16,454 matches
-
să fie socotite drept accidente sau evenimente rare și ciudate, iar dacă cineva le descrie cu vorba sau cu pana, oamenii, respectând opiniile admise în mod curent, pe care le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a încetat să mai bată? Urmează, dimpotrivă, un fel de viață vegetativă, grație sângelui care întârzie în vasele capilare? Senzația morții e teribilă în sine: ce simt cei care înțeleg că sunt morți? Există bătrâni care-și dau sufletul cu zâmbetul pe buze, ca și cum ar dormi, precum o lampă ce se stinge. Dar ce sentimente va încerca un tânăr viguros care sucombă inopinat, după ce s-a luptat din toate puterile cu moartea? M-am gândit atât de mult la moarte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Un actor britanic specializat În piesele marelui Will, mărturisea că fiecare popor reacționează diferit, la spectacolele sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios - la Cum vă place n-au scos un sunet, pe parcursul desfășurării spectacolului. Nu schițau măcar un zîmbet, pe față! Trupa era consternată - cum să joci co medie, fără să rîdă publicul?! La final Însă, nu mai puteau fi opriți din aplauze...Spaniolii, dimpotrivă, se plimbau prin sală, vorbeau la telefonul mobil, dar ...dădeau senzația că trăiesc povestea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mișcare etc. Și totuși, pe vremuri se pomenea des zicala cu scoica bolnavă care face perle. Fiindcă, pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de ipocrizie, stinghereală, timiditate, jigodism, libidinoșenie (poate ați cunoscut, ca mine, și oameni care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de ipocrizie, stinghereală, timiditate, jigodism, libidinoșenie (poate ați cunoscut, ca mine, și oameni care rîd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de ipocrizie, stinghereală, timiditate, jigodism, libidinoșenie (poate ați cunoscut, ca mine, și oameni care rîd fals și incontinent!). Ce dor ne e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puținele publicații bine făcute, din România. Nu pot să nu-mi amintesc, cu plăcere inimaginabilă, pentru dvs., cum așteptam
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și James Bond ar fi trebuit să fie aliați. Și autorul rus a avut un destin spectaculos, a fost Învingător În cele mai incredibile și perverse lupte. Dar... „I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și simplu rîsul, de parcă acesta s-ar obține
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
creier?” Teribile amintiri! De la Tudor Popescu și Ileana Berlogea, nu am Întîlnit, În viața atît de cariată de vanități a scenei, o personalitate atît de simpatizată, unanim acceptată, oriunde bine primită, precum Elisabeta Pop. E un dar ? E o strategie ? ZÎmbetul ei greu descurajabil, fanatismul cu care s-a a runcat În ...scotocirea străfundurilor scenelor și a observării nesănătoaselor culise, dar mai ales simplitatea cu care abordează creatorii, Îi acordă un loc privilegiat În istoriografia teatrului național. Cum pot Încheia mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cât despre cumnată-mea, ce să zic? E o scumpă, da. Asta deși e medic. Evident că și ea mă omoară cu două enunțuri le văd scrise cu litere de foc! pe care ți le trântește în față cu un zâmbet candid. Primul e: "Cum vrei, e alegerea ta". Iar al doilea sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea lâncezeală și mă aruncă într-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spună ceva nasol despre ea, ceea ce e de-a dreptul o performanță. Aveam relații cordiale cu fata asta. Și ea "beneficia" tot de o băbăciune, încă și mai acră decât Băși, la catedra ei. Dar Milena depășea catifelat, cu un zâmbet, ofticoșeniile și fițele pe care i le mai făcea Săvuleasca, augusta ei șefă, altminteri bună prietenă cu domnul profesor Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne despărțim, scoate un disc. Părea cumva încurcată. Dă din umeri în chip
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o transă hipnotică privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare mută. I-am trimis un zâmbet regal și liniștitor. Se resemnă și pasă din nou. Ce să mai vorbim! Partenerul meu mi-a atacat cât se poate de inspirat. Returul meu însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții au făcut scârbavnica aia de manșă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie muci dă beat, că Zmeurică tot îl aducea acasă. Tropa-tropa, tropa-tropa, și ne trezeam cu el direct în fața casii. Aaa! Ce cal era ăla!" " Lasă, fă, calu' lu' tac-tu! Treaba e se fasem noi acuma?", zice cu un zâmbet insinuant bărbatul, plesnind-o ușor, cu vădită plăcere, peste fundul lat. "Bă, Vijulie, da' să dea dreacu' dă nu-ți șade mintea numa' la prostii, chiar și când e situații de-ăștia mai speciale." "Că sie nu si-o sta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i problemă. Chiar mă bucur, abea că mă mai văd și eu cu dumneaei, să-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face Băși. O dată cu închiderea ușii, zâmbetul amabil al profesorului se și evaporă. Zise, imitând-o cu o voce scăzută și pițigăiată: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" Urmează cu vocea lui normală, dar tot în surdină: "Mamă ce zgripțancă și profitoare-mi ești. Ai mașina-n service
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plecat ca dumneata". Portarul dădu din umeri: "E, ăia o fi fost miniștri, primari, ce treabă avea ei?". Da, sigur, nu ca matale", aruncă ironic ORL-istul. "Să știți că da, domnu' doctor. Chiar așa!" Medicul își permise un nou zâmbet și zise clătinând din cap: Pe undeva, oi avea și dumneata dreptate...". Atitudinea doctorului îl încurajă pe Vasile să meargă mai departe: "Atuncea, nu s-ar putea să... ăăă..., da!, să dispuneți dumneavoastră să-mi aducă și mie hainele?" Adăugă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cură, eu urmez un anumit regim, dragă. E o diferență pe care mă aștept să o sesizezi. Cură țin starletele astea de la televizor când vor să pună mâna pe câte un dobitoc bogat. Înțelegi?". Da", spuse Milena și avu un zâmbet mic. Unul pe care profesoara nu-l observă, preocupată fiind să-și pună trei lingurițe și jumătate din zaharniță. Ridică un deget în semn de atenționare: "Zahărul diminuează efectul cofeinei. Am citit un articol foarte deștept al unui grup de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să o bage la cap. I se părea că sună coolișor de tot. O repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care voia să să răzbune. Cineva care știa el ceva...", făcu cu un subînțeles evident bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
până la etajul cinci. Așa că vă rog să-l scuzați!" Am tăcut îmbufnat. Ce să-i mai spun că apartamentul era la etajul patru? Restul erau doar amănunte. Evident, bagajul avea exact greutatea prescrisă, iar tata m-a privit cu un zâmbet calm. Toate erau în regulă. Ne-am îmbrățișat, iar el mi-a spus: "Am considerat chestia asta un soi de truism, însă acum, când ne despărțim pentru un timp, nu pot decât să te rog să ai grijă de tine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu și cât valorez! De altfel, de când intrasem ca administrator la instituția pe care o conducea el, omul acesta mic de statură și de altfel niciodată încruntat, dar suficient de lipicios, de flatant, cu un adevărat cult pentru un anumit zâmbet care-i inunda forțat ochii și întreaga față, nu încetase să-mi transmită totuși, din priviri că, în profunzimea sufletului său, nu mă agrea nici doi la sută. Avea el grijă să râdă de mine și bineînțeles, de cine voia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Înainte de plecare însă, planul se schimbă. Dimineața, tovarășul Sima tocmai fusese solicitat la Biroul de Partid, la o ședință care avea să înceapă peste două ore. Fiindcă prezența lui era obligatorie, cum era de știut, forțat de împrejurări, cu un zâmbet searbăd, tovarășul Sima, nici una nici două, îi dă lui Valy, cheile automobilului, ne dă delegațiile ștampilate și ne poruncește să purcedem la reședința de județ ca să aducem recuzita. Așa a fost să fie: să călătoresc numai eu cu Valy, unul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de mamă, care apar, așa cum știam eu, la bătrânețe, ca și cum dorul de mamă al bătrânilor, ar fi mult mai ardent sau ca și cum odată cu o vârstă înaintată, tinzi să auzi mai frecvent chemarea mamei. Hainele și mobilele, toate purtau în ele zâmbetul acela numai al ei, cu toată dantura, bonom și protector. Îi știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]