2,884 matches
-
Cruce albă de mesteacăn”, această melodie tristă n-o va mai cânta nimeni, sau poate undele baritonale ale cântecului ce-ți aparțin vor ajunge la alte lumi care încă nu s-au născut. ... Era o iarnă grea, cu troiene și viscol. O haită de lupi, vreo treizeci și patru, foarte flămânzi, căutau o pradă. Prada, deocamdată, nu exista în marea de zăpadă. Deodată, au zărit în depărtare un punct negru care, încet-încet se apropia. Era o sanie trasă de niște câini, iar în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu-i mare lucru, e o distanță mică, într-o oră ajung în sat și mă încălzesc la birt cu o cană de vin fiert. Am intrat în zăpadă, îmi trecea mult peste glezne, căci cărare nu era. Începuse și viscolul. Mai făcusem drumul acesta, dar nu pe o așa vreme. În curând viscolul mă învălui încât aproape nu mai vedeam la cinci metri de mine. Totuși, continuam să merg în direcția corectă. Deodată am auzit un urlet așa, ca de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sat și mă încălzesc la birt cu o cană de vin fiert. Am intrat în zăpadă, îmi trecea mult peste glezne, căci cărare nu era. Începuse și viscolul. Mai făcusem drumul acesta, dar nu pe o așa vreme. În curând viscolul mă învălui încât aproape nu mai vedeam la cinci metri de mine. Totuși, continuam să merg în direcția corectă. Deodată am auzit un urlet așa, ca de câine flămând. În cazul acesta, mi-am zis eu, satul e aproape. Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Bum, bum, securile loveau în lemnul porții, fără să-l biruie. Urletul de afară nu contenea. Ultima zi a lui februarie 1655 era umedă și rece. Peste orașul înspăimântat, se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tabla Buții, că vămile pe Dâmbovița sunt păzite. Ha, ha, mare ești Zamfiro, la țâța mea a supt vodă, Constandin al meu a ajuns domn, mare domn! Mă lași în seara asta să-l mai văd o dată. — Zamfiro, vă prinde viscolul pe drum și vă mănâncă lupii. — Măria ta, omul meu n-a știut ce face. Când era Șerban Vodă făcea asta cu știrea domnului. Hoții luau aurul de bir dat turcilor și-l înturnau la domnie. Îl plătea văduva să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aia că îmi sufla vântul în foc. Bătrânul intră, vântul suflă cu putere, fulgii s- au îndesit, frigul își făcu loc înaintea lui în casă. Apucă clanța, dar o scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere și nepoftit în casă, suflând în foc. țața Tinca fugi să prindă ușa purtată de colo colo de vânt. Scârțâia ușor. O apucă și o împotrivi cu putere vântului. Trase de ea. Nu-i ieșeau la numărătoare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stătuse în camera lui, de unde nu ieșea decât până la magazie, ca să dea de mâncare găinilor și să ia cărbuni. Din fericire, camioneta care venea regulat de la Tadjid, satul cel mai apropiat dinspre nord îi adusese provizii cu două zile înainte de viscol. Peste patruzeci și opt de ore trebuia să vină iar. De altfel, avea cu ce să reziste și unui asediu, căci camera îi era ticsită cu saci de grâu, pe care primăria îi lăsase în grija lui, spre a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el picioare de granit Le întinde-n fundul mării cel amar și fără fine. Păru-i alb flutură-n vânturi, stuf de raze lungi, senine, Umerii, dealuri de neauă se înnalță-n infinit. {EminescuOpIV 143} Iară fruntea lui uscată stă prin viscole rebele, Surpând nourii cei aspri și amestecați cu stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer, {EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jalea dacică și euforia romană. Comunismul înseamnă să vinzi Paradisul ca să-ți poți cumpăra papuci. Mulți dintre cei care au vrut să schimbe lumea au populat gropile de gunoi ale istoriei. Se tânguiesc în noi strămoșii. Pe unele popoare numai viscolul istoriei le-a ținut în picioare. Fiecare dictator construiește un iad special pentru poporul său. Istoria are cote de speranțe, iluzii și, mai ales, de sânge. Istoria ne intră în curte fără să știm. Precum orătăniile vecinilor. Marile tragedii ale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
colhoznice în acțiuni de căutare a ,,lânii de aur", de depășire a condiției precare ce le impunea această experiență mondială tragică de experimentare a socialismului. Și în această luptă spre altceva decât minimul obținut de la ceape, ei înfruntă vânturi, ploi, viscole fabuloase, moartea prin înghețare, pentru a descoperi la capătul suferințelor o lume miraculoasă inventată de autor și care face deliciul lecturii. Ceea ce dă savoare cărții este tocmai imprevizibilul din fraza următoare, grotescul, fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
ruine... Aș scrie despre multe, Aș scrie despre toți, Aș scrie despre mine, Dar să mă uiți nu poți! DREPTUL DE A IUBI M-ai atins în locuri nepermise și stricate, Ca o mașină care nu pornește pe zăpadă și viscol, M-ai dus pe țărmuri magice și neumblate, Care m-au prins într-un vârtej de amor nebun. Te-am urât pentru o clipă căci nu puteam să scriu Și mă durea când vedeam foaia albă, nescrisă. Ce mi-ai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Era o noapte friguroasă și toată lumea stătea în casă. Nimeni nu ieșea afară din cauza viscolului. Ningea atât de tare, încât ziceai că toată zăpada din cer va cădea pe pământ. Era seara de Crăciun, seară plină de veselie și fericire, când toți copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun cu daruri speciale pentru băieți și fetițe
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
-l suportă rușii, îngânat în surdină, ‘’A plecat la vânătoare Agarici A plecat să vâneze bolșevici’’ Cei doi bărbați vorbesc în șoaptă... parcă nici nu vin sfintele sărbători. Nu auzi copiii cântând colinde, orașul este tăcut, paralizat de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l chem, voi aduceți cazanul. Intervine Decebal unul dintre frați. - Bine...încălziți apă mai multă! Îngaimă hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
M-am întors acasă încremenit de dezolare. N-aș fi crezut niciodată că aveam să rămân acolo zece ani de zile, predând gramatică, mâncând cu muncitorii la bufetul de la Automecani-ca, strângând maculatură, sticle și borcane, făcând recensă-mîntul animalelor iarna, pe viscol, ținut la porți de oameni dușmănoși și lătrat de turme de câini. Și totuși, asta am făcut, zece ani, zi după zi: am fost acolo, ducând copiii la pădurea Andronache, traversând calea ferată plină de păcură, făcând meditații peste meditații
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iar Inglis știe asta, se zbate din ce În ce mai patetic, iar ochii ăia mirați Îl fac să pară mai distrus ca oricând. Uite, hai să ieșim daci. Cu toții suntem puțin matoli. Hai să mergem pânla masoni, insist eu. Ne Împleticim afară În viscol, iar Inglis e deja departe, o siluetă solitară care merge anevoios prin zăpadă pe Leith Walh. — Haide mă Peter! țipă Gus. — Dă-l În măsa de poponar, zice Gillman. — Homo Împuțit! țipă Ray după el. — BĂIAT DE RAHAT CA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu-i prea rea, (Ina a făcut de toate, curcan și garnitură), Lennox și cu mine ne hotărâm să ieșim și să ne matolim. Ne delectăm cu câteva beri civilizate la Lojă, apoi ne Întoarcem la Ray acasă și e viscol, dar În apartamentul lui. Viscolul e din cocaină. Ne simțim slăbiți și drogul ne dă iluzia puterii. Îi povestim lui Lennox discuția pe care am avut-o cu Toal și știu că spunem prea multe, Însă să ne oprim ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a făcut de toate, curcan și garnitură), Lennox și cu mine ne hotărâm să ieșim și să ne matolim. Ne delectăm cu câteva beri civilizate la Lojă, apoi ne Întoarcem la Ray acasă și e viscol, dar În apartamentul lui. Viscolul e din cocaină. Ne simțim slăbiți și drogul ne dă iluzia puterii. Îi povestim lui Lennox discuția pe care am avut-o cu Toal și știu că spunem prea multe, Însă să ne oprim ar Însemna să creăm pauze, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mare coajă infectată. E oare o noutate? Îmi pui la Îndoială metodele de calcul? Metodele mele sunt metodele mele sunt metodele mele. Mă doare-n cur. Mă ridic și mă duc la fereastră. Ăștia care se adună sunt nori de viscol. 000000000000000000000000000000000000000000000Erai În al nouălea cer Bruce, dar o parte din tine nu era sigură dacă nu cumva Îți Întindea o capcană și n-o să ai parte de aceeași ridiculizare și umilire care Îți fuseseră hărăzite Încă de când te știai. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și el e aici, stând În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui, urmărind cu privirea cum BMW-ul lui Tom Stronach iese din parcare și se Îndepărtează pe stradă. Soarele de iarnă Îmi sclipește În ochi. Viscolul. S-a oprit. Nu mai e aici. Morții măsii. — Am fost nevoit să vin, Bruce, ne spune el. Mi-am făcut griji pentru tine. Ai trecut printr-o situație a dracu de nasoală. Am fost nevoit să vin, repetă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce este vorba și eventual să vă îndrume ce aveți de făcut. - Ca prin farmec cei doi s-au mai înveselit, obrajii lor parcă s-au colorat mai tare. Trecuseră deja două ore. Afară întunericul coborâse peste oraș. Gerul și viscolul se întețeau. - O sticlă de vin și două cafele, zice proprietarul porcului. - Vă rog să serviți arătând cu mâna spre Cotnarul cu nuanțe gălbui. Invitația m-a trezit la realitate. - Și zici că ai porcul bolnav? îl întreb eu. - Da
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
lunar de zile cu precipitații este destul de mare, cca 15-20, însă intensitatea lor este redusă). Cantități anuale ceva mai mari, ce pot urca până la 300mm (sau chiar mai mult în anumite condiții locale), se înregistrează în regiunile periferice ale Arcticii. Viscolele sunt fenomene foarte frecvente care însoțesc adesea precipitațiile. 2. Climatul subpolar este prezent în linii mari între 60 și 75ș latitudine nordică și sudică, suprapunându-se extremităților nordice ale continentelor Europa, Asia, America de Nord, la care se adaugă o fâșie groenlandeză
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
în numele de locuri (Peceneaga, Pecinegul, Peceneagul, Pecenevra, Pecenișca, Tălmaciu (numele unui trib peceneg, tolmač), Uzul, Uza (numele unui alt trib), și, probabil, Brașov (< Barasu, „apă albă“), Bucegi-Buceci (bučak-buğak- buğag „unghi, colț, margine, loc izolat“), Bugeac (< buğak), Bărăgan (baragan, boragan „furtună, viscol“, din sintagma „ținut bîntuit de furtuni, viscole“), Fălciu (< filiqči, „luntraș“), Argeș (argiș, „înălțime, ridicătură de teren“), Rucăr („stîncă, piatră“), o parte dintre toponimele romînești cu finala -ui, -lui, -țui etc. (Bahlui, Călmățui, Covurlui, Desnățui, Teslui, Vaslui etc.) Gustav Weigand are
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]