1,808 matches
-
gust bun. (Orice lucru nu are o valoare În sine, ci o capătă pe măsura dăruirii noastre Întru Împlinirea lui.) „De cum Încetezi să te lupți pentru ea, viața Își pierde gustul.” (A. Palacio Valdës) Cu Înțelepciunea să te sfătuiești, cu vitejia să izbândești și cu dreptatea să te odihnești. (Este proverbul care, dacă am fi În stare să-l Împlinim, ne-ar da senzația de viață completă, pe deplin trăită.) PARTEA A DOUAtc "PARTEA A DOUA" Reflecții personale privind psihologia omului
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
expunerea unei adevărate neîncrederi În lectură. Gilbert Își continuă lauda adusă criticii, afirmând că este mai greu să vorbești despre un lucru decât să-l faci, ia mai Întâi exemple din istorie, arătând că poeții care au descris faptele de vitejie ale eroilor Antichității au mai multe merite decât aceștia. În vreme ce acțiunea „Încetează prin impulsul care i-a dat naștere” și este „o concesie grosolană pentru Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu se constituie decât ca punct de plecare, imaginea fiind construită din perspectiva prezentului; ea se întreține cu eternul și universalul. "Cupa etruscă" a lui Tiberiu Utan este și ea o efigie a trecutului în dialog cu valorile umane perene: vitejia, visul, cântecul, iubirea sau ura: " Își amintiră golindu-și nectarul, Măcar odată dorul?" Evocarea se convertește în creație: "De ce taci trecutule orb/ Te umple cu vin să te sorb." La "Voroneț" poetul se redescoperă; el se confundă cu urmașii acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scriu pot fi amestecate și obișnuințe livrești care au născut așteptări de sine ce tind să pară firești în orice orizont cultural. Dacă aș fi trăit într-un mediu de aspirații militare, spre exemplu, aș fi fost bântuit de idealurile vitejiei și al eroismului. Nu cred că aș fi scris în orice condiții, chiar și cu mitraliera. Încerc să-mi dezvălui aici teama de a nu mă ascunde în spatele lui "simt că am ceva de spus" (sub semnul căruia așez aceste
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
imaginea, de reprezentarea produsă de aceste realități, reprezentare care s-a impus opiniei publice. Altfel spus, e vorba de o poveste ce trebuie să fie citită și interpretată așa cum, păstrînd proporțiile, pot fi citite și interpretate, în Cîntecul lui Roland, vitejiile eroului de la Roncevaux, fără a ne întreba dacă este respectat cu exactitate evenimentul istoric de la care s-a pornit. Dacă privim lucrurile din perspectiva unei aceleiași constelații mitologice, nimic nu ne oprește să apropiem această poveste de un alt text
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Carol Scrob cu scopul de a ajuta la construirea unui palat al invalizilor militari prin strângerea unui fond, își anunță în articolul Rostul nostru, semnat D.I. Stroici, intenția de a cultiva „amintirea trecutului istoric cu mărețele-i fapte”, vorbind despre „vitejia neamului românesc și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
și mie, fii bunișoară, Toate câte făcu țigănia, Când Vlad Vodă îi dete slobozie, Arme ș-olaturi de moșie, Cum țiganii vrură să-și aleagă, Un vodă-în țară ș-o stăpânie, Cum, uitându-și de viața dragă, Arme prinsără cu vitejie, Ba - în urmă - îndrăzniră ș-a să bate Cu murgeștile păgâne gloate... (Ion Budai-Deleanu, Țiganiada, Cântul I) 1.Explică modul de formare a cuvântului-titlu Țiganiada. 2.Scrie sinonimele contextuale pentru termenii: cântă, slobozie. 3.Comentează rolul invocației către muză. 4
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
le dovedească se numărau: onestitatea, credința, loialitatea și modestia. Codul cavaleresc este, evident, diferit de cel germanic, răzbunarea fiind înlocuită cu credința și lauda cu modestia. De aceea, cele mai reușite narațiuni nu sunt cele care descriu exclusiv faptele de vitejie ale cavalerului, ci mai degrabă acelea care reliefează psihologia eroului, relațiile lui cu ceilalți cavaleri, cu femeile și, mai ales, cu divinitatea. Regele Arthur și cavalerii Mesei Rotunde Un exemplu în acest sens este Sir Gawain, un cavaler cu un
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
urmeze căutarea spirituală; 10. poate avea o personalitate dedublată, cele două părți, cea umană și cea supraumană, fiind de obicei în conflict; 11. calitățile sale sunt testate de o putere superioară; 11. calitățile îi sunt testate prin numeroasele fapte de vitejie; 12. este mai presus de valorile patriotice; 12. etalează valori patriotice; 13. este de obicei singur, nu se căsătorește și nu întemeiază o familie. 13. este de obicei singur, nu se căsătorește și nu întemeiază o familie. Există similitudini evidente
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Mohanu] este zămislit de către o babă de 80 de ani, în urma înghițirii unui bob de mazăre. "Așa creștea copilu, cum crește apele când ies din matca lor afară [ ... ]. La 15 ani nimenea nu putea să-l întreacă în meșteșuguri și vitejie pă copilu babii." Mazăre Văsălie [Oprișan, III] conține același nucleu de concepere: "O fost o femeie și-o zâs c-o-nghițit un pui de făsule ș-o făcut un prunc. Si é i-o pus numele Mazăre Văsălie." Floarea este un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
din Coventry. Profitând de moartea mamei în durerile facerii și de lipsa tatălui, prin descântece și farmece, ea a reușit să fure pruncul din brațele doicilor neatente. Dar chiar în clipa nașterii sale, copilul fusese sortit să îndeplinească fapte de vitejie, "căci pe pieptul lui firav se distingea imaginea vie a unui balaur, pe brațul drept avea însemnată o cruce sângerie, iar pe piciorul stâng se zărea jartiera aurie." Văzând aceste semne, Kalib, vrăjitoarea cea nemiloasă, a fost atât de tulburată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
volumul tot mai mare de cunoștințe necesar în jocul supraviețuirii, ajungea la concluzia că prezentul funcționează în favoarea bătrânilor, fatalmente știutori de mai multe: "De vreo două generații, simpla tinerețe, tinerețea in sine nu mai contează la bursa generală. De ce? Pentru că vitejia tinereții și forța brută de muncă nu mai interesează. Nu vă ascund că, astăzi, tineretul de pretutindeni nu mai este valabil prin ceea ce este, ci prin ceea ce știe. E ceva care s-a întâmplat în lume în defavoarea tinereții ca atare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
trebui să se arate demn prin credința lui fermă în eficacitatea ceremoniilor de cult, de unde apare ideea că fiecare va fi judecat de divinități după credința sa în tabuurile devenite treptat irațional de multiplicate. Meritul individului nu mai este personal (vitejia și combativitatea elanului animant) și încă nu este conform conștiinței esențiale: el nu constă în armonizarea dorințelor întrevăzute ulterior prin sensul ascuns al mitului. Meritul individual al epocii animiste în declin nu este decît conformarea la tradiții, la consecința istorică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moralul soldaților români promițându-le realizarea unei reforme agrare și acordarea votului universal. Sunt pe frontul din Oituz și alături de mine este Constantin Țurcanu. M-am gândit să contribui și eu la ridicarea moralului soldaților români prin reamintirea faptelor de vitejie ale lui Constantin Țurcanu, cunoscut și sub numele de Peneș Curcanul. Îl cunoaștem cu toții, este eroul vasluian care a luptat în războiul de independență din anii 1877-1878 în urma căruia România și-a obținut independența de sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Apoi a
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
care, la adăpostul întunericului își propun săvârșirea unor fapte condamnabile. BRATU p. 82, r. 43 46 : „Nu sunt muiere de sat Să mă dau ție legat, Că-s voinic cu comănac, Îți vede ce-oi să vă fac.” voinicia și vitejia bărbatului contrastează cu firea slabă și firavă a femeii; acțiunile viitoare ale acestuia vor dovedi virilitatea individului. 88 LINA CĂTĂLINA p. 87, r. 137 139 : „Și mi se junghia Ș-aproape de ea Degrab' că murea.” dragostea este cea care, în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
flăcău, bătrân, văduv, ba chiar pentru animalele domestice. Transmiterea urării se face indirect, printr-o alegorie în care cel colindat este pus în situații favorabile și i se atribuie calități excepționale. De pildă, c. pentru flăcău idealizează frumusețea, iscusința și vitejia tânărului, pe când c. pentru fată cuprinde portrete delicate ale unor fete harnice, înțelepte și neasemuit de frumoase. În ambele tipuri de c. se urează tinerilor, sub formă aluzivă sau directă, să se căsătorească. Cea mai frecventă structură compozițională se bazează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Brazdă și paloș și Vulturul (I-IV, 1971-1974; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR). Preconiza, de altfel, o „sinteză a veacurilor”, intitulată Gesta valachorum, care ar fi cuprins, pe lângă cele două romane, și Strămoșii (1967), Călărețul roșu (1976), Corsarul (1984), Vitejii (I-II, 1968), Cronică eroică (1877-1878) (1977) și Biografie de război (I-IV, 1980-1987). Subiectele privesc de obicei evenimente militare, romancierul urmărind, uneori cu meșteșug, personajul colectiv în diverse conflicte, dar și ceremonialul sau culoarea de epocă. Literatura aceasta, repetitivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
I-II, București, 1954-1956; Interceptarea, București, 1963; Muntele, I-II, București, 1963-1967; Atac la sol, București, 1965; Steaua de mare, București, 1966; Popas în Madagascar, I-II, București, 1967; Strămoșii, București, 1967; Dincolo de linii, București, 1968; Taina recifului, București, 1968; Vitejii, I-II, București, 1968; Aproape de zei, București, 1969; A sosit ora, București, 1969; Asediul, București, 1970; Escadrila a patra, București, 1970; Regina de abanos, București, 1970; S.O.S. ... Puhoaiele!, București, 1970; Vulturul, I-IV, București, 1971-1974; Călătorie neobișnuită, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Birăescu, Romanul unui tânăr scriitor, O, 1955, 2; Traian Liviu Birăescu, Romanul unei epoci de glorie, O, 1956, 10; Simion Bărbulescu, „Atac la sol”, O, 1966, 4; Simion Bărbulescu, „Steaua de mare”, O, 1966, 10; Voicu Bugariu, Un imn al vitejiei românești, AST, 1967, 7; Magdalena Popescu, „Strămoșii”, GL, 1967, 31; Aurel Martin, „Dincolo de linii”, „Viața militară”, 1968, 7; Ion Sever, Mult e dulce și frumoasă..., AST, 1969, 9; C. Costin, A sosit ora, CRC, 1969, 49; Hristu Cândroveanu, Literatură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
vedem de asemenea că a înțeles-o în cele mai mici amănunte. Au fost traduse de către alții, înainte de Demetrios din Fa-leron, așadar înainte de cucerirea lui Alexandru și a perșilor, ieșirea din Egipt a fraților noștri iudei, relatarea faptelor lor de vitejie, cucerirea Canaanului, explicarea întregii Legi. Dată fiind marea sa erudiție, este limpede că filozoful despre care vorbim a luat multe de la iudei așa cum Pitagora s-a folosit de dogmele noastre de alcătuirea a doctrinei sale. Toată traducerea Legii s-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de turcii puși pe omor. România a fost provocată. N-a fost considerată suficientă prezentarea unanimității dorinței de război pentru independență a românilor, trebuia conservat mitul poporului care, de- a lungul veacurilor, n-a făcut decât să se apere cu vitejie, nu să atace. Și încă un argument, sub intertitlul „Peste Dunăre. Ruși respinși de turci”. Îi vedem pe anunțații soldați ruși, care se duseseră spre turci ca la nuntă, făcând stânga-mprejur și luându- și picioarele la spinare. Scena e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
anterioară, readuce lucrurile la normal; - cultivarea opozițiilor se face în așa fel, încât drama să fie rezultatul unei ciocniri autentice; ciocnirea ascute stările conflictuale până la marginile suportabilului;lupta se duce între bine și rău (personaje bune Ț personaje rele); - accesoriile vitejiei: 1. arme albe (paloșul, ghioaga, arcul, sabia, buzduganul); 2. arme de foc (durda, flinta, pistolul); 3. trânta voinicească. - mustața este un simbol al voiniciei, al maturității sau al bărbăției; - personajului i se face o biografie eroică, neavând aproape niciodată legătură
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea Omirul său care să fie cartea vitejiei, cartea rumânilor, cartea care să se citească cu drag de către oricine. Rumânii aibă a se mândrii cu eroul acesta care se luptă ca un leu pentru pricina cea sfântă a dezrobirei și a slobozeniei lor. Aducă-și aminte de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unei lupte neîncetate pe care aceștia au purtat-o în ideea mântuirii politice a neamului, prin obținerea libertății și unității. Încă din debutul analizei sale istorice a Românilor sub Mihai Viteazul, Bălcescu își propune să arate permanența, intensitatea, sacrificiile și vitejia presupuse de "acele lupte uriașe pentru libertatea și unitatea națională, cu care Românii, sub povața celui mai vestit și mai mare din Voievozii lor, încheiară veacul al XVI-lea" (Bălcescu, 1894, p. 52) [1851]. Dezideratul unității neamului și spațiului românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus în contrast cu vitejia defensivă demonstrată în apărarea pământului și a credinței, prilej cu care românii s-au ridicat veacuri de-a rândul ca stăvilarul "Europei întregi împotriva asaltului mahomedan" (p. 91). Credința - ortodoxia - a fost scutul neamului împotriva vitregiei istoriei. Înarmați sufletește cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]