2,765 matches
-
înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. "Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cineva la o parte. Gestul meu venea prea târziu. Și cine credeți că era cel care mă dădea la o parte? Chiar diaconul care luase apărarea papei Formosus. Acum, când totul se terminase, diaconul îi supraveghea pe cei care îndeplineau verdictul. După care s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aproape”. Reiau orientativ unele însemnări din Jurnalul meu, începând cu data de 9 iulie 2010 când, cu deplină liniște, afirmam: „Ce bine îmi pare că mi-am luat grija de la volumul III. Aștept cu încredere data lansării și mă supun verdictului dat de viitorii cititori”. În acel moment erau deja făcute demersurile pentru imprimare, iar domnul Bogdan Artene își luase deja angajamentul să-mi aducă la domiciliu pachetele respective, scutindu-mă de un greu efort fizic și psihic - o grea încercare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a vorbit Dumnezeu însuși. Și citează din liturghia Rosh Hashana: „Nu mă abandona, nu mă da deoparte“. Nu aș fi atât de tranșant ca Mossek, dar poate că Guttman chiar își pierduse mințile. Se uitară toți la Yariv așteptând un verdict din partea lui. Un singur cuvânt de respingere, chiar și un simplu gest, și chestiunea ar fi închisă. Dar continua pur și simplu să spargă semințe, holbându-se la copia textului pe care i-o dăduse Tal. Ca de atâtea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unul din ei. Dar nu avea nici un sens să fie un fals. Trevor-Roper a greșit în privința jurnalelor lui Hitler pentru că i-a scăpat din vedere un fapt crucial. I le-a adus cineva, cerându-i avizarea. Multe lucruri depindeau de verdictul lui. A existat permanent riscul unei înșelătorii. Acum nu era la fel. Nu a venit nimeni la Guttman, dând această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pentru sine, ca și cum ar fi cântărit motivele pro și contra și fu convins până la urmă. Se ridică din scaun și începu să se plimbe, învârtindu-se în jurul lui Maggie, care rămăsese ghemuită pe podea. În cele din urmă, dădu verdictul. Capitolul 59 Ierusalim, vineri, 10.14 a.m. Parcurse împreună cu șoferul scurta distanță până la hotel, dar nu vru să intre imediat. Văzuse atât de puțin lumina zilei, încât voia să o lase să pătrundă înăuntrul ei acum. Rămase pe loc, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru a dobândi succesul, există posibilitatea ca aceștia să se alăture rândurilor celor Frustrați sau să devină un element de destabilizare socială. Potențialul tineretului american Aceste patru segmente asigură un mozaic al viitorului potențial al națiunii noastre. Nu este un verdict final legat de viitorul tineretului american. Dar studiul ne oferă o imagine valoroasă a modului în care tineretul gândește referitor la prezent și la viitor. O misiune esențială a liderilor de azi ar fi să le asigure tinerilor americani condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vorbea? De parcă eu nu le cunoșteam! Erau amintite În fiecare număr al revistei: „Cărți de astăzi adoptă drept criterii ale alegerii: 1) valoarea morală, 2) valoarea literară. Nu lucrări virtuoase fără nici o valoare, nici cărți corupătoare, chiar dacă sînt bine scrise“. Verdictul era sever: chiar dacă sînt bine scrise. Patru ani și jumătate de Încercări de a scrie bine o carte! Și sînt respins de redacția cărților de astăzi, care nu mai exista de multă vreme atunci cînd am publicat eu Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem spre considerație, e că degetele lui sunt cele care știu și nu el. În orice caz, verdictul lui Cipriano Algor trebuie să fi fost în acord cu realitatea fizică a lutului, de vreme ce Marta, mult mai tânără, mai modernă, din timpurile astea, și care, cum știm, nu e deloc o ignorantă în aceste arte, a trecut fără obiecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cineva la o parte. Gestul meu venea prea târziu. Și cine credeți că era cel care mă dădea la o parte? Chiar diaconul care luase apărarea papei Formosus. Acum, când totul se terminase, diaconul îi supraveghea pe cei care îndeplineau verdictul. După care s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
salivând În gol, strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule, nimic Sophia, te ucid, acum sunt Joseph Balsamo și nu mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se prăvălește În apă, Luciano ratifică cu o lovitură de lamă verdictul mâinii mele nemiloase, iar eu Îi zic: — Acum poți să urci din nou, credincios al meu, umbra mea blestemată și, În timp ce urcă și i se vede spinarea Îi Înfig Între omoplați un stilet subțire cu lama triunghiulară, care aproape nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
încep să lucrez la datele și cifrele pentru noul proiect. Cum crezi că ar trebui să-i spunem? Mă gândeam la Fair Exchange. Stevie își stăpâni emoția de parcă ar fi închis un sertar în dezordine. Fran așteptă să-i audă verdictul. Instinctul lui Stevie în ceea ce privea alegerea titlului era mai sigur decât un studiu de piață în care s-ar fi investit sute de lire. — Nu-i rău. Exprimă limpede natura produsului. Oamenilor le place lucrul ăsta. — Fair Exchange rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran. Nu că ea una ar fi considerat că e nevoie s-o facă. Când se întoarse în camera de zi, Laurence se întinsese din nou pe canapea cu un aer distins. N-avea rost să încerce să obțină vreun verdict din partea lui. Din senin, Camillei îi răsări în minte chipul lui Ralph Tyler, tatăl Francescăi. Era trist că se îmbolnăvise atât de brusc. Fusese întotdeauna un bărbat foarte atrăgător, chiar dacă dificil, dar, ea avea o slăbiciune pentru persoanele dedicate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
finalul secțiunii „Bibliografie critică”). Gestul revistei unu e privit ca „o faptă care merită, prin generozitatea ei, toate laudele” și care oferă istoricului literar „un instrument pentru înțelegerea unor forme mai nouă de literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre rotația pământului. De fapt, asta se întîmpla după moartea lor și a mea, așa că amenințarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbucnit: "Zadarnic, Galilei! Verdictul dat în timpul vieții a rămas definitiv!" Un hohot de râs a umplut sala. Am înțeles că era inutil și am plecat capul. Am vrut să mă sinucid, dar eram de-acum mort. ― Ceea ce nu ți-au iertat ei este faptul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ironiză Fersen. Nici eu. Cine e adevăratul tată al fiicei dumitale, doamnă Le Bihan? Poate tocmai pentru că Pierric descoperise lucrul ăsta ai Încercat să-l omori? Nici un răspuns. - Chiar dacă există prescripție pentru bebeluși, lucrul ăsta va atîrna greu În momentul verdictului, stărui Lucas. Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
meu. Asta mi-a adus de altfel o excelentă notare și felicitările ministerului. Marie și Lucas cercetară dosarul, care nu le dezvălui mare lucru În plus. Arestat În flagrant delict, Ryan semnase mărturisirile, În două zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu era operabil, continua să producă metastaze, ineluctabil. Cei mai mulți doctori recomandau o agonie calmă și, cu ajutorul unor medicamente, scutită până la capăt de suferințe fizice; În fapt, până acum nu simțea decât o mare oboseală generală. Cu toate astea, nu accepta verdictul; nici nu-și putuse imagina o acceptare. Pentru occidentalul contemporan, chiar și sănătos, gândul morții formează un fel de zgomot de fond ce vine să-i invadeze creierul de Îndată ce țelurile și dorințele se estompează. Cu vârsta, prezența acestui zgomot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am luat decât opt, spune Trish îngrijorată. Ajung ? — Ăă... mă uit la cutie neajutorată. Cred că sunt arhisuficiente. — Acum, crațițele. Trish a deschis cu unghia o cutie de vase strălucitoare de aluminiu și-mi întinde unul dintre ele așteptându-mi verdictul. Ni s-a spus că astea sunt de cea mai bună calitate. Îți convin ? Sunt de nivelul tău ? Mă uit la cratiță. E nouă și strălucitoare. Cam atâta pot să spun despre ea. — Stați să mă uit mai bine, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simbolic pe „Abe”. Ideologia s‑a dovedit din nou mai tare decât prietenia. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade: ficțiune și istorie Dincolo de intriga subțire (În care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la verdictul ideologic) și de valoarea literară puțin convingătoare (pe care nici nu o discut serios, pentru a mă putea concentra pe lectura cultural‑ideologică), cititorul român care Îl ignoră pe Allan Bloom poate fi interesat de acest roman à clef În măsura În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era să bifez? Dar aș fi vrut să scriu altceva, nu știu încă ce... Și ți-au dat împrumutul? se interesează alta, cu o coadă groasă, împletită într-o parte. O cheamă Raluca și predă filozofia. ─ Deocamdată nu știu, aștept verdictul. Nu mai pot fetelor, trebuie să fac rost de bani de undeva să-mi iau și eu un apartament, ceva, cât să mai stau în chirie? Am împlinit 44 de ani... Lasă dragă că ești tânără, ai toată viața înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt ditamai mobilele, cu iedera înfășurată în jurul lor, cioturi, tulpini și cine știe ce a mai născocit Lurch în după-amiaza asta... Tabitha, de ce nu vii tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el. Dădui din cap. Urmă o pauză cumplită. —Bun, gata cu siropurile, zisei eu, recăpătându-mi echilibrul emoțional. Dr Jones recomandă alcool și flirt, nu neapărat în ordinea asta. Avant 2! —Ai un accento 3, zise Sally, pe ton de verdict, groaznic. *** Primii oameni pe care i-am văzut în timp ce coboram scările erau Ben și Hazel. Ea se sprijinea cu spatele de stâlpul scării spiralate și sorbea dintr-un pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]