13,235 matches
-
ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în mâini și cu o figură abătută, el își dădu dintr-o singură privire seama că omul acela, care își petrecuse aproape toată viața în satul lui, nu bătuse drumul de la Vărăști și până la Brănești decât pentru a-i aduce vestea că mama sa, atât de greu încercată de necazuri și de suferințe, nu mai era în viață. Moartea Elvirei, de care se simțise întotdeauna foarte atașat, îl îndureră profund și ochii i se umeziră de lacrimi, ca în anii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
singur... Cine să-ți spele, cine să-ți facă mâncare?... Da, ai dreptate, consimți și Stelian. Să vedem... Peste vreun an-doi, poate c-am să mă mut și eu la București cu familia, ca să fim cu toții împreună, îi dădu de veste Virgil. Stelian clătină din cap și repetă că avea să se mai gândească. 2 Dar lucrurile nu se petrecură tocmai așa. În lunile care trecură de la moartea soției sale, Stelian se obișnui treptat cu noua sa viață de pensionar văduv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copiilor. E posibil să fi trecut Sabarul și să se fi rătăcit... Lucruri de-astea s-au mai întâmplat și pe vremuri. Ia-l și pe vecinul Ivan cu tine... Când o să-i găsești pe băieți, să-mi dai de veste și mie!... Pe seară, în timp ce își pregătea ceva de mâncare în bucătărie, Stelian se pomeni cu Stanca, nora vecinului Ivan, cu vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ia-l și pe vecinul Ivan cu tine... Când o să-i găsești pe băieți, să-mi dai de veste și mie!... Pe seară, în timp ce își pregătea ceva de mâncare în bucătărie, Stelian se pomeni cu Stanca, nora vecinului Ivan, cu vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca-n zbor. Apoi începură să urce la deal, o cotiră la dreapta pe o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu el de veste. Culae stătu câteva clipe nehotărât, apoi se ridică în capul oaselor și sări jos din căruță. Badea Petre întinse biciul și îi arătă cu el undeva pe drum înainte, dincolo de podețul de lemn, unde se zăreau, în lumina zorilor, țiglele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pat, fiindcă se simțea foarte obosit. Noaptea trecu în liniște și pace, ca pe vremea când Bucureștiul era un mic Paris al Orientului. 4 Zalman Aron nu vorbise în deșert și a doua zi înainte de prânz el se întoarse cu vestea îmbucurătoare că lucrurile erau pe cale de a se rezolva într-un mod favorabil și onorabil pentru toată lumea. Dar mai onorabil pentru ei..., replică medicul Gutman, care nu închisese deloc ochii peste noapte. Zalman Aron surâse îngăduitor, își scoase cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apropiat, fiind deja logodit cu fata care avea să-i devină soție. La "Fiat" fusese avansat și era bine apreciat de șefii săi și de patronat, în ciuda orientării lui politice de stânga. În finalul epistolei sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în plic. De când îl știu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să nu se mai deranjeze pregătindu-i o cameră de locuit în casa lor. Întâmplător, în ziua când se duse să pună scrisoarea la poștă se întâlni cu directorul școlii, care îl salută încă de departe și îi dădu de veste că era dispus acum să-i cumpere casa la prețul pe care i-l ceruse mai demult. Zâmbind la rându-i politicos, Stelian îi răspunse că, din păcate, nu mai puteau să ajungă la nici o învoială în această privință. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
socoteala. Spre surprinderea și dezamăgirea sa, scrisoarea nu conținea nici un fel de referire la chestiunea cu transferul. În cuprinsul ei, cu un scris foarte îngrijit, cu litere de tipar, pe care-l adoptase nu de mult, Stelian îi dădea de veste că se afla de mai multe zile în munți, la Herculane, unde primise un bilet de tratament prin bunăvoința șefilor de la sfatul popular și a celor de la raion, și îl încredința cu satisfacție că acolo, la băi, avusese norocul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe amploiat, conducându-l pe Sever înainte pe coridor și urcând după aceea scările la primul etaj și intrând într-un birou unde o secretară tânără bătea de zor ceva la mașină. V-a căutat de la radio, îi dădu de veste secretara, oprindu-se o clipă din bătut. Spune-le că sunt ocupat acum, îi dădu el instrucțiuni și, cerându-i să aducă niște cafele, deschise o ușă capitonată și-l introduse pe Sever în cabinetul său. Ia loc, îl invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că ea îl auzise și-l înțelesese și se opri pe marginea trotuarului. Ajunseseră pe neobservate în dreptul intrării principale în parcul Cișmigiu, cu aleile aproape pustii la acea oră. Iar eu vă spun tot așa, pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sforăie, în timp ce una dintre celelalte bolnave se dăduse jos din așternut și se plimba printre rândurile de paturi, gemând și văitându-se. Victor dădu încet drumul mâinilor fetei și se ridică în picioare. Acum trebuie să plec, îi dădu de veste, privindu-și ceasul de mână. Cât te mai țin aici?... Fata rămase mai departe așezată pe marginea patului, privindu-l într-un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum trebuie s-o șterg, că am pedagogia și, dacă întârzii, taica Makarenko e-n stare să nu mă mai primească la oră! Știi ce încuiați sunt tipii ăștia care predau pedagogia!... Și fata o luă la fugă cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două sălcii plângătoare și sub privirile complice ale unei statui proletcultiste, de curând ridicate pe soclu. Dragă Einstein, îi dădu Felicia de veste cu un glas senin și foarte calm, ai să auzi acum ce n-am putut să-ți spun mai demult... Mă asculți? Sunt numai ochi și urechi, o asigură el, strângând-o de mână. Bine... Să începem cu spovedania..., oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Măgureanu!... Ne-ai mințit!... Ești Felicia Antim, fata unui dușman al poporului!... Te declarăm exmatriculată pe veci și te condamnăm la munca cea mai de jos... Afară! Afară! Afară!..." 5 La câteva zile după împăcarea lor, Felicia îi dădu de veste lui Victor că le spusese părinților ei adoptivi despre relația lor și că aceștia îl pofteau să le facă o vizită, să se cunoască. Când au aflat, primul lucru pe care au vrut să-l știe a fost să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa era firesc. Merseră la filme și la spectacole de teatru, căutară prin anticariate cărți vechi și necenzurate, se plimbară prin Cișmigiu și prin Herăstrău și chiar prin împrejurimile orașului, pe la mănăstiri. Săptămâna viitoare plec la Sibiu, îi dădu de veste în cele din urmă Felicia, în timpul unei plimbări prin Herăstrău. Stăteau pe aceeași bancă pe care stătuseră cu ceva vreme în urmă, când se împăcaseră, și sălciile plângătoare, cu crengile lor lungi, atingând pământul, se clătinau încet în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe acolo în trecere, parcă anume ca să le dea și lor de veste. Ce s-auzim, mă, Romică? i-o întoarse Dobrescu, uitându-se la celălalt de sus. Nu cumva a căzut pentru a doua oară blocul Carlton?... Ochelaristul cu numele de Romică nu se lăsă descurajat de această primire și, în loc să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că armata sovietică avea să rămână cuminte, cu arma la picior, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai rămase doar un singur student, ca să le dea celorlalți de veste când avea să vină profesorul de marxism. 8 În loc să se gândească la viitorul său alături de Felicia, în acele zile Victor se implică cu trup și suflet în frământările care mocneau în rândurile studențimii universitare. Felicia nu-i mai pomenii nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și alți țărani gospodari din sat, la fel de prost văzuți de oamenii regimului. Cam în același timp, de la mănăstire, maica Agripina le dădu de veste că și pe-acolo se întâmplau din nou lucruri asemănătoare. De data aceasta năpasta căzuse pe capul lui Vică Scorțeanu, alt fermier cu planuri ambițioase, dar deloc ortodoxe într-un regim eminamente etatist ca cel din România, dar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat acelei întâlniri cu "marii prieteni" care l-au văduvit de auz pentru toată viața. Despre Teodora și fetița domnului Simion nu a mai avut niciodată nici o veste. ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]