1,712 matches
-
mai noi ale acelui conglomerat artistic din jur de 1900 care nu încetează să fascineze gândirea europeană de vreo câteva decenii încoace. Un moment de vârf al acestui interes se plasează în preajma finalului de mileniu doi, când mai ales cultura vieneză din jur de 1900, "apocalipsa veselă" cum a numit Hermann Broch acel climat de nepăsare de dinaintea sfârșitului, a alimentat un număr considerabil de cercetări pe care Mitchievici le cunoaște și discută dintr-o perspectivă mereu atentă și la evoluțiile artistice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
considerabil de cercetări pe care Mitchievici le cunoaște și discută dintr-o perspectivă mereu atentă și la evoluțiile artistice românești. Dacă explozia modernității fusese redusă de istoriile canonice ale artei la avangardismul parizian, se recunoaște astăzi în cultura și arta vieneză un alt pol al modernității cu timbrul ei distinct în care timpul nostru pare să se regăsească. Autorul recuperează o întreagă categorie de artiști foarte apreciați în jur de 1900, cei grupați în jurul asociației Tinerimea Artistică, înființată în 1902, majoritatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petică, fiind și remarcabili critici de artă. O întrebare inevitabilă: ce au în comun simbolismele europene? Ce le apropie? Cred că răspunsul la întrebare se regăsește parțial în caracterul lor secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile care o au ca subiect pe Salomeea. Eclectismul declarat al Tinerimii artistice nu diferă de cel asumat al Secession-ului vienez, mutatis mutandis, "sciziunea" românească este sincronă cu cea europeană înainte de conceptualizarea termenului într-o teorie culturală de către Eugen Lovinescu. În baza acestui eclectism care ține cont de orientările diferite ale pictorilor care se reunesc sub stindardul diverselor secesionisme europene, se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a mișcărilor secesioniste scoate în evidență existența unui curent european la care se conectează o parte mai mare sau mai mică a artiștilor fiecărei țări. Secession-ul vienez este un fenomen de amploare în ciuda sentimentului pe care-l au artiștii vienezi că se află la periferia unei mari culturi, cultura germană. De asemenea, și simbolismul polonez este destul de consistent, mai ales prin popularitatea și simpatia de care se bucură o serie de personalități culturale și având în vedere și situația ingrată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Rodolphe Rapetti, i-am socotit precursori pe Gustave Moreau, Puvis de Chavannes și Arnold Böcklin la care i-am adăugat pe pictorii care alcătuiesc Frăția Prerafaelită, insistând asupra lui Burne-Jones și pe Gustave Klimt care este reprezenativ pentru secesionismului vienez. De ce i-am ales tocmai pe aceștia? Ei constituie cele mai des invocate referințe în critica de artă a sfârșitului de secol și configurează un câmp de forțe în edificarea esteticii simboliste. Nu întâmplător, critica de artă românească de la sfârșitul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de rătăcire pasager înainte de regăsirea adevăratei vocații, cred că se impune o viziune care să redea caracterul stimulativ pentru imaginație în arta plastică al simbolismului legat și de un cult al frumosului, care devenea programatic un factor modelator pentru societatea vieneză și care a modelat și societatea românească a timpului. În acest sens, o analiză a simbolismului conduce la sondarea ariilor colaterale de la ilustrația de carte, fotografie, la afiș și modă, care-l reflectă chiar și consumerist, inconstant, ca pe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura de factură academică. La Klimt însă ies în evidență "abaterile" de la convențiile picturii de gen, tratarea complet diferită a temelor consacrate ale picturii academice și chiar inversarea sensului prim a ceea ce constituia un alfabet iconografic și ideatic al Auflklärung-ului vienez. Potrivit lui Hans H. Hofstätter, simbolismul în pictură nu devine tributar unui singur stil, în cadrul său sunt permise o serie de inovații cu privire la tehnica picturală, sintetismul, divizionismul și pletora de stiluri noi, care însă nuanțează curentul în ansamblul său. Cu alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin conferă antichității un nou suflu, care îndepărtează abordarea de la o viziune clasicizantă, statuară, spre una picturală, de la o majestate sculpturală, spre o abordare organicistă. "Privirea lui Böcklin asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele deosebite de care erau zguduiți, nu s-au putut împiedica de a nu recunoaște valoarea superioară a tabloului"95. Petică era la curent cu evoluția scandalului, și menționează și intervenția "cunoscutului critic vienez" Hermann Bahr, în favoarea tabloului. Perspectiva receptării, așa cum o configurează Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept obiect estetic pe Atena, zeița rațiunii, simbol al vechii Viene imperiale. Atât sub raport stilistic, cât și la nivelul concepției, criticul observă metamorfozele prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița este reprezentată bidimensional, ceea ce implică un efect suplimentar de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce arta lui Klimt, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci o oglindă pe care o așază în fața omului modern. Scenariul războinic ocultează o formulă subversivă a sa, care minează alegoria demnității cognitive și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității omului societății vieneze contemporane artistului: să afle adevărul despre sine privindu-se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității omului societății vieneze contemporane artistului: să afle adevărul despre sine privindu-se în oglindă -, reiterare modernă a principiului delphic, gnotise auton. Mica divinitate de serviciu a Rațiunii reprezintă doar un intercesor simbolic. Așa cum observă Schorske, ceva s-a schimbat cu această "divinitate" reflex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Atena, nu mai este garantul unei culturi pusă în relație cu politica prin marele slogan al liberalismului austriac: "Wissen macht frei" (Cunoașterea te eliberează), unde Wissen (Cunoașterea) este asociată forței rațiunii și capacității ei ordonatoare care-l animă pe intelectualul vienez și care-i conferă o perspectivă de schimbare lui Freud. Zeița utilizează o nouă armă, mai subtilă și mai letală decât cele cu care este înzestrată tradițional, o feminitate căreia ea îi conferă conotații falice, dacă acceptăm viziunea lui Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deziluzionată, sumbră. Această dezagregare a umanității elimină orice posibilitate de recuperare metafizică a principiului ordonator. Ca într-un vis, fără conștiință în act, omul traversează cele trei vârste spre un deznodământ implacabil. Cele trei vârste ale omului (1905) a pictorului vienez va preciza mai clar caracterul implacabil al oricărui traseu destinal. Fără a reuși să fixeze nimic, prizonier al unei dinamici pulsionale caracteristice lumii vegetale sau animale, proiectul iluminist al omului rațiunii, sumă și depozitar al cunoașterii, a eșuat. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în tortură, iar această tortură privează "inculpatul" de orice apărare. Aspectul uterin al monstrului evocă înghițirea victimei devorată de vie; cele trei furii, eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
esențiale, iar Justiția nu a reușit decât să pedepsească fără să îndrepte. Ne putem întreba cum ar fi conceput Klimt cea de-a patra facultate, Teologia. Viziunea sa asupra celor trei facultăți ca suport rațional-alegoric al edificiului politico-cultural al societății vieneze indică decadența valorilor așezate în prim plan de epoca luminilor. Capitolul III III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul Leon Bachelin, unul dintre primii critici de artă avizați din România de la finele secolului XIX, își începe propaganda pentru arta decorativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mai mult chiar, "Prin Artă, prin urmare, înțeleg atât arta decorativă cât și arta pură", "Arta ar fi estetizarea integrală a vieții"108. Proiectul lui Bachelin consună cu cel al unui William Morris în Anglia, sau cu proiectul secession-ului vienez. Criticul trece în revistă trei teorii principale, întrebuințându-l de data aceasta pe Guyau cu Problemele esteticii contemporane și Arta din punct de vedere sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amateurs, astfel că un poet se face ebenist, un prinț muncitor "en application de cuivre", o grande dame decorează cu broderiile sale și aplicațiile de stofă interiorul hotelului orașului Bruxelles etc. Emanciparea artelor aplicate o regăsim și în programul Seccesion-ului vienez, iar Gustav Klimt ilustrează din plin dignitatea de care se bucură artele decorative, pictorul introducând decorativul nu numai ca stilizare, ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și în spațiul extern al ramei, care devine parte esențială
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske analizează importanța pe care a avut-o descoperirea culturii preclasice grecești și a artei miceniene pentru secesionismul vienez și în special pentru Gustav Klimt. Există cel puțin proiectul unui revival bizantin în arta decorativă românească influențată de Art Nouveau, proiect ilustrat cum am văzut, la nivel teoretic de critici precum L. Bachelin, Tzigara Samurcaș, Sextil Pușcariu, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
terminus pentru cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister. Este vorba de un ceremonial de nuntă sau despre un rit al vegetației, descris de titlul principalei reviste secesioniste vieneze, Ver Sacrum? Obscuritatea face parte din regula jocului și întreține misterul. Loghi a evitat prim planul și din considerente de ordin strategic: asemănarea cu pictura lui Böcklin ar fi fost atunci evidentă. Misterul silvan este reliefat și de prezența personajelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
La Klimt, femeile fac obiectul unui transport erotico-oniric, sexualitatea și erotismul fiind precizate freudian prin relația cu peștele, pe când la Mirea, dincolo de fluiditățile feminine, avem și un obiect al seducției, tânărul păstor refugiat pe vârful de munte. În cazul pictorului vienez este vorba de un efect asumat, pe când G.D. Mirea pare mai degrabă atras de transpunerea într-o cheie senzuală a scenei de basm. G.D. Mirea reia fragmente-variante din acest tablou separat, ca pe un puzzle care întârzie să reconstituie originalul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect pictura lui Klimt, deși acesta face parte din star-system-ul artistic vienez. Artistul, la rândul său, se complace în rolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect pictura lui Klimt, deși acesta face parte din star-system-ul artistic vienez. Artistul, la rândul său, se complace în rolul de exclus, contradictoriu și potrivnic convențiilor mult prea rigide ale lumii în care trăiește, cât și materialismului, mercantilismului ei. Dacă în practică lucrurile nu stau întotdeauna așa, cel puțin imaginea pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]