3,591 matches
-
să se exteriorizeze, și să înfrunte mirarea atâtor ochi ascunși în „lumina soarelui de amiază”. În fiecare gând neconturat există o catedrală de cuvinte și poetul e gata oricând să înalțe o rugă, țesând cu migală, dăruire nestăvilită versuri sensibile, vibrând a patimă, dorință, regret, iertare, înseninare, fiind recunoscător - în momentele în care poartă un dialog tainic cu divinitatea - pentru acest miracol dăruit muritorului de rând ( izgonit din starea sa angelică, primordială). * Cerul creației este brăzdat adesea de zborul unor păsări
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ograda/ să simtă că sunt iubiți.” (Așa-i viața, pag.42 ).. O privire în timpul revolut îi deschide perspectiva unei simple înțelepciuni a bucuriei simple, a forței de a vibră la însemnele naturii, la permenenta ei revenire, la prezența divinității ca unic sens al trecerii prin viață. Regăsim un dialog imaginar cu divinitatea unde în maniera argheziana se resimte dorința arzătoare a identificării prezenței divine în gesturi mai convingătoare precum
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și visul. Când noaptea
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze. O viață nu mi-ajunge să picur din condei Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești, Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești. Stăpân peste-al meu suflet, atât cât
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379372_a_380701]
-
nouă În amintiri, ce vremea nu le spală, Rămâi copilărie,vârsta mea de roua. Miresme crude vin spre mine-n zbor, Sub vijelia soartei , licăresc o clipă, Rămâi copilărie , vârsta mea de roua Timpu`se destramă -n zbatere de-aripă. Vibrezi în raiul meu pentru o vreme Și-nfiorată, te-ascult cu ochii minții, Căci la fiecare pas al vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina ta, sub bolta frunții. Rămâi copilărie, vârsta mea senina, Te-am înviat în cântec,și mereu, Să- mi
RĂMÂI COPILARIE , VÂRSTA MEA DE ROUĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379426_a_380755]
-
c-au înflorit salcâmii? Și cerul parcă a-nflorit și el... Ciorchini și îngeri sunt acum în pomii Ce-și scutură mireasma...stai nițel! Oprește-te o clipă și visează, Cuprinde cerul în privirea ta! Simțirea toată în taină acum vibrează, Iarba-si întinde verdele-n tafta. Taci si-asculta cum plânge teiul în pădure, Izvoarele în vale îi răspund! Vino! Acum apusul se scufunda-n mare Și în curând și stelele se-aprind. Vino să vezi bijuterii în iarbă,dimineața
OPRESTE-TE O CLIPA! de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379447_a_380776]
-
definitivă în anul 1998. Au urmat apoi impresiile publicate în reviste începând din anul 2003 continuând până în momentul tipăririi lor, august, 2017. M-am străduit să surprind și fapte majore, dar și meandrele și nuanțele vieții de toate zilele care vibrează în jurul nostru, peste care trecem ușor cu privirea, dar formează temeiul existenței noastre. Sunt imagini diferite, așa cum e și viața, precum s-au scurs pe dinaintea ochilor, dar printr-o privire generală, aceste imagini se adună într-o logică interioară, având
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
o dimineață În drum spre lumea de apoi... ***** E primăvară! (Plecaților mei...) Au înflorit caișii-i primăvară! Iar dimineața râde printre nori, Un tren își plimbă dorul într-o gară Și freamătă zefirul printre flori... Când îngerii își scutură aripa Vibrează-n muguri strune de viori, Și-ncepe bucuriilor risipa Iar ceru-și cerne peste noi mirări. Se-ntorc din pribegie albi cocori Păsări rătăcite într-o toamnă; E vremea când se dăruiesc iertări Și învățăm iubirea ce înseamnă. Înflor caișii
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ecoul Ecoul care sparge viața Și mă strigă să-l urmez Nici nu ascultă ce zic eu Știe că doar el este ecoul meu Ecoul care îmi aduce noul Și botează un copil Îngeraș vibrând subtil Ecoul mi-a sfâșiat ego-ul Ecoul nespus zice ca-i noul Ecoul tăcut să îl ascult Căci e mut dar spune mult! https://www.facebook.com/wrinklesTimeline Referință Bibliografică: Ecoul / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ECOUL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379570_a_380899]
-
nouă În amintiri, ce vremea nu le spală, Rămâi copilărie,vârsta mea de roua. Miresme crude vin spre mine-n zbor, Sub vijelia soartei , licăresc o clipă, Rămâi copilărie , vârsta mea de roua Timpu`se destramă -n zbatere de-aripă. Vibrezi în raiul meu pentru o vreme Și-nfiorată, te-ascult cu ochii minții, Căci la fiecare pas al vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina ta, sub bolta frunții. Rămâi copilărie, vârsta mea senina, Te-am înviat în cântec,și mereu, Să- mi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
o haină nouăîn amintiri, ce vremea nu le spală,Rămâi copilărie,vârsta mea de rouă.Miresme crude vin spre mine-n zbor,Sub vijelia soartei , licăresc o clipă,Rămâi copilărie , vârsta mea de rouăTimpu`se destramă -n zbatere de-aripă.Vibrezi în raiul meu pentru o vremeși-nfiorată, te-ascult cu ochii minții,Căci la fiecare pas al vieții, întâlnescși păstrez,lumina ta, sub bolta frunții.Rămâi copilărie, vârsta mea senina,Te-am înviat în cântec,și mereu,Să- mi fii lumină
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
nervos și capu-și ridică-n balanță. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamna se duce că-i vremea. Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață, înalță corole pictate, vibrează voind să scape de gheață și plâng cu petale zburate. Ciobanii și ei, sub sarica bătrână, oftează-îndelung a durere, e timpul, e vremea să plece la stână și oile-și strâng în tăcere. Citește mai mult Stă ciuta speriată pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta își face popas,iar toamna se duce că-i vremea.Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață,înalță corole pictate,vibrează voind să scape de gheațăși plâng cu petale zburate.Ciobanii și ei, sub sarica bătrână,oftează-îndelung a durere,e timpul, e vremea să plece la stânăși oile-și strâng în tăcere.... IV. PĂPUȘĂ DIN TRECUT, de Dora Pascu, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
ortodox și al mirungerii domnitorilor. Copilul este uns cu Sfântul Mir pe frunte pentru a avea mintea racordată la cer, în dreptul gurii pentru a rosti cuvinte ziditoare, în urechi pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu, în dreptul inimii pentru ca aceasta să vibreze pătrunsă de Duhul Sfânt, pe mâini pentru a săvârși fapte bune, pe picioare pentru a merge pe drumul drept, pe spate pentru a avea îngeri păzitori. În timpul încoronării monarhilor aceștia sunt unși cu Sfântul Mir, într-un mod semănător cu
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
sublim al desfătării. Prietenia din Adevărul sfânt te face, așadar, părtaș al unei frumuseți aproape nedefinite, dar arhibinecuvântate. Prietenia este sceptrul Adevărului, care discerne cele două lumi ale existenței: cea a luminii și cea a întunericului. Sub cupola Prieteniei sufletul vibrează de sfânta armonie cosmică. Cu porfira Prieteniei sufletul se îmbracă în har, iar trupul se înmiresmează permanent. În inima Prieteniei sufletul se îmbracă cu Lumina dumnezeirii. Credința în Prietenia sfântă te apropie tot mai mult și mai repede de Dumnezeu
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
miraculoasa omenie a dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea la Români înveșmântează plaiurile cu Dor și Bolta înstelată a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
timpuri depărtate, Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer, Iar stelele de gheață oftau, îndurerate, Ca martore-n crearea unui destin-mister. Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă, Cobor pe trepte-n flăcări din vastul meu adânc, Vibrez sub a ta voce, tăcerea-ți mă inundă, Culcușul meu de vise-i pe umărul tău stâng. Simt dezmierdarea lunii-n privirea-ți de mătase, Norocu-și lasă briza peste prezentul meu, Cândva, reptila sorții hain se revoltase, Acum mă strânge
CÂT TE IUBESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381119_a_382448]
-
Cu ramuri lungi de vânt am învelit un soare Și-n marmura tăcerii te-am scufundat demult, Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de fecioară lumini se furișează, Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-un scut Și-n bătălii pierdute ai fost în mine trează. Nu simți amurgul rătăcind spre înălțime Și mie-mi dai din
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
ce doar îl intuim,Un nume șters de ploaie și greu ... XI. TE-AM IUBIT FRUMOASĂ DOAMNĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1703 din 30 august 2015. Te-am iubit frumoasă doamnă, muza mea din larg eter, Ce vibrai pe-aceiași strună și de dor făceai risipă, Te-am iubit ca niciodată, într-un cadru efemer, Pe la șapte după-masă, pe o margine de clipă. Am făcut o pasiune din aceste mici cancanuri, Care ne țineau în priză, ca balada
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
doi nebuni, Fără cer și fără stele pe-o planetă virtuală, O duminică întreagă, poate și puțin din luni, Că în restul săptămânii,... aveam viață personală. Citește mai mult Te-am iubit frumoasă doamnă, muza mea din larg eter,Ce vibrai pe-aceiași strună și de dor făceai risipă,Te-am iubit ca niciodată, într-un cadru efemer,Pe la șapte după-masă, pe o margine de clipă.Am făcut o pasiune din aceste mici cancanuri,Care ne țineau în priză, ca balada
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > POETUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Poetul fără muză-i ca un cântec, Vibrând, pe note false, în zadar, Sau ca o rochie fără tipar, Căzută, neglijentă, peste pântec. Poetul nu-i nimic fără iubire, E-un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit
POETUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381198_a_382527]
-
Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Alerg după un flutur În toată grădina Cireșii îmi scutur Pe creștet lumina Albinele zboară E cald, îmbietor Eu, ca prima oară Mă bucur, parcă zbor. Vibrez ca o vioară Frumos e pe pământ! Din nou e primăvară Alerg, mă bucur, cânt. (din viitorul volum pentru copii Livada cuvintelor) Referință Bibliografică: În grădină / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1925, Anul VI, 08 aprilie 2016
ÎN GRĂDINĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381264_a_382593]
-
IUBIRE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Râde cerul ridicat peste chipul tău mirat, peste ochi ți se așează, steaua-n frunte-ți luminează, și prin gând nesărutat în simțirea mea vibrează. Și m-adun înspre lumină, către fruntea ta senină, eu, venind dinspre pământ, aripă cu zbor cărunt care cerului se-nchină, rătăcind în largul sfânt. Mă-ntregesc cu tine-n cer, râsul, plânsu-n mine pier și rămâne doar uimire revărsând
CLIPĂ DE IUBIRE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381256_a_382585]
-
stele topite de dorul meu, - murmur rostit de-ntuneric - copite nechează în vântul de nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna și-n colții pădurii se-ascunde vibrând iubirea-i departe și-și spânzură luna de cerul mai negru, pe stele zăcând Referință Bibliografică: Simt supărarea ta / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]