6,708 matches
-
trece prin copac»./ Mă revedeam copil cum înțărcam vițeii/ punându-le pe frunte coronițe de spini/ sau scânduri din care creștea o pajiște de cuie [...]/ Cât de inexplicabili și monstruoși/ sunt totuși în dragoste multiplii lui unu./ Din corpul meu vid și verzui/ sub razele Roentgen/ O priveam fără glas/ unduitor și transparent ca un vierme marin” (Jocul de șah). În Piramida împădurită (1989), carte cu un vers mai epurat de manierismul imagist-ermetic, mai coerent, inclusiv la nivel formal, M. cultivă
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
îndeobște stil ține de contribuția tradiției la formarea unei individualități. Această perspectivă asupra tradiției ne invită la un plus de modestie în fața promisiunilor utopice ale ideologiilor emancipării. Cunoașterea de împrumut și oroarea de vidtc "Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid" Mai înăuntrul meu decât partea cea mai lăuntrică a mea, și mai sus decât partea cea mai de sus. Augustin, Confesiuni 3, 6 Cunoașterea poeticătc "Cunoașterea poetică" De ce pierdem esențialul? Dispersia intelectuală și disperarea morală nu rezultă poate decât din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
primul rând o reușită literară. În ceasul revelației, geniul de la Port-Royal a reținut „Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului și arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îndelungată absență. Refuzând noțiunea burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice de putere și trafic de influență politică. Dar revoluția democratică a gustului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei Bine-Adevăr-Frumos. O nouă teologie politică trebuie să gândească, în primul rând, urbanitatea creștinismului de mâine. Conservatorismul trebuie să asimileze profund sensul eșecurilor istorice din secolul XX: ruina mesianismelor secularizate, vidul colectivismelor ideologice și dezastrele oricărui Führerprinzip (de la „duce”, „mareșal” sau „căpitan” până la „cârmaciul poporului”). Iadul urbanistic comunist n-a ezitat să folosească „tezaurul folcloric” în scop propagandistic. În același fel, alternativa la alienarea subiectului din marile orașe ale capitalului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trebuie căutată este punctată de complementarități. Urbanitatea credinței rămâne un proiect deschis. Cei care n-au înțeles semnificația teologică și pedagogia divină ascunse în căderea Imperiului Bizantin la 29 mai 1453 s-ar putea trezi, după căderea comunismului, într-un vid perfect de autoritate. Mulți vorbesc în numele Bisericii, dar foarte puțini sunt credibili, au noimă și vădesc puterea de a schimba inimile. Dintr-o instituție religioasă interesată de putere și beneficii patrimoniale, Biserica ar trebui să redevină un eveniment deschis așteptării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Aceasta are directe implicații etice și medicale. Mai întâi, sănătatea suflească și integritatea conștiinței presupun o anumită independență față de trecut. Melancoliile sau nevrozele sunt tot atâtea tonalități afective marcate de o distorsiune a experienței timpului. La cealaltă extremă, în regimul vid al unei tautologii atemporale, nimeni nu este capabil să deprindă binele ori să îndrepte răul. Dacă viitorul ne dă angoase, iar prezentul ne confiscă într-o iresponsabilă uitare de sine, trecutul pare să aibă o și mai mare putere de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reprezentări sensibile ale dumnezeirii. Întâlnirea cu paradoxul divin destituie pretenția subiectului metafizic de a cunoaște, prin apelul la categoriile intelectului, orice idee sau esență de natură transcendentală. Teofania reclamă inomabilul. „Întunericul” sau „noaptea” își găsesc răspunsul adecvat în tăcerea doxologică. Vidul de reprezentări nu înseamnă, deci, absența donației: „Saturația intuitivă nu echivalează niciodată cu a da o mare (sau prea mare) cantitate de intuiție pentru a umple pur și simplu un concept spre a percepe mai bine în el un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa în vidul de sedimentări, cristalizări, plasticizări - atât de uzuale pentru conștiință. Pe scurt, Husserl convoacă la o înțelegere radicală a conștiinței pure a subiectivității ca spontaneitate ori pasivitate absolută. În matricea acestor foarte importante decizii teoretice ale lui Husserl, o fenomenologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
are garanția unității și integrității spirituale. „Nașterea de sus” este singura care ne poate conferi - sub specie aeternitatis - un nume pe măsura vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fricii și terorii, tânărul Serghei pierde contactul cu realitatea discretă a prezenței lui Dumnezeu, pe care o cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani așa numitei „meditații transcendentale” (constând într-un exercițiu de vidare a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2004), nr.7, pp. 110-114. „Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 8, pp. 106-109. „Memoria adolescenței în socialism”, Observator cultural, nr. 237 (7-13 septembrie 2004), p. 15. „Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid”, Timpul, vol. 69 (septembrie 2004), nr. 9, p. 17. „Reforma învățământului teologic”, Dilema Veche, nr. 40 (15-21 octombrie 2004), p. 13; Dilema Veche, nr. 41 (22-28 octombrie 2004), p. 13. „Îngerul Silezian”, în Archaeus. Studies in History of Religions, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din interior 115 Nunc pro tunc 116 Constituția hermeneutică a tradiției 118 Etica revoluționară 118 Tradiția gestantă 119 Tradiția amputată 120 Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea centrului 137 Eseul și generozitatea diletantă 139 Lumea ca suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau în amfiteatru și săli de seminar, vin la consultații oricând nu sunt în clasă ori la bibliotecă, arhivă, librărie, operă, filarmonică, muzeu, expoziție. Iconoclasmul și activismul Stângii occidentale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
șiră goală, fuseseră cîndva tone de carne, mușchi, sînge și mațe. De asemenea, acolo unde fuseseră aripile late ale cașalotului, nu vedeam acum decît niște încheieturi diforme; iar în locul masivelor și mărețelor ramuri fără os a cozii, se căsca un vid total! Cît de zadarnic și de absurd ar fi ca un om temător din fire și neumblat prin lume, să încerce a înțelege această admirabilă balenă cercetîndu-i doar scheletul împuținat, întins în acea pădure plină de pace. Numai în miezul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreme; era fața triumfalistă, plină de grandomanie a „literaturii maselor” care oricând putea fi „fluturată ca un steag elocvent: 44 de cenacluri, peste 1500 de membri, iar În timp, cifrele se dublează; era un mod de ascundere a unui mare vid; era, mai ales, un cadru ideal de ajustare a conștiințelor tinere, după calapod. Sigur că În vreme, În prezentul de-atunci, În timpul trăirii, pentru tineri, pentru majoritatea lor, lucrurile nu păreau deloc așa: exista un entuziasm general al ridicării, un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inobservabileă”24. Bine cunoscută și mult discutată este opoziția pe care a suscitat-o în cercuri științifice care aderau în mod ferm la filosofia mecanicistă a naturii acceptarea de către Newton a unei forțe gravitaționale care acționează la distanță, prin spațiul vid. Două secole mai târziu, Einstein respingea interpretarea mecanicii cuantice promovată de Școala de la Copenhaga pe temeiul că această interpretare nu poate fi armonizată cu principiul continuității, cu cerința propagării acțiunilor fizice din aproape în aproape, implicând ceea ce el numea „acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vizibilă - și ușor supărătoare - a textului: dacă Almore n-ar fi început să tremure de frică și nu l-ar fi chemat în ajutor pe polițistul Degarmo, probabil că antenele hipersensibile ale lui Marlowe ar fi continuat să lucreze în vid. Când, la rându-i, Kingsley îi confirmă existența unei legături între propria soție și Almore, nu are decât să tragă a treia latură pentru a construi un prim triunghi în care avem o victimă probabilă și doi suspecți. A doua
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la cazul pe care-l investighează. Astfel de apariții sunt tot atâtea încercări în drumul cavalerului-detectiv spre potirul de aur. Aflarea adevărului presupune și asemenea ordalii, al căror înțeles va fi revelat abia în final. Sau poate nici atunci. Tentația vidului, a dispariției, a dizolvării și absorbției într-un univers ostil arată în ce măsură energiile vitale s-au diminuat sub presiunea forțelor dizolvante ale existenței. Alterat psihologic, descentrat, uitând până și de ultimul său refugiu - casa -, Marlowe „se izbește de forma supremă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dispariției, a dizolvării și absorbției într-un univers ostil arată în ce măsură energiile vitale s-au diminuat sub presiunea forțelor dizolvante ale existenței. Alterat psihologic, descentrat, uitând până și de ultimul său refugiu - casa -, Marlowe „se izbește de forma supremă a vidului” (O’Brien, 1981, p. 78). Logica devenirii personajului se dovedește mai puternică decât radiografia secvențială, operată în cadrul romanului. După cum am mai menționat, linia vieții lui Philip Marlowe e asemănătoare unui ghem care se recompune din fire tot mai subțiri, cele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ele sunt punți de legătură între diversele niveluri ale cărții și nituri ce conferă unitate și profunzime meditației despre existență, care irigă, în subteran, întregul demers al lui Raymond Chandler: Mă simțeam la fel de găunos și de singur cum e și vidul dintre stele. Când am ajuns acasă, mi-am făcut un cocteil tare, am rămas în picioare lângă fereastra deschisă din living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de acceptat ca lectură și încă și mai greu de rememorat de către victime. Dacă suntem de acord că s-a vorbit destul de mult despre acțiune (cu toate că doar în cercurile interesate, întrucât la nivelul totalității populației există în continuare un semnificativ vid de informații), opinăm că nu s-a vorbit destul de bine despre aceasta. Demersul nostru încearcă să ofere o privire de ansamblu asupra faptelor, beneficiind de surse care nu au fost disponibile în cazul încercărilor de până acum de a creiona
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comitetul” nici unei camere în care s-a torturat și nici măcar nu există surse care să ateste că ar fi bătut pe cineva. Chiar dacă acest lucru nu înseamnă că nu a fost obligat să o facă, întrucât, în general, există un vid de informații despre Pitești, simpla lovire a unui coleg deținut nu transforma victima în membru al echipei de agresori. Pe de altă parte, repetăm că termenul de „torționar” nu poate fi aplicat decât, eventual, celor, foarte puțini la număr, care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ajuns cu al doilea transport din Suceava, cel din septembrie 1949, dar, cu toate că a participat la torturile din camera 4-spital în perioada de început, nu s-a făcut prea mult remarcat până la transferarea sa în Gherla, pe 7 iunie 1950. Vidul de informații cu privire la el este completat și de absența din declarațiile sale din anchetă a referirilor la perioada Pitești. A participat totuși la „școala de cadre” din camera 4-spital din primăvara lui 1950. Rolul important și l-a câștigat de-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu proiecția, interacțiune care constituie lumea internă și dă formă imaginii realității externe, de-a lungul întregii vieți. Aceasta nu înseamnă însă că se produce o răsturnare între ceea ce este proiectat și ceea ce este introiectat, ci pur și simplu că vidul provocat de expulzare declanșează un travaliu substitutiv de interiorizare. O asemenea transformare a obiectului extern în obiect intern presupune producerea unei sciziuni, care este tocmai mecanismul clivajului. Conform schemei deja clasice, ceea ce se proiectează în afară este ceva neplăcut, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]