1,741 matches
-
aliat cu Ramiro al II-lea de Leon și Muhammad ibn Hashim, guvernator de Zaragoza, rezultând într-o campanie militară condsă de Abd-ar-Rahman al III-lea, prin Calatayud și Zaragoza, în terenurile Garciei. Garcia s-a căsătorit cu prima sa verișoară, Andregota Galíndez, fiica și co-moștenitoarea lui Galindo Aznárez al II-lea, Contele de Aragon, având un fiu și moștenitor, Sancho. El a divorțat în 940, atunci când a ajuns la un accord prin care trebuia să se căsătorească cu fiica lui
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Peste ochiul ei stâng poartă un petic alb. Ea îl întâlnește pentru prima dată pe Kouchi la spital în lift, când se ducea să livreze ceva. Mai târziu se revelează că aceasta se ducea să livreze păpușa "celeilalte ei jumătăți", verișoara ei, cunoscută ulterior ca sora ei geamănă. Pe parcurs aceasta îl va ajuta pe Kouchi să dezlege misterul fenomenului și îi va dezvălui că ochiul ei de sub petic este cel al unei păpuși, care abilitatea specială de a vedea oaemnii
AnOther () [Corola-website/Science/336974_a_338303]
-
al operei din Pesta. În 1839 Joachim și-a continuat studiile la Conservatorul din Viena (puțin sub îndrumarea lui Miska Hauser, Georg Hellmesberger, Sr și în cele din urmă - și cel mai important - sub Joseph Böhm). A fost primit de verișoara sa Fanny Wittgenstein pentru a trăi și studia în Leipzig, unde a devenit protejatul lui Felix Mendelssohn. În interpretarea sa de debut cu Leipzig Gewandhaus a interpretat "Fantezia Ottelo" a lui Heinrich Wilhelm Ernst. Interpretarea lui Joachim în 1844 (la
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
că nu a avut urmași. Fiica Matildei cu Filip, căsătorită cu un senior de Châtillon-Montjay, ar fi murit înaintea ei și se pare că nu a avut urmași. După Matilda a II-lea, comitatul de Boulogne a trecut în mâinile verișoarei sale, Adelaida de Brabant, fiică a unei Matilda, mătușă a Matildei de Boulogne și soție a ducelui Henric I de Brabant). Soțul Adelaidei fusese contele Guillaume al X-lea de Auvergne. Fiul lor, Robert al V-lea de Auvergne a
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
rege Filip August. La insistențele tatălui său, Reginald a luptat pentru Casa Plantagenet. Revenit în grațiile lui Filip, el s-a căsătorit cu Maria de Châtillon, fiică a contelui Guy al II-lea de Châtillon și Alice de Dreux, o verișoară a regelui. Tot la sfatul lui Filip, Reginald a renunțat la prima soție, și a fost silit de rege să se căsătorească cu Ida (d. 1216), care era contesă de Boulogne și lăsată văduvă de Berthold al IV-lea de
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
ca urmare a căsătoriei cu regele Ștefan. Matilda s-a născut ca fiică a contelui Eustațiu al III-lea de Boulogne, cu soția sa, Maria, fiică a regelui Malcolm al III-lea al Scoției cu Margareta de Wessex. Matilda era verișoară de gradul întâi cu rivala soțului ei, regina Maud. Prin bunica sa pe linie maternă, Matilda descindea din regii Angliei anteriori cuceririi normande. În 1125, Matilda s-a căsătorit cu Ștefan, pe atunci conte de Blois și de Mortain, care
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
de vânzări în New York, Nick Carrway își închiriază o casă modestă în orașul fictiv West Egg din Long Island, aflată în vecinătatea luxoasei case a unui misterios milionar, Jay Gatsby, care organizează petreceri extravaganțe. Nick va merge la cină la verișoară să Daisy și soțul acesteia Tom Buchanan, fost coleg din timpul facultății, care locuiesc în East Egg, oraș aflat pe partea opusă a golfului față de West Egg. La cină Nick o va întâlni pe Jordan Baker, prietena cea mai bună
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
mai târziu, în 1859, Sebastian a reprimit titlurile sale spaniole, în conjuncție cu cea de-a doua căsătorie. S-a întors în Spania din Neapole unde a trăit de la sfârșitul războiului în 1839. Prima dată Sebastian s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii însă căsătoria, care a durat câteva decade, a rămas fără copii.<br> Văduv la vârsta de 50 de ani, el s-a recăsătorit la 19 noiembrie 1860 cu verișoara sa Infanta Maria Cristina
Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei () [Corola-website/Science/333459_a_334788]
-
s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii însă căsătoria, care a durat câteva decade, a rămas fără copii.<br> Văduv la vârsta de 50 de ani, el s-a recăsătorit la 19 noiembrie 1860 cu verișoara sa Infanta Maria Cristina a Spaniei, care era cu 22 de ani mai tânără decât el. Împreună au avut cinci fii. Niciunul nu a primit titlul de infante al Spaniei însă au fost creați duci de vărul lor Alfonso al
Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei () [Corola-website/Science/333459_a_334788]
-
și Weng Tonghe, au cerut împărăteasei văduve să-și amâne retragerea de la regență. În februarie 1889, în pregătire pentru retragerea împărătesei Cixi, Guangxu a fost căsătorit. Ca împărăteasă, spre neplăcerea împăratului, Cixi a ales-o pe o nepoată a ei, verișoara lui Guangxu, Jingfen, care a devenit împărăteasa Longyu. De asemenea, ea a selectat două concubine, surori, care să devină consoartele Jin și Zhen. În săptămâna următoare după nuntă, Cixi s-a retras de la regență. Chiar și după ce Guangxu și-a
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
au fost Francesco I Sforza și Bianca Maria Visconti, după care a fost numită. Bunicii materni au fost Louis, Duce de Savoia și Anne de Lusignan. A avut un frate mai mare, Gian Galeazzo Sforza, care s-a căsătorit cu verișoara lor primară, Isabella de Neapole, cu care a avut copii; și o soră mai mică Anna Sforza, prima soție a lui Alfonso I d'Este, Duce de Ferrara, care, după ce Ana a murit la nașterea copilului lor, s-a recăsătorit
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
Haakon i s-a dat vestul Norvegiei cu Bergen, în timp ce Inge a fost singurul rege, stăpân peste Philippus și Haakon, fiind conducătorul direct în Trøndelag și Nidaros. Pentru a pecetlui tratatul, Philippus s-a căsătorit cu fiica lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze titlul de rege, menținând sigiliul său regal. Relația dintre Inge
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
Haakon i s-a dat vestul Norvegiei cu Bergen, în timp ce Inge a fost singurul rege, stăpân peste Philippus și Haakon, fiind conducătorul direct în Trøndelag și Nidaros. Pentru a pecetlui tratatul, Philippus s-a căsătorit cu fiica lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze titlul de rege, menținând sigiliul său regal. Relația dintre Inge
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
unchiului ei, nu se consideră că cei doi au fost iubiți în acel moment. După înfrângerea rebeliunii Prințului la Culloden în aprilie 1746, Charles a plecat din Scoția în Franța. În anii următori, el a avut o aventură scandaloasă cu verișoara lui primară în vârstă de 22 de ani, Louise de Montbazon (care era măritată cu prietenul lui bun și pe care a părăsit-o când a rămas însărcinată) și apoi cu prințesa de Talmont, care avea peste 40 de ani
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
a stabilit la San Jose, iar doi dintre copiii Donner au rămas să trăiască cu ei. Reed a avut noroc în perioada goanei după aur și s-a îmbogățit. Virginia, sub supravegherea tatălui său, a scris o lungă scrisoare unei verișoare din Illinois, despre „problemele noastre ajungând în California” În iunie 1847 ziaristul Edwin Bryant a găsit scrisoarea și a publicat-o, după câteva modificări editoriale, în Illinois Journal, la 16 decembrie 1847. Virginia s-a convertit la catolicism, pentru a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
finalizată în 1709 de către Johan Conrad Ernst, oferind un adevărat aspect de palat în stilul baroc italian și Fredensborg Palace (Palatul Păcii), ambele monumente luate în considerare la încheierea Marelui război de Nord. După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării. În 1767 a început o relație cu curtezana Støvlet-Cathrine. A declarat public că n-o poate iubi pe Caroline
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
povestire de groază a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în martie 1835 în revista "Southern Literary Messenger". Povestirea se referă la un bărbat pe nume Egaeus care se pregătește să se căsătorească cu verișoara sa Berenice. El are tendința de a cădea în perioade de concentrare intensă în care pare să se separe de lumea exterioară. Starea de sănătate a Berenicei începe să se deterioreze ca urmare a unei boli nenumite până ce singurele părți
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
mai târziu o versiune autocenzurată a operei el a crezut că ar trebui să fie judecat doar în funcție de cât de multe exemplare au fost vândute. Naratorul Egaeus este un tânăr studios care trăiește într-un conac mare și sumbru, împreună cu verișoara sa Berenice. El suferă de un tip de tulburare obsesivă, o monomanie caracterizată prin fixația făcută către anumite obiecte. Verișoara sa era inițial frumoasă, dar începe să sufere de pe urma unei boli degenerative nespecificate, cu perioade de cădere într-o transă
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
multe exemplare au fost vândute. Naratorul Egaeus este un tânăr studios care trăiește într-un conac mare și sumbru, împreună cu verișoara sa Berenice. El suferă de un tip de tulburare obsesivă, o monomanie caracterizată prin fixația făcută către anumite obiecte. Verișoara sa era inițial frumoasă, dar începe să sufere de pe urma unei boli degenerative nespecificate, cu perioade de cădere într-o transă cataleptică. Cu toate acestea, cei doi urmează să se căsătorească. Într-o după-amiază, pe când citea absorbit în bibliotecă, Egaeus o
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
mai păcătui atât de flagrant din nou”. Chiar și așa, Poe a subliniat că povestirea nu ar trebui să fie judecată în funcție de gustul publicului cititor. Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea și publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
acestea, povestirile gotice ale lui Poe sunt mai sofisticate, transmițând teroare prin intermediul imaginilor mai realiste. „Berenice” este una dintre cele mai violente povestiri ale lui Poe. În timp ce naratorul se uită la cutia despre care știe în subconștient că conține dinții verișoarei sale, el se întreabă: „De ce ... mi s-a zburlit părul în cap și sângele mi-a înghețat în vene?”. Poe nu include de fapt scena în care dinții sunt scoși. Cititorul știe, de asemenea, că Egaeus era într-o stare
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
și sângele mi-a înghețat în vene?”. Poe nu include de fapt scena în care dinții sunt scoși. Cititorul știe, de asemenea, că Egaeus era într-o stare de transă în acel timp, fiind incapabil să înțeleagă faptul evident că verișoara sa era încă în viață atunci când a comis îngrozitoarea faptă. În plus, povestirea subliniază că toți cei 32 de dinți au fost scoși. Tema principală este legată de întrebarea pe care și-o pune Egaeus: „Cum se face că din
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
Dessau, în 1817, la vârsta de 76 de ani. El a fost urmat de nepotul său cel mare, Leopold al IV-lea, pentru că fiul său murise deja în 1814. La Charlottenburg la 25 iulie 1767 Leopold s-a căsătorit cu verișoara sa Louise Henriette Wilhelmine (n. Różanki, Brandenburg, 24 septembrie 1750 - d. Dessau, 21 decembrie 1811), fiica lui Frederick Henry, Margraf de Brandenburg-Schwedt și a Leopoldine Marie de Anhalt-Dessau, o soră a tatălui său. Ei au avut doi copii: De asemenea
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
acea toamnă era programat să aibă loc un concert din muzică de Bach, la care o parte din invitații fuseseră trimise din timp. Evenimentele prezentate în acest roman se petrec fie în casa Elenei Drăgănescu, fie în casa doctoriței Lina (verișoara Lenorei și soția profesorului Rim) sau în palatul prințului Maxențiu (fost logodnic al Elenei, căsătorit cu doi ani în urmă cu „făinăreasa” Ada Razu). Toate cele trei căsnicii s-au realizat din interes: Elena a vrut să-l pedepsească pe
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
căsătorit cu Maria I, fiul lor, ca primul rege al ramurei Lennox din familia Stuart, a domnit cu numele de Stuart. Iacob I al Angliei a devenit, de asemenea, rege al Angliei și Irlandei ca Iabob I în 1603, atunci când verișoara sa, Elisabeta I a murit fără moștenitori. Cu toate că cele două coroane din Anglia și Scoția au rămas separate, monarhia a fost bazată în principal în Anglia. Carol I al Angliei, fiul lui Iabob, a avut de înfruntat un război civil
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]