4,373 matches
-
Așa...! Doamne, a-ahh! Ce bunăciune tare! Există și lucruri faine, în locuri unde nici cu gândul nu gândești! plescăie Dănuț, după o dușcă spornică din rezerva strategică a lui nenea Kojak. Frige, băi! Te prăjește pe gât! Truism! îl taxează Vierme. Ce-ai zis, tu, mă?! Cum? Ce-ai zis?! Am spus: truism. Când afirmi că zăpada este rece și că tăria te arde, comiți un truism, nu? Ha, ha, ha! se strâmbă Fratele. Truism este atunci când îți trag eu ție
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oricând! Mă și mir că încă ne mai îngăduie. Nu. Ne trebuie altă soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deschide... Bun! Se codesc, se fâțâie un pic, ca damele... Hai, hai cu tata! Haideți! Hai, intrați...! Uite-i că intră! În formație completă! Băi...! S-au aplecat și s-au băgat înăuntru, cu caii, ca geambașii! continua să descrie Vierme cinematografic, cele ce se petreceau peste șleaul drumului. Numărul telefonului, nea Sandule! cere imperativ Fratele. Imediat...! Formează-l, Dănuțule! zice polițistul. Gata...! Pătrundere neautorizată, pe timp de noapte, într-o instituție publică! Aruncă-i în aer! Termină-i! Achită-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să nu se deoache! A văzut luminița! Atâta onoare și importanță pe creierașul lui, ce nu s-a mai pomenit. Colivarii să trăiască, să se coțăiască! Atențiune, lume, atențiune: Alteța sa serenissimă, Marco van Vierme, chevalier sans peur et sans reproche! Hai, prrrr...! Șefu'! se spârcâie Bossul pe nas, iar te iei de mine? Ești rău! Ce ți-am făcut io? Ho, mă, gata, nu fi nașpa', am glumit, ca să ne treacă timpul! Mă cunoști
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o palmă fleșcăită Poetului și Fratelui și mulțumindu-se să-i salute bățos, din sprâncene, pe Înger și pe Vierme. Șobolanul, multiplu violator, recidivist sexual înrăit, veșnic pe cărarea dintre o închisoare de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare și o rostire mai degrabă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iată de ce! Ții minte ce-a zis Horus, papagalul, până s-o mierlească? Păi, parcă se văicărea. Nu? Se aolea. Făcea încet, au, au... Ba a spus aum, l-am auzit chiar eu, când l-am culcat lângă Nae! intervine Vierme, care trăgea profesionist cu timpanul. Băi, Boss, vrei să te pumnăcesc? Tu nu știi ce se spune? Ălora care-ascultă pe furiș, le bagă dracii p... lile-n urechi, pe lumea ailaltă! îl pune prompt la punct Dănuț, resimțindu-și orgoliul luxat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
peste cap. Nici un pas, că vă tai, pe voi doi, futuriștilor! se întoarce Șobolanul ferm, către Avocat. Bag cuțitu-n voi! Vă avertizez! Lăsați-o pe Lili să se termine! Dar, în secunda aceea, de neatenție și de stupoare generală, micul Vierme avansează rapid, de-a bușilea, strecurându-se în dribling printre picioarele mesei și sosește în dreptul Gladiatoarei, care suspină sincopat, în stadiul de platou, cu ochii-nchiși. Aici, cu o abilitate de scamator sau de scrimer, Boss răstoarnă conținutul paharului acesteia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deglutiție, desfătându-se lacom, cu gura umplută. În altă ordine de idei, Bibi e porc spinos! E coi! Mai dă-l în mă-sa! Da' parcă se simte la ei și oleacă de gust de..., de fum, nu? se izmenește Vierme. Normal, băi, dacă-s mici pârliți pe mangal! pufnește Cezărică. Ce-i, Boss? Ce nu-ți place? Vrei o clismă? îl abordează și Dănuț. Domn' Dan, mai e bere în sticla aia, din dreapta matale? vrea să afle Vali, Tipul cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
duce naibii! continua Dănuț să vorbească. Hei, ce faci, femeie...?! Hei, ce crezi că faci?! Huo, nebuno! Smintito! Frate, sări! Sări, Boss...! Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-n față? Ce-are? Nu-i pe-aicea? Trudește, cumva? Mă-sa cea iubitoare și semi-senilă, îi face cu ochiul: Vio e cu barca, pe lac! Dudalo si? Pricepi? Ce-i Șefu'? Alo!? Ce-ai spus? Cine-i Vio? zice Vierme. Vio e cu barca, pe lac... Pricepi? repetă Dănuț. HA SATAN Se desface riftul! Se deschide portalul! continua să strige Îngerul, cu un glas înalt, bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bine se ține el, mă! Spiță de mort tânăr, proaspăt la epidermă, domnule! Viril! Ca becheru'! Ca bradu'! Falnic! turuie Iulică. U-liu-liuuu..., ce de mortăciuni, Șefu'! Inflație! Vai de pulicile noastre! E sfârșitu' lumii, bre, ce bicicleta mea! o scaldă Vierme. Toți ăștia, cârnii, reanimații..., mușcă? vrea să știe Avocatul. Unii ar mușca, scârbele, dar n-au cu ce! le strigă Îngerul, încurajator. S-aveți grijă! Cei mușcați de moarte, vor ajunge la fel! Însă, totul se va termina și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vârtelnița Haosului! Și va stinge luminile Universului! Și va contempla mulțumit opera sa, și va vedea că toate erau bune! Nu se desface capacul! Nu se mai deschide! S-a blocat...! Ce să fac? Ce să mă fac?! strigă Vierme neputincios, observând oripilat cum însuși Lucică-răposatul o cârmește, chiondorâș și avan, împotriva lui. Oprește...! Stai...! Nu te clinti...! îi strigă Șobolanul, Bossului. Oprește-te, tu, sărman între sărmani! E ora, scrisa, cumpăna și lingura! E bafta ta! Adu-ne vasul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te va mulțumi! Și-ți va da ție toată moștenirea lumii, toată stăpânirea vetrelor și a regatelor, până la marginea Pământului! Ce vorbești...?! Nu, zău?! Hai-da-de'...! Zii-le asta și morților! Ei, lua-m-ar să mă ia, odată! aproape că plânge Vierme. Fir-ar să-ți fie gurița, de capac! Arunc-o-n groapă, cu totu'! Cutia, cap de lemn...! geme Dănuț cu ultima suflare, zbuciumându-se, cronțănit și jupuit de viu. Nu! Nu... Așteaptă! Nu încă! Nu încă! Avocatul nu mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că-mi aduc bine aminte că odinioară... În același timp, însă, Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită: ― Nu-l mai satură Dumnezeu de moșii, mînca-l-ar viermii să-l mănînce! Miron Iuga rămase pe loc ca un stâlp. Se uita după dânșii și nu mai auzea nici cârâitul găinilor, nici răgetul unei vaci care-și chema vițelul despărțit. Prin creieri îi alerga mereu același gînd: "Pămînt și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și a mea, mai ales că eram apropiați ca vârstă, iar ea a văzut în mine pe tânărul care-i poate fi aproape de suflet. Eu nu știu dacă am sedus-o, dar ea m-a prins într-o vrajă, precum viermele de mătase își țese coconul în care se va transforma. La început, ne-am împrietenit, apoi la vârsta adolescentă s-a declanșat acel sentiment al iubirii pure, neîncărcat de doruri și patimi trupești. Chiar după vreo două săptămâni, stăteam alături
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
intestinelor. Urzicile excită pereții intestinelor, pentru expulzare și miezul (mărunțit, măcinat în gură cu măselele) semințelor de dovleac vin din urmă și mătură tot și ung cu ulei pereții intestinelor. Leurda curăță deșeurile din sânge, omoară și evacuează microbii și viermii intestinali. Daniel Reid, în cartea „Tao pentru sănătate, sex și longevitate”, scrie că ar exista, în intestinele suferinzilor de constipație, deșeuri compactizate și întărite, precum cauciucul și recomandă spălături și tratamente mai complicate. După terminarea leurdei, a început sezonul salatei
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
La toate acestea se adaugă un „agent patogen” la care Durkheim nu s-a gîndit vreodată : disprețul. Or, demnitatea disprețuită doare mai tare decît orice boală ! Exacerbînd anomia, actuala putere a făcut-o cu un dispreț suveran și explicit față de „viermii” societății pe care o conduce. Chiar și rețeta străveche a tiraniei eficiente, „pîine și circ”, a fost încălcată cu dispreț, a devenit întîi „fără pîine”, apoi „fără circ”, iar ca bonus i s-a dat societății cu tifla. Austeritatea, una
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la care să mai spere ceva ? A căutat ce a căutat și l-a găsit pe ardeleanul Arafat. Drept care l-a disprețuit și pe el în văzul întregii societăți : V-am făcut-o și pe asta ! Singura voastră speranță de viermi este „sănătoși să fim !” ; ei bine, n-o să mai fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați jargonul nostru neaoș, a explodat mămă liga, demonstrînd încă o dată intuiția lui Mircea Vulcănescu : la români se poate atunci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
așterni pe pagina, în mâna care ține stiloul intră, ca într-o mănușă, o mână străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părțile ca argintul viu, așa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Viermele sau Famenul sau Unicornul sau Zeul, când de fapt tu ai vrut să vorbești pur și simplu despre tine. Literatura e teratologie. De cîtiva ani buni dorm agitat și visez un bătrân care înnebunește de singurătate. Doar visul mă mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ore în fața ceștii de cafea, timp în care m-am fixat la abțibildul lipit pe ceașcă, un fluture purpuriu cu două pete ca doi ochi imenși, albaștri, tiviți cu auriu, pe cele două aripi, și cu corpul în formă de vierme neted, dezgustător, am notat în jurnalul meu următorul text, care mi-a venit spontan: Cînd visez, o fetiță sare din patul ei, se duce la fereastră și, cu obrazul lipit de geam, privește cum soarele apune peste casele roze și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat ca un fetus peste emisfere: frunte turtită, gură cu buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc. Și pretutindeni conclavul viermilor, insectelor, reptilelor, mamiferelor, adunările de gală ale ramapitecilor, australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]