vorbească despre ecuații și să-și petreacă noaptea de veghe rezolvând probleme. Ipocriții! Ea era o pisică în călduri, iar el, un armăsar de prăsilă pur sânge... nu o dată simțise dorința să bată în perete și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coborârilor în Infern și a modificărilor ontologice inerente. În nuvela Secretul doctorului Honigberger, doctorul Zerlendi este un cunoscător al literaturii yoghinice, al tratatului lui Pantajali, trecuse de pranayama, obținuse trezirea din somn în termeni tehnici „trecerea de la conștiința stării de veghe la conștiința stării de somn” și, prin catalepsie, reușise să pătrundă în gândurilor oamenilor prin concentrare. Spațiul căutat Shambala Agatha revine obsesiv în căutările sale și ajunge la concluzia „că acest tărâm este nevăzut numai pentru ochii celor profani, că
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ci si în animale, în pământ, în Cer, în pietre... în toate... - Oamenii au stiut întotdeauna despre existența lumii de dincolo... De ce nu s-a scris nimic despre asta?!... se întrebă Iorgu. Nu putea dormi... era într-o stare de veghe si somn. Dar, gândul îi fugea tot la Vasilica... Închise ochii strâns... În minte îi tot venea imaginea chipului ei zâmbitor, spunându-i: ”chiar față de străini să mă faci de rusine”, cuvinte spuse cu blândețe, fără patimă. Îl treceau fiori
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dezvoltarea unei relații între latura logică și cea înstructivă și intuitivă, ambele reprezentate în creierul nostru. A continuat gândul. Elementele din vis care te tulbură, ori te agită își au originea în amintirile, gândurile și impresiile tale din stare de veghe... Visele sunt deseori încărcate de înțelesuri ascunse. A analiza visul înseamnă a te înțelege pe tine însuti... Interpretarea din punct de vedere spiritual sau ezoteric, intuitivă, pătrunde mai adânc în înțelesul ascuns al visului, pentru că visele izvorăsc din acea latură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dacă Dumnezeu există ori nu... Crezi pentru că crezi... Iubești pentru că iubești... fără explicații, sunt dogme, nu trebuie explicate. Le accepți ori nu. Era în noaptea dinspre Bobotează... Trecuse demult de miezul nopții, bătrânul Iorgu era între somn și stare de veghe... După o vreme, alunecă ușor într-un somn cu vise... ... Se făcuse că, i s-a părut că aude bătăi ușoare în ușă... “-Ia!.. Tresări el. Bate cineva..!” își zise în somn și alergă să vadă cine e la ușă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea în pat nemișcat, dar mintea continua să țese, între somn și veghe, și cu un mare efort de voință, adunând amintirile risipite, reuși să lege întâmplările petrecute... ...Se făcea că Vasilica i s-a arătat în vis, tânără, frumoasă, radioasă, într-o rochie de-a ei frumos înflorată. Pentru o clipă i-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a Întrebare, dar, În clipa următoare, un telefon Îl trimise Într-o cu totul altă parte decât spre care ar fi trebuit să se Îndrepte. Abia târziu, la câteva săptămâni, după asta, pe la o amiază, Dodu, Întâlnindo, pe aleea de veghe, o Întrebă: apropo, ce ziceai că mi s-ar cam potrivi, și mie, atunci, când, un telefon criminal, ne-a Întrerupt firul dialogului abia Înfiripat? Ea Îi propuse, cu o voce caldă și calmă, ca un soare În răsărit: n-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar fi fost vorba de gemeni de sex diferit. Albastră, probabil. Thomas nu era prea mirat, mai totul ajungea sub lupă, chiar și sexul nenăscuților. Intenția Consiliului, chiar și Îndreptățită, era, la rîndul ei, tot o formă de control, cineva veghea; dar ce mai era ca odinioară? Unde erau virtuțile despre care Încă mai aminteau, uneori, bătrînii? Credința, Speranța, Milostenia. Trei, potrivite sfinților. Li se zicea teologice; Thomas le vorbea, uneori, studenților despre acestea. Mai erau patru, cardinale, cum erau numite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era menținut în stare de veghe. Lidia Combei, asistenta care primise instrucțiuni foarte precise de la doctorul Eugen Tomescu, observase că o parte din aparate lucrează și indică ceva. A ignorat tot ce se întâmpla în imediata sa apropiere și a început să consemneze în scris absolut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acestui om să-și recapete vederea cel puțin parțial... Dacă este posibil, bineînțeles... - Dacă este posibil, firește...! admise Cezar, adânc gânditor. Vezi tu? Până în acest moment, problema prioritară a fost, după cum foarte bine știi, să-l readucem la starea de veghe și, după cum se prefigurează evoluția pacientului, cred că suntem pe calea cea bună. Atâta doar că, din nefericire, nu este singura lui problemă... va trebui să cercetăm în continuare pentru a afla din ce motive în mod special și-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la cumpăna dintre somn și veghe, doctorul Eugen Tomescu revedea, așa cum obișnuia la finalul zilelor încărcate, filmul acelei zile, lăsând să se deruleze toate imaginile legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze și să dea o nouă orânduială tuturor gândurilor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
n-aude, cu străini în casă. - Aud! zise bătrânul așa de stins, încît nu-l înțeleseră toți. - Zice c-aude, mamă! interpretă Olimpia. - E pezevenghi! explică Stănică doctorului. - Mamă-soacră, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei să fac de veghe nemîncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-aveți nimic aici, nu gătiți? se adresă Stănică Otiliei, care îl privi speriată, umilă. Nemaiașteptând răspunsul, Stănică începu să caute prin dulap, trântind ușile. Găsi, împinse în fund, sticle cu vin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Devenise o tradiție. Aproape de fiecare dată când cineva făcea rost de vreo bombă sau de un pistol, fuga la Vatican să încerce să-l căsăpească pe Sfântul Părinte Secund. Domnul Dumnezeu era însă treaz și veghea. - Și atunci, care era problema? Le era cumva frică că Dumnezeu, îmbrăcîndu-și deja bluza de la pijama și pregătindu-se de culcare, înainte de a stinge lumina, să nu-l cheme la dânsul, pentru a-l înveli, și pe Sfântul Părinte Secund
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au fost două românce. Cele pe care le ai acum înainte au mers cu grația până într-acolo, încît au acceptat să-mi devină legatare... Devotatele mele prietene se vor reîntoarce în țară... Să cerceteze, să păstreze, să fie de veghe și să aștepte." Patricia încuviință. Excentricul nu exagerase cu nimic. Așteptaseră. - "...Îmi place să mă răsfăț, măgulindu-mă că acel bărbat va fi legat de mine și prin anumite coincidențe, care ar putea fi caracterizate drept frapante... Habar n-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
om? O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Căci nu-mi pot închipui un Dumnezeu mort care să nu-și privească moartea. Doar pentru cei ce și-au dormit viața moartea poate însemna un somn. Ceilalți, atinși de veghe, vor supraviețui treji cenușii lor sau scheletului ironic! - Când nici o fibră n-a rămas nestrăpunsă de cunoaștere, atunci nimic nu te poate face să crezi c-ai încetat cândva a fi conștient. Și se pare explicabil să mori, dar cine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înfrîntă și buimăcită. Și când acel "ceva" este o ființă, sau poate mai multe, pe care le-ai pierdut la vârsta înșelăciunilor, golul urmând permite întinderea nemiloasă a cugetului rece și distrugător. În mod firesc, nimeni nu poate moșteni atâta veghe încît să lunece în cinism, ci în cursul vieții decepțiile fac lumea străvezie, încît vezi, până la fund, ceea ce n-ar fi trebuit decât să mângâi. Noi nu cunoaștem viața lui Diogene la epoca în care nefericirea în dragoste hotărăște cursul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Alpilor cu azurul. Melancolia mă dispensează de alpinism. Când ajungi să înțelegi munții de jos... Femeile care nu știu zâmbi mă fac să mă gândesc la o muzică de pompieri în Paradis. Numai farmacia mai poate opri gândurile. Când otrava veghii ți-a depravat ființa, nimic nu se mai poate desfășura sub soare fără să te irite. În afară, poate, de un dialog al florilor despre moarte. Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te poartă înspre o insulă de îngeri priveghind agonia Paradisului! Și totuși, numai în sentimentul păcatului ești om în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de durere. Ea-i oxigenul individului și voluptatea ce se interpune între om și absolut. "Devenirea" - implicația ei... De nu mi-ar plăcea să îngrijesc blând erorile și de n-aș ațipi conștiința prin dulci înșelăciuni, unde-ar duce o veghe nemiloasă într-o lume nemilos îngustă? Nici o nebunie nu m-ar consola de puținul lumii, în clipele în care inima e o fântână săritoare într-un deșert. Experiența om a ratat. El a devenit o înfundătură, pe când un ne-om
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea se asemuiește el zâmbetului melancolic. Specificul soartei umane se epuizează în prestigiul metafizic al chinului. Omul trebuie să sufere până la scârba de suferință și de el însuși. Să nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului? În nopțile de veghe și-n orice noapte, nu mai respirăm în timp, ci în amintirea lui, precum în mijlocul luminii care ne rănește nu mai trăim în noi, ci în amintirea noastră. Melancolia e singurul sentiment care dă drept omului la majusculă. Din ațipirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu se mai gată, și ce adorație trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia în orice veghe? Și unde am fi, de nu ne-am tîrî pe fundurile lui? Absența din lume a femeilor dezamăgite le împrumută nemărmurirea unei lumini solidificate. Omul depinde de Dumnezeu în felul în care acesta depinde de Divinitate. Totul se bălăcește în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rămâne doar dorul de El. Orice oboseală ascunde o nostalgie după Dumnezeu. Cum pot vorbi împreună doi oameni al căror chin nu e la egală distanță de Dumnezeu? Ce-și au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]