7,506 matches
-
păsări speriate pe ram, au țipat în lumină, învățând pentru întâia oară să cânte... Vedea cu vederea de-afară ! De singurătate și teamă a strâns-o la piept, pe minunea aceea, ca pe un abur fierbinte, ireal, aco lo, sub zarea înserării, murmurând printre lacrimile lui, cele dintâi: - "Tu vezi ce văd eu ?!" Ea, sărutându-i ochii, în Ceasul acela de taină, i-a răspuns înfiorată: - "Eu văd ce n-ai văzut tu, te văd pe tine văzându-mă ! Noi vedem
VEDEREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367253_a_368582]
-
generoasă flori gingase a plantat făcând din covorul galben un tablou pictat. Roșii maci, cicoare albastră, rapiță și sunătoare, neghină, condurii doamnei, prinos de culoare. Calul l-am înșeuuat și-am pornit în goană aripi parcă ne purtau spre a zării geană. Țăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
și-am pornit în goană aripi parcă ne purtau spre a zării geană. Țăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
excepție, ceea ce au gândit marii dramaturgi, ce ne-au lăsat piese de teatru fără moarte. Odată cu volumul Mihaelei Dordea, avem de-a face cu o călătorie în universul spiritului uman, ce-și depășește condiția materială pentru a se avânta spre zările nesfârșite ale visării, imaginației și dorinței de a întruchipa nemurirea. Astfel, actorul Eusebiu Ștefănescu mărturisea într-un interviu acordat autoarei: „Mă fascinează partea vie a lumii, acest miracol care este viața, cu părțile ei de lumini și umbre. Acea tensiune
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
I. ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011. Motto: „România mea personală. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck) Așa o risipire a românilor, ca în ziua de
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
TRISTEȚI LA MALUL MĂRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 153 din 02 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Valuri, zbucium, stânci izbite Pietre reci, umbra-nserării Suflete desțelenite Și tristeți la malul mării Gânduri tainice, căințe Sparte-oglinzi în largul zării Cioburi de fagăduințe Din tristeți la malul mării Încercări nereușite Peste lacrima uitării Amintiri neprihănite Și tristeți la malul mării Toate-mi flutură zadarnic Steagurile depărtării Eu rămân ascunsă tainic În tristeți la malul mării... Limassol, Cyprus 2 iunie 2011
TRISTEŢI LA MALUL MĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367264_a_368593]
-
curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
negație, într-o decădere a cunoașterii biblice, de la începuturi. Trecerea la ideea de zbor, de aripă se face încet. „Era în aripa mea/ Ochiul ce mă durea./ Zburam cu aripile strânse,/ Zburam cu capul plecat,/ Zburam cu mâinile-ntinse/ În zări.../ Spre El...” În aceeași poezie, natura, imaginea lumii exterioare au rolul de a face să izbucnească deschideri ale interiorului, tributare introspecției. Contactul cu natura este în primul rând vizual, iar plasticitatea cuvintelor emoționează. „Ruptură de deal/ Și muchii de sferă
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 9 Septembrie 2011. Iancule, mă-ntreabă unii, Să mă-ntrebe, treaba lor, De ce îmi tot cânt străbunii Adormiți în tricolor? S-a-nvechit cuvântul Odă, Alte zări bat la fereastră, Patria nu-i mai la modă, Nici nu știm dacă-i a noastră... Patriot, de ești, înseamnă Om cu limbă de pământ, Vin străinii și mă-ndeamnă Cum să tac și ce să cânt! Lasă-mă să
LASĂ-MĂ SĂ FIU BOLUND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367276_a_368605]
-
cavaleri care au murit cu libertatea pe buze, cu iubirea de mama în ochi, cu lacrimile unei împliniri, pentru că tu azi să scrii o nouă poveste, de această dată una mai tristă, în care decorul s-a schimbat sub întunecată zare, iar timpul nu se mai definește ca odinioară. Deși nu mi-am ales naționalitatea, cred că aceasta mă definește. Una plină de contraste, plină de rău dar și de bine, îmbibată de un gri ce dacă ai răbdare, putere și
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
îmbolnăvești în țara asta „scumpă”! Viața e prețioasă; pleci acasă sănătos tun numai dacă ai pile sau relații la „Doamne-Doamne”. Medicii, care au mai rămas și încă nu au ascultat de povata distinsului nostru prezident de a pleca spre alte zări, le spun verde în față pacienților să vină „cu cățel, cu purcel”. Finanțarea spitalelor de la buge tse face din joi în Paște pe criterii colorate; acum cică se poartă portocaliul de parcă în țara mea cu ape line și bulbuci, bolile
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
mai bine tancul să ne ducem de tot în Irak, lăsând o familie îndurerată. Asta pentru ce?! Pentru a fi prieteni cu americanii?! Cel mai trist este un alt fapt ce cutremură România. Mama și tatăl plecați în cele patru zări pentru un trai mai bun, copii lăsați în izbeliște, care se închid în lumea lor până ce intervine ăla, micu” cu codița și pune gheara pe ei. Asta nu e atitudine, e fapt real, nu e joacă ci cutremurare, e realitatea
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
către puterea vremelnică, tutelară și politică, fiecare locuitor al provinciilor cucerite și integrate Imperiului Roman trebuia să se ducă să se achite de datorii, pentru o mai bună evidență, chiar acolo unde aceștia se născuseră. Cei mai mulți nu ieșiseră niciodată dincolo de zările locului unde se pripășiseră cu mulți ani în urmă și aveau nevoie de îndreptare și călăuze umane. Tocmai aici intervine “contribuția” scenaristului, care vede parcurgerea “drumului înapoi” către locurile natale ca pe un drum care anticipează antefactum “Golgota” sacrificiului hristic
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
tectonică ridicată, iar dispozitivele de absorbție sunt pregătite să preia forța mișcării telurice. Ne-am convins - dacă mai era cazul - că cea mai bună posibilitate de a vedea întregul ansamblu al măreței construcții, dar și peisajul din toate cele patru zări este traversarea pe jos a podului, de preferință îmbrăcat în haine ceva mai groase decât am fost noi “inspirați”. Zeci și sute de ambarcațiuni mici sau medii, de toate culorile și de toate formele (și categoriile) brăzdau apele nițel îmblânzite
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
împlinească o promisiune, pentru ca cursa omului să dureze până în veac”. Și alăturat, împresurând soclul ce-i cinstesc vocația de constructor și poet, versurile : În cele din urmă sarcina a fost îndeplinită/ Strălucitoare sub soarele vestului/ Podul amenință înălțimea munților din zări/ Lumea este o punte care demonstrează/ Că străbate peste tot timpul/ Lăsând la o parte mii de speranțe și temeri/ Blestemată de o mie de zâmbete ironice/ Aici ea stătea și construia/ Dar întreabă pe cei ce-au întâlnit dușmanul
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
română dar care este interesat de creația literară cu rădăcini în această cultură. Este un alt gest de minunată risipire al poetei, unul din acelea asemănătoare recitării poemelor antice pe malurile mării pentru ca vorbele să fie duse în cele patru zări, iar sunetul lor, chiar dacă necunoscut urechii, să încânte sufletul și să ne facă mai buni. Am convingerea că Bianca Marcovici reușește și de această dată! ---------------------------------------- Mihai BATOG-BUJENIȚĂ Iași, 2 mai 2017 Referință Bibliografică: Mihai BATOG-BUJENIȚĂ - CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
văpăi din macii care iarbă au brodat. Florile zâmbeau șăgalnic,macii mă priveau timid, Cu sulfina si-albastrele un buchet am împletit... Când eram o copilita,câmpului îi furăm flori, Uneori făceam cosita,câțiva stropi furăm din nori... Bucuria umplea zarea,fluturii-mi furau săruturi, Calea o luai spre casă,sărutând și maci și fluturi. O bătrână stă în poarta,unde paste o mioara, Iar în timp ce-i dăm binețe,sfredelind că o vioară, Simfonii de amintiri începură lin să cânte, Amintiri
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
unde paste o mioara, Iar în timp ce-i dăm binețe,sfredelind că o vioară, Simfonii de amintiri începură lin să cânte, Amintiri cu-a mea bunica începură să m-alinte, Mi-amintii de chipul ei,cum și ea ne aștepta, Scrutând zarea cu tristețe,când în poarta mereu stă... Visător privea bătrână și câtă în ochii mei, Blând ,fiorul să-i aducă amintirea fetei ei, C-a plecat în țări străine,iar inima i-a secat, Omul ei din asta lume de
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PUSTIURI MARI SE PIERD Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PUSTIURI MARI SE PIERD Pustiuri mari se pierd în zare S-aude muzica sferelor în mișcare Într-un ochi-a pământului se-oglindește... O stea pâlpâind ce-acum se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
amurg”, al poetei Emilia Țuțuianu Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare...Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care nu se poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
poezie „În amurg”, al poetei Emilia Țuțuianuîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare...Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care nu se poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
ca o grădină ... XII. ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 904 din 22 iunie 2013. TUDOR Tudore, țărâna ta Stătea-n aer și cânta Clănțănea din dinți lumea Și venea un cal pe zare Cu un munte în spinare Trecea muntele trecea Și țărâna ta stătea Tot în ceruri și cânta IDEEA Bălcescu este forma dintre apus și țară Ea e însăși ideea dintr-o lume străină Și când apusul trece prin fața lumii noastre
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
și când un nou Bălcescu se duce dintre noi a mai trecut o dată Apusul peste lume! MOLDOVA ! Mai mult mireasmă și mai mult cântare Zăvoaie antice și răcoroase Pe lume a Moldovă cum miroase Rămâi o clipă ca trăsnit pe zare Cum este sufletul adânc în trup Atâta pace și atâta milă Ca barza în apus pe o colină Parcă din bolta neamului mă rup ... Citește mai mult TUDORTudore, țărâna taStătea-n aer și cântaClănțănea din dinți lumeași venea un cal
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
noastră, Doamne, când mai vine se sleiește cerul de Tine de când așteptăm sub deal a ruginit în noi orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat drumul în zenit mergem rupți și sfâșiați prin pustie poate dincolo de zare să fie Doamne și de atâta drum ni s-au făcut sufletele scrum o dată vom ajunge dincolo de zare puțină lumină puțin cer și puțină sare de mii de ani mergem spre el necontenit și el se retrage în infinit parc-
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]