1,900 matches
-
alta poate fi un bordel politic. Dețin unii secretul transformării privirilor în bolovani. Noaptea - acest teren al visătorilor și al vicioșilor. Mascota haitei este ciolanul. Marii nedreptățiți nu beneficiază de scuze decât post-mortem. Despre unii oameni nu știm dacă au venin în sânge ori invers. Lipsa de timp este avocatul suveran al comodității. În ultimul timp, frumoasa jună pozează unui romancier. Dacă vrei să te gândești numai la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
călimară, criticii devin anodini.. În societățile postindustriale, prostituatele își pot computeriza condicuța. . Indiferența poate face cât o duzină de păcate. Mă cuprinde uneori o indiferență zoologică. Printre directorii de reviste literare și asociații de artă există și destui distribuitori de venin. Răul învinge pentru că este mai bine organizat și sprijinit. Țucălarii nu șomează niciodată. Ignoranța secretă răutate și indiferență. Nu - l cred pe cel care se laudă, dar nici pe cel care se vaită mereu. Ascundem timpul în veșminte, iar gândurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea mai pricepută doftoroaie din întreaga șatră: vindecă de deochi cu cărbuni stinși, face farmece și vrăji ca să intre bafta și norocul în casă, stânge focul din pântece, vindecă de răni de topor, de cuțit, de mușcătură de câne, de venin la inimă și de argint viu, cu fierturi și alifii făcute de ea; ghicește viitorul în costor și în ghioc la vădane și la fetele nemăritate, le leagă și le dezleagă cununiile cu noduri la batistă pe care nu le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează gândurile mari! Însă, nu după multă vreme, starea generală a colegilor mei de muncă a devenit pe nesimțite mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină de venin, stare care era, cu toată puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu trebuie socotită niciodată de încredere. Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al tău nevinovat, și uită-te la mine! Eu nu spun niciodată basme, iar vorbele mele nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un interval considerabil între stradă și casă, cât de mic, adică să nu aibă zidurile și ferestrele chiar lângă trotuar. Ca și cum dacă aceasta n-ar fi chiar lângă stradă, în interiorul unei grădini, pe după umbre groase de nuci și meri bătrâni, veninul societății nu ar pătrunde așa repede iar liniștea ar fi poate mai trainică. Nenea Epa, om de nota zece, veșnic zâmbăreț și pus pe șotii, mâhnit în adâncul sufletului că n-a avut fericirea să aibă copii, lucru pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cele mai semnificative creații la temă ale epigramiștilor din capitalele moldave Iași și Chișinău. Și cine putea să radiografieze cu mai multă iscusință și destoinicie tema “Plăcere amară/Dar și mult prea dulce chin/ Ce în inimă strecoară/Minunatul ei venin”, cum o descria H. Heine, dacă nu cardiologul―care, pe deasupra, mai este “uns cu toate alifiile” epigramei― și mai tânărul său colaborator! Catrenele selectate cu minuțiozitate de către antologatori, deși pe o temă atât de gravă, ca aceea a iubirii, au
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai băgat de seamă cum sună acum blestemul patrierșesc, fiule. ― Din câte am citit, am găsit că blestemele aruncate de “nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își dădu frâu liber lacrimilor. Faptul că, pentru moment, Teatea Maó dispăruse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urma unei prazi aflate la o distanță uriașă, adaugă. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o urmă a trecerii noastre. După ce dădu aceste indicații, închise la loc vasul care conținea restul de venin de Nohú, îl lega de o scândură, puse lângă vas o găină, si așeza scândura, cu grijă, pe apă. Pentru ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi. Când rechinul va reveni la suprafață, dacă o va face, primul lucru care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi găinațul și agitația găinii, spuse. Se va învârți mai mult timp în jurul ei, dat fiind că experiența anterioară a iesit prost. Privi pluta rudimentara care rămânea în urmă vasului. Dacă totuși se va hotărî s-o înghită, restul de venin îi va arde încă o dată stomacul. Ridică din umeri. Poate că asta îl va face să renunțe sau, daca nu, cel putin ne va oferi un oarecare avans, care ne-ar fi de mare folos dacă vrem să ajungem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulă. Nici eu, nici vreuna dintre noi. Ajungea o privire pentru a înțelege, fără nici un cuvânt, ca și celelalte fete erau de acord cu ea, căci instinctiv se depărtaseră de Anuanúa, de parcă ar fi fost un periculos Nohú, plin de venin. Se părea că, pentru prima și singura dată în viața lui, Miti Matái era atât de derutat încât nu știa ce atitudine să adopte, nici cui să-i ceară ajutor, și în cele din urmă răspunse cu voce gravă: —E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui acoperiră carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai adânc, departe de norul de țânțari, verifică dacă lancea, funia și lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din banii ei. De unde bani la vipera asta? răcnea Aneta. Fosta nevastă se gîndea tot timpul cum să facă încît cumătra cu coasa să treacă pe la fostul ei soț. Dar întîi s-o cosești pe ea, implora Aneta. Cum acumula veninul de două săptămîni, Aneta vede și nu crede, cum îi intră în curte cucoana Veta. Doamne apără-mă de Satana, uită-te că vine la mine! Bună ziua, doamnă Aneta. Poftim în casă, mormăie gazda. Am vrut să mai vorbim, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să mă jignești cît vrei. Știu că ne consideri niște ratați care fac umbră pămîntului degeaba, știu că ne disprețuiești pentru că nu ne-am realizat, n-avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de pîine țscorpia Își deșartă veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta critică bravează o virtute fără obiect masochismul autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Rainer și ale Annei, care ies aici mai mult în evidență decât de sub îmbrăcămintea de fiecare zi. Dar în ambele cazuri par destul de pipernicite. Ca în toiul unui uragan, se agață frățește unul de altul și‑l împroașcă cu venin pe un tip care face paradă de mușchii lui și nu știe cine sunt Sartre și Camus și unde trăiesc (în Franța). În capătul opus, unde‑i apa adâncă, Sophie înoată craul, îmbrăcată într‑un bikini alb, impecabil, care ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care ar mai vedea-o. Șerpi gălbui lunecând, vălurindu-se, în cercuri tot mai mari, spre șanțul cald și îngust dintre sâni. Săgeata lor neagră arzând, în răstimpuri, aerul. S-ar auzi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și moarte“. Monstrul marin îl dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi și fratele lui Lorenzo. — Aceeași Simonetta căreia îi făcuse portretul Botticelli, al cărei chip îl împrumutase și Primăverii sale, cântată de Poliziano și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment de silă, acesta. Trăit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]