5,438 matches
-
în permanență, ca să uit, să mă detașez de viața mizerabilă și duală pe care o duceam, să mi se pară totul un fum, un vis urât, un coșmar de fapt, din care aveam să mă trezesc mult mai târziu. Cadavrele zăceau peste tot, iar groapa comună nu mai făcea față. Se săpa tot mai mult și tot mai adânc, iar mormanele de morți se înălțau din ce în ce mai sus. Toată acea activitate era sumbră, diabolică, țipetele nu conteneau și eu le auzeam zi
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
român le-a dat unor jefuitori dreptul să cumpere întreprinderi la un preț de nimic și aceștia să le vândă la fier vechi, scoțând de zeci de ori mai mulți bani? Fier care a ajuns în afară, iar topitoriile noastre zac în paragină. Undeva pe dreapta era Fabrica de mică. Din păcate astăzi nu mai este nimic... La un kilometru pe vale, în amonte, întâlnești ruinele vestitei fabrici de cherestea, cândva Carpatina. Aici se afla UMTF-ul (unitatea de transport forestier
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
desfășoară astăzi în fața ochilor acolo unde cândva existau stive de cherestea, vagoane încărcate cu marfă pentru unitățile din țară sau pentru export. Acum depozitul de bușteni al fabricii și cel dintre sediul UFET-ului și stadion, precum și cel de cherestea zac în paragină năpădite de bălării, rugi, plopi, mesteceni, mormane de bușteni de două decenii intrați în putrefacție, câini vagabonzi, șerpi, șopârle, șobolani și mortăciuni. Depozitele de bușteni pentru gatere, derulaj și furnir, lobde pentru celuloză dar și lemn de foc
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Iisus Hristos? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
televiziunile locale. A fost scormonit tot orașul...canalul Bega...Nimic! Unii susțineau că, pe fondul unor probleme de sănătate, omul ar fi vrut să-și pună capăt zilelor...alții, că s-ar fi retras la vreo mănăstire...ori o fi zăcând, cu mintea tulburată, într-un spital de psihiatrie. Nimic sigur. Soția lui a fost găsită, după câțiva ani, moartă în casă. Ce destin! Eu însă mi-l amintesc de multe ori... Eram studentă în ultimul an la Litere și lucram
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
într-o inimă/cuprinsă de spaimă și-ndoială”...,,dar nu vedeam decât hienele/adulmecând renunțarea” Și... de parcă am trage linie, după ce am adunat, după ce am scăzut, după ce am înmulțit și împărțit, ne-a dat rezultatul: ,,Lângă steagul răvășit/al înfrângerii/zăcea o inimă - /ce-și abandonase/firul de sânge/și nisip/și-ndoiala.../ înbrațele absurdului/necuprinsului...” Iar noi, orbecăind, tot căutând, un adevăr al celor ce sunt și pe care le vedem, și al celor ce sunt și pe care nu
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
meargă. Boala-l sleise de tot. Parcă era strigoi! Când era sănătos, Nicușor se ducea pe unde știa el, se descurca! Aducea mâncare pentru amândoi și pentru a doua zi câteodată... Acum, Dănuț se grăbea să nu vină noaptea... Nicușor zăcea iar, gemea de-ți rupea inima și, nici să mai mănânce nu mai vrea... Da-n somn sau aiurare, ce-o fi fost, a cerut struguri. S-a dus furtună să-i aducă. A cerșit pe la tarabe... Colo un bob
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
există un loc: spitalul! Îi duc la dezintoxicare. Degeaba! Fug de țicniți! Nu mai pot trăi fără otrava aia care a pus gheara pe sufletele lor. Și mor repede! Se sting ca lumânarea. Nu rezistă mult. Nu mănâncă, nu beau... Zac de chiauni, cu mintea moartă, cu năzăreniile lor... Când trece beția aia a drogului, dau în dambla! Le trebuie iar... Atunci sunt periculoși! Nu au milă, Dumnezeu, mamă, tată, frate... Le trebuie otrava aia... Și e scumpă al dracului! Că
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
de vacanță! Alți naivi care, au crezut că dacă au scăpat de Ceaușescu, o să curgă lapte și miere pe marginea drumui... Au făcut aiuriții datorii la bănci, au cumpărat terenuri, au ridicat cabane (căsuțe), după gust și posibilități... Acum, casele zac neterminate! A venit criza! Banii le-au fugit din buzunare. Au rămas doar datoriile la bănci, care fată dobânzi peste dobânzi și care i-a făcut pe bieții orășeni să dorească să vândă casele alea, dar... nu mai au cui
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
metru și jumătate, inundații catastrofale, căci un necaz nu vine singur. „Aici a fost casa unei bătrâne pe care au luat-o apele cu bătrână cu tot” - arăta un om la televizor un loc rămas neted. În unele locuri, casele zăceau în apă până la streșini; au fost și oameni duși de ape, unii cu mașini cu tot. Un proverb zice că: „apa trece, pietrele rămân” numai că pietre prea grele rămân legate de gâtul bieților oameni. O vină aparține și populației
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
lacrimile greu; în primul rând mă făcusem de rușine și în al doilea, rochia era sfâșiată și flutura pe mine ca un drapel. Așa de tare mă azvârlise, că o sanda îmi sărise din picior și nu știam pe unde zăcea, dar cel mai trist era că trebuia să plec acasă să mă schimb. Uitasem că piciorul mă durea, pentru că văicărelile lui tataie adunaseră în jurul nostru toți copiii de pe malul gârlei și câțiva țărani mai curioși. -Ce te tot vaieți, tataie
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
răspuns apăsând pe ultimele cuvinte. Nu i-am răspuns nimic și am intrat în urma ei în odaia de la drum, unde am așteptat să scoată din șifonier a doua rochie, de care eram la fel de mândră ca și de prima, care acum zăcea ruptă în două pe prispă. -Las-o pentru duminică, când mergem la biserică! mi-a spus mamaie cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic și grăbită am tras-o pe mine, de frică să nu se răzgândească și să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
și defrișările făcute nu au alt scop decât ca terenul să fie dat celor cu bani pentru construcții de locuințe. -Da, și eu așa cred... Mergeam pe drumul deschis de buldozer și priveam în jur. Mult gunoi lăsat de oameni zăcea pe marginea drumului rănit de roțile utilajelor. Semnele adânci lăsate de cauciucuri erau amprentele vinovăției. -Să ne odihnim pe buturuga aceasta. -Bine. Eu stau pe bucata de cărămidă, i-am zis Tinei. -Era o poieniță în care se găseau câteva
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
fără să aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în capul locului, ca un soldat în ziua defilării, așteptând să încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe fundul târnei zăceau primele buruieni. Uitasem totul și eram fericită! Mă gândeam cu regret că, în primăvara viitoare aveam să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
din carton. Asta îmi lipsea înainte de școală: o păpușă pe care să o plâng și pe care să o regret cu adevărat. Eram foarte supărată în special că Nuța și Cameluța vorbeau cu admirație despre ea fără a bănui că zăcea de mult la gunoi. Eram convinsă că în sinea lor erau supărate pe mine că nu le dădeam posibilitatea să se joace sau cel puțin să o țină în brațe. Cu și mai mare tristețe, pe data de 14 septembrie
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
frecă de zor cu aceeași pasiune cu care mă frecase și mami seara când îmi făcuse baie. M-am întors în clasă cu ghiozdanul ud, cu abecedarul umflat de câtă apă înghițise curățându-i petele și fără caiete, care acum zăcea în coșul din wc-ul fetelor. Până la sfârșitul zilei am fost numai ochi și urechi la ce vorbea învățătoarea, scăpasem ușor în prima zi de școală. În ce mă privea, referitor la situația de acasă, nu-mi era frică: Fusese un
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
să o mănânce câinii! i-am spus când ieșeam din curtea școlii. Mami mă privea cu coada ochiului și zâmbea. Încurajată de tăcerea ei, i-am povestit totul, dar, îngrijorată de reacția ei, pentru că stricasem caietele și sorțul, care acum zăceau ude în ghiozdan și în plus mă făcusem de rușine, chiar de la prima oră de școală. -Ți se putea întâmpla și peste o săptămână și peste o lună, sau se putea întâmpla oricui. Principalul este că trebuie să fii atentă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
întors capul fără să-l vadă cineva, și-a înfipt mâna în coada mea și m-a tras așa de tare de păr, că fără să vreau am țipat. Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar pamponul alb de la coadă zăcea deja sub bancă, atunci când învățătoarea, cu mâna înfiptă în urechea lui, îl punea la colț, cu spatele la clasă. Dintr-o dată nimeni nu a îndrăznit nici să mai respire. -Asta pentru prima dată; a doua oară cinci linii la palmă! i-a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie, rut, dragoste de împrumut, să-ți salt poalele catrinții nu cu mâna, ci
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
a ieșit în curte cu cel mai mare cuțit pe care îl avea. Cu chiu cu vai, Fane ajutat de mamaie a reușit să-i taie gâtul. Dintr-o dată am simțit că mi se umpleau ochii de lacrimi; capul cocoșului zăcea la picioarele lui Fane, iar corpul se zbătea sărind dintr-o parte într-alta lăsând peste tot o dâră de sânge. “Și asta din vina mea“ mi-am spus în gând; dacă nu ieșeam în curte în mod sigur mamaie
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mi-o taie popa. Mi-ai zis să nu-i spun, dar te-a luat gura pe dinainte pe matale, i-am reproșat supărată că divulgase secretul. În mai puțin de o lună de zile penele faimoșilor cocoși de prăsilă zăceau la gunoiul din fundul grădinii, pentru că, din ce se micșorau ca număr, deveneau și mai bătăuși. Dacă nu ne atacau pe noi, în schimb ciuguliseră capul unor găini cu ciocurile lor ascuțite ca un fierăstrău. Începuserăm luna cu cocoșii de
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
petala dăruită de vultur, a scos-o din batista de borangic și a mirosit-o, petala încă avea parfum de brad. Ținând-o în palmă a ieșit pe balcon să privească marea și ce a văzut? Silueta unui pescar care zăcea pe mal, iar lângă el valurile îi legănau barca. Ridicându-și colțul rochiei cu o mișcare bruscă, alerga pe scările în jos, să-l poată salva la timp pe străin. L-a tras pe nisipul cald cu sprijinul animalelor-prieteni care
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
de mult că nu aș fi avut inimă să mă despart de el. Îl strângeam în brațe și îmi roteam privirea prin magazine după vreo cutie în care să-l pun. Nu erau decât lemene în stive și cărbunii care zăceau într-un colț pe jos. Nu aveam altă soluție decât să-l iau cu mine în casă și să caut o cutie din carton. Iepurașul stătea cuminte în brațele mele, încât, ascuns sub palton, mami nu numai că nu l-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de vale și să ajung, în acest fel, victimă a unui accident de muncă! Cine naiba ar suporta spitalizarea și toate cele legate de un tratament medical? În loc să fac turism ecumenic, precum ne-a îndemnat ministrul blond al turismului, să zac într-un pat de spital cu picioarele rupte eu, nu patul care e deja paragină, nu-mi convine... Am introdus toate cifrele în abac și am sunat la niște prieteni care nu-mi răspundeau, îndelung. Până ce un elicopter al armatei
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
travestiți acum din demoni în îngeri sau din îngeri în demoni, sub masca unor înalți prelați și filozofi șarlatani.Toți, dar absolut toți, sunt plasați și instalați bine mersi deasupra pe Placa turnantă a modernității, în timp ce sub această Lespede neagră zac și azi în “temnița îngerilor” popoarele înghițite în sfera de putere a Timpurilor Moderne. Se va găsi, oare, un singur înger alb, mai strălucitor decât lumina ce întrece toate luminile, ca să ridice singur această Lespede neagră ce apasă tot mai
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]