2,178 matches
-
fața spre răsărit. Sfârșind aceste porunci, Puarem se sculă și se duse spre șirurile de soldați, care-l așteptau. Când rămaseră singuri, Tefnaht zise: - Steaua de care spui am văzut-o și eu. Dar cred că nu pentru stea ai zăbovit pe unde ai fost! - Nu steaua, stăpâne, chiar dacă de când am văzut-o gândurile mele sunt niște zdrențe. Tot ce am știut despre stele, azi nu mai e bun de nimic. Dar am mai văzut ceva și mai uimitor. Și Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mănânce și să se culce. Străinii îl așteptau a doua zi în turn. CAPITOLUL XVII În ciuda vârstei sale, Marele Preot n-a simțit oboseala drumului. Neliniștea se statornicise în el, întinerindu-l, de la plecarea lui Auta. Noapte de noapte zăbovea pe acoperișul palatului privind cerul, fără să vadă însă nimic lămuritor. În fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o anume încăpere pe care n-o cunoștea nici Auta. Totuși, marea taină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așeza în fața grădinilor marelui palat. Urcând treptele de marmură, străinii băgară de seamă că în preajma clădirii nu era nimeni. Auziseră de la Auta despre marile case de robi și soldați, dar grădinile și curțile se vădeau goale. Totuși, privirea lor nu zăbovi mult asupra acestui amănunt, abătîndu-se curând asupra frumuseții palatului. Se opreau să se uite îndelung la câte un stâlp sau la tavanul tăiat de mâna unui meșter rar, care închipuise în marile lărgimi ale marmurei de sus un belșug de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai atâtor minuni nemaipomenite, zăbovesc atâta privind acest palat. Parcă răspunzând gândului său, străinul cel vârstnic îl întrebă: - Cui folosesc aceste frumuseți dacă nu le privește nimeni? - Cum nimeni? se miră Auta. Le privește Marele Preot, preoții care vin la el, regele, slujitorii de-aici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dragi inimii lui care acum se afla alături de el. Melancolia ei părea fermecătoare, iar durerea și compasiunea îi era trădată de albaștii ei ochi, acum umezi. în spatele gării din Târnăveni, Radu opri mașina, Ramona trebuia să coboare, dar ea mai zăbovi privindu-l câteva clipe și de această dată nu-și mai putu stăpâni lacrimile. înainte de a coborî îl sărută duios. -Ai grijă de tine Radu!, îi spuse, apoi coborî. El îi zâmbi trist ridicând mâna dreaptă în semn de salut
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
asta nu ești pregătit, afirmă Ramona zâmbind și văzându-i bucuria aproape uită de acea temere. -Imediat voi fi gata, mie nu-mi ia prea mult timp. Dar ce zici de o cafea? -Dacă vrei tu... Ramona dorea să mai zăbovească puțin singură cu Radu pentru a scăpa total de acea neplăcută presimțire. Radu se îmbrăcă într-un costum negru, pentru că și Ramona se îmbrăcase în negru și își puse o cămașă de culoarea lămâii, care-i accentua paloarea. în momentul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și căra lucrurile în apartament, Radu fluiera o melodie veselă, bucuros de noua sa locuință. După terminare invită oamenii care l-au ajutat „La Eva”, unde la răcoare fiecare servi băutura preferată. La plecare Radu mulțumi oamenilor iar el mai zăbovi puțin în fața unei cești de cafea. Eva se așază lângă el, fiind singurul client. -E frumoasă mobila pe care v-ați cumpărat-o domnule inginer. Eva văzuse totul întrucât cofetăria se afla în vecinătatea blocului. -Da, frumoasă, zise Radu zâmbind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
îl legau multe amintiri. Cum începeau să se coacă fructele, mergea să păzească grădina. Casa părinților lui fiind aproape de centrul satului, dacă nu- și lua un pachețel cu mâncare dimineața, la amiază trăgea o fugă înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ca o recunoaștere a conștiinciozității lui, fu numit șef al laboratorului de fizico-chimice (care între timp fusese înzestrat cu cântare, nivelă și cumpăna zidarului, sisteme de scripeți, cu telegraf), al câmpului de experiențe și al muzeului de științele naturii. Acolo zăbovea, în dorul plantelor sălbatice îndrăgite acasă. Planșele cu diferite sisteme de altoire, cu semințe agricole așezate ordonat pe categorii, cu plante medicinale și diferite construcții tematice în miniatură, îl fascinau. De laboratorul de biologie îl lega amintirea unui fapt, pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ei se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale. Întîlnind Însă momentul haiku, totul se ordonează după coordonatele unei emoții salutare: fulgi vin și se duc. Vehiculele nu vin, călătorii zăbovesc agasați, fulgii vor să compenseze impasul traficului urban și se oferă să-i transporte pe pasagerii iritați, dar pe cine să miști, pe cine să Încînți, pe cine să entuziasmezi? Și, mai ales, pe cine să mai angrenezi În marele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În primă instanță, neconturîndu-se În niciun fel vreun pasager În așteptare, rolul lor este preluat de fulgii de nea. Contaminați de starea dominantă a oricărei gări, așteptarea, fulgii de nea se așează pe banca de lemn. Se așează răbdători, stau, zăbovesc fără Însă să se aștepte la nimic. Se așează În felul lor - se aștern, se depun, se sedimentează statornic, se liniștesc. Așteptînd trenul (poate doar În gînd), ni s-a ivit ocazia de a Întîlni neașteptatul ninsoarea. Ninsoarea ne Învață
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
față de alte compendii clasice de Relații Internaționale care insistă mult prea mult pe teoriile din curentul principal. De aceea, volumul prezintă un avantaj pentru studenții sau profesorii de Relații Internaționale care doresc să depășească tendința mediului academic românesc de a zăbovi prea mult asupra paradigmelor realistă și liberală, ignorând astfel bogăția și suflul nou aduse de curentul critic, postmodernism sau feminism. Traducerea acestei cărți a fost o muncă susținută și dificilă, pe care am întreprins-o împreună cu câțiva masteranzi ai Facultății
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
considerat, în plan politic, drept o deviație de la cursul firesc al istoriei. Tonul expunerii este echilibrat, dar ferm: Nu vom accepta culpabilizarea nedreaptă a neamului românesc. Nici nu vom tolera demagogia patriotardă, care adâncește patimile poporului și adoarme simțurile"164. Zăbovind încă puțin pe acest palier, al manifestului de tip ideologic și cultural, vom aduce în discuție (operând o regresie în timp, pentru a reveni la intervalul istoric care ne interesează, dar și pentru a observa departajările contextuale) o piesă devenită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care ajunge Marian Popa în Comicologia evidențiază izomorfismul dintre polemic și comic: acesta din urmă "apare deci ca mijloc de apărare și de atac în plan oficializat și clandestin". În cazul din urmă, subversivul politic este domeniul predilect de acțiune. Zăbovind încă puțin la schema actanțială a comicului, observăm că rolul receptorului, în calitatea sa de unic beneficiar și de co-participant totodată la discursul comic, este esențial. Iar construirea unei imagini (situații, personaj etc.) rizibile presupune ceva mai mult decât talent
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pecetluite negativ. Prin urmare, închinarea la idoli, ca fărădelege și încălcare a propriei tradiții, se regăsește numai în interiorul „mono teismelor“, demarcând propriile neajunsuri și blocaje ori căderi. Studii de caz 1. Moise și vițelul de aur „Poporul, văzând că Moise zăbovește să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, și i-a zis: Haide! fă-ne un dumnezeu [elohim] care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omulacela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
PSB, vol. 41, p. 784) Păstrarea și apărarea dreptei credințe „... se cere să luăm aminte ca la vremea marilor încercări să nu cădem din credință, ci să o păstrăm nestrămutată în Dumnezeu, fiindcă cu asemenea simțăminte în suflet, Dumnezeu va zăbovi (și El pururea) în cugetul nostru, neînvins; iar sufletul, păstrând în cuget pe Cel neînvins, nu va ajunge nici el în voia năpastelor ce dau năvală”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea V, 15.4., în PSB
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
curate și nevinovate ale oamenilor răni aducătoare de moarte; pot spune aproape că voi răpiți oamenilor văzul și lumina zilei! E oare nevoie să vă înșir toate vinile? Nici lipsa noastră de timp, nici mulțimea grijilor, nu ne îngăduie să zăbovim cât de cât - așa cum s-ar cere - asupra răutăților voastre. Iar nebunia voastră este nu numai mare, ci chiar atât de mare, atât de hâdă și de degradantă, că o singură zi nu mi-ar ajunge spre a o descrie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Ioan Gură de Aur, Către iudei, cuv. I, 7, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 259) ,,Adună-ți învățătura sănătoasă din Sfintele Scripturi. De vine la tine un altul săți spună altceva, astupă-ți urechile, fugi îndată, nu zăbovi. Dacă s-ar pune la cale un complot împotriva împăratului, n-ai vrea, negreșit, să iei parte la astfel de adunare, ca nu cumva să te primejduiești numai prin simpla ta participare, chiar dacă n-ai fost de acord, iar când
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
1993. VINCENT, Andrew, "Ideology and political theory: an awkward partnership?", în The Nature of Political Theory, Oxford University Press, 2004. ŽIŽEK, Slavoj, The Sublime Object of Ideology, Londra: Verso, 1989. ŽIŽEK, Slavoj (ed.), Mapping Ideology, Verso, Londra, 1995. ŽIŽEK, Slavoj, Zăbovind în negativ. Kant, Hegel și critica ideologiei, Editura All, București, 2001. WALLERSTEIN, Immanuel, "Culture as the ideological battleground of the modern world-system", în Mike Featherstone (ed.), Global Culture. Nationalism, Globalization and Modernity, Sage Publications, Londra, 1990. WALZER, Michael, The Revolution
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
astfel un cadru constant pentru jocul simbolic. Cu alte cuvinte, datorită fanteziei o ideologie nu se poate reduce la o rețea de elemente a căror valoare să depindă exclusiv de poziția lor obținută prin diferență înlăuntrul structurii simbolice" (Slavoj Žižek, Zăbovind în negativ. Kant, Hegel și critica ideologiei, Editura All, București, 2001, p. 208). 460 Tema "sfârșitului istoriei" poate fi recuperată, potrivit unor gânditori contemporani, încă din scrierile lui Nietzsche și Heidegger: "Ceea ce caracterizează (...) sfârșitul istoriei, în experiența postmodernă, este că
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și ele, marii puteri de expresie a lui Ahile, care nu este altceva decât puterea naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Agamemnon, Odiseu și Aias, îi primește cu prietenie și le spune că, deși e mânios, ei doi îi sunt cei mai dragi dintre toți aheii. Și apoi îndeplinește, magnanim, toate îndatoririle de politețe și de ospitalitate. Socotind că au zăbovit destul, nu le spune să plece, ci îi face semn lui Patrocles să-i pregătească așternut lui Foinix, dându-le astfel de înțeles că e târziu. Iar după împăcarea cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cei slabi și neapărați. Firește, nu trebuie să cădem în excesul de a vedea în Ahile un om de blândețea lui Patrocles. Patrocles însuși îi spune lui Nestor, care voia să-l țină de vorbă, că nu are timp să zăbovească: „Puternic și de temut este cel care m-a trimis la tine... știi ce fel de om e și cât ne temem de el, este în stare să găsească vină și unor oameni nevinovați.“ Și cu atât mai mult când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și ele, marii puteri de expresie a lui Ahile, care nu este altceva decât puterea naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Agamemnon, Odiseu și Aias, îi primește cu prietenie și le spune că, deși e mânios, ei doi îi sunt cei mai dragi dintre toți aheii. Și apoi îndeplinește, magnanim, toate îndatoririle de politețe și de ospitalitate. Socotind că au zăbovit destul, nu le spune să plece, ci îi face semn lui Patrocles să-i pregătească așternut lui Foinix, dându-le astfel de înțeles că e târziu. Iar după împăcarea cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]