1,953 matches
-
amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu se poate determina dacă este vorba de un DIL. Ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a durat nu numai până la terminarea liceului, ci a continuat de-a lungul anilor prin întâlniri de revedere tot la zece ani, între cei puțini care am mai rămas, deoarece o serie dintre noi și-au terminat mult prea devreme zbuciumul pământesc și au intrat discret în groapa nemiloasă a timpului; lor, tuturor, un gând pios, vita nostra brevis est. A fost o clasă omogenă și fruntașă nu numai la învățătură, ci mai ales la viața clasei, la atitudinea de solidaritate
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
sub îndrumarea conducerilor de stat locale. Parafrazându-l pe Vlahuță aș spune: Bine e să știi la pensie, că o dungă lași, un nume, C-ai plasat în zidul vieții, c-ai venit s-arăți în lume Din a creierului zbucium, ca un diamant ideia, Urma-ți fi-va cunoscută, pe unde ți-ai purtat scânteia. Nu mi-am câștigat bunurile, existența și bucuriile la masa verde, am muncit din greu pentru ele în periclitate, în sudoare și-n întuneric, asemănător
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
orașul aflat sub bombardament, mai apoi proiectarea într-un timp cosmic, apocaliptic se dovedește a fi o soluție salvatoare pentru un asemenea poem: "S-au oprit toate ceasornicele,/ până la marginea Somnului,/ răsună prelung cu sfială,/ teama nemaisimțită și bucuria și zbuciumul/ și împăcarea,// cu pași de abur se apropie și trec peste// doi metri pe doi,/ Tăcerea au tăiat-o spaimele". Chiar și volumul din 1946, Ultimul peisaj din Orașul Cenușiu, surprinde printr-o serie de imagini inedite, e aici ceva
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înaintare spre moarte, dar nu mai este una sublimată, ci perpetuă agonizare: "Cu muribunzi de mână/ am auzit cum pleacă tramvaiele-n sincopă", ruperea ritmului se marchează și grafic prin segmentarea versului lung în două emistihuri, tocmai pentru a accentua zbuciumul, sacadarea acestei înaintării, suferința. Printre vehiculele cu valențe funerare, putem aminti și trenul, destinul însuși este privit ca o călătorie a unor condamnați spre inevitabila moarte. Structura circulară din Carnet lapidar pune semnul egal între călătoria agonizantă (și aici termenii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe nimeni din cîte a iubit. O singură fecioară în negru, cu părul despletit, se zbătea în suferință alături cu desperarea. Ea înfățișa toată tragedia vieții acestui copil necăjit! Nici un discurs n-a exteriorizat mai cu justeță acel moment, decît zbuciumul acelei tinere cernite. Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în ,,Lumea literară și artistică”, nr. 5, 3 iulie 1923). Cei ce voiau reconsiderarea lui s-au oprit la lucrările sale pedagogice și didactice, interesante prin idei, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e livrată sub formă de instigare sangvinar teroristă, așa cum se întâmplă în cazul unor comentatori TV. E timpul să ne luptăm pentru prezervarea flăcării anemice de civilizație și normalitate pe care am reușit să o dobândim după două decenii de zbucium politic și social. Măcar din acest punct de vedere și referința la un Imperiu a cărui provincie privilegiată ne revendicăm a fi e mai simpatică și mai profitabilă decât aluziile la presupuse virilități "gothice", căci am putea spune că încă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
basmele populare. În prima parte a basmului, când Harap-Alb cade Într-o depresie provocată de dificutățile prin care trece și Îi mărturisește starea Sfintei Duminici, aceasta Îl Încurajează și Îl Îmbărbătează: „Și deaș muri mai degrabă, să scap odată de zbucium; decât așa viață, mai bine moarte de o mie de ori.” Răspunsul Sfintei la zbaterea aceasta e similar cu sfatul unei mame: „Vai de mine și de mine, Harap-Alb, ... parcă nu te-aș fi crezut așa slab de Înger... ești
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nou capăt de drum și un nou sfârșit. Nu asumarea morții contează, ca rezolvare a unui destin. Tragicul vine din curajul confruntării cu destinul, nu din moartea propriu zisă. d. Iona se Întâlnește oarecum cu Prometeu. El Încearcă să vindece zbuciumul planetar printr-un alt leac tămăduitor, cunoașterea de sine, prin forța purificatoare a spiritului. Iona este o utopie a progresului spiritual, mitul primenirii sufletești. oooOOOooo „Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mor. Am ieșit în stradă. După ce m-am îndepărtat, am mai întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, în celebrul său roman Pan
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
stilistice și tehnice, mostre ale îndemânării practice legate de activitatea de creație sau precepte esențializate ale gustului estetic pe care fiecare autor îl angajează în efortul succesiv de apreciere a muncii sale. Conceptul teoretic nu este, în estetică, străin de zbuciumul sufletesc, de frământarea cu sensuri metafizice ale creatorului și intersectează planul subiectiv cu obiectivitatea în tentativa de a fundamenta o consistentă lume spirituală, replică originală a realității din care se nutrește discursiv și tematic. Teoria esențializează pentru a prescrie, adică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
generatoare de tipologie morală, de aici valențe succesive ale datului vital determină o orientare portretizantă pe care se clădește valoarea morală (aflată în elementul său cel mai caracteristic în câmpul interacțiunilor inter- individuale). Destinul sinuos al imaginii de sine ilustrează zbuciumul psihologic pe care îl traversează persoana. Traiectoria socială a acesteia se lasă adânc determinată de imaginea pe care o construiește conștiința de sine, în măsura în care această imagine străbate în multiple înfățișări experiența individuală globală. Această imagine are forța de replicare pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care au avut loc în imobilul respectiv, altfel riscă darea în judecată pentru tăinuire. De regulă, investitorii închiriază aceste apartamente străinilor care nu țin cont de superstiții. Oamenii, în general, evita să vorbească prea mult despre morți și cimitire. După zbuciumul de pe pământ, decedații merită să se odihnească în pace. Se spune că Dumnezeu a hărăzit sufletului să treacă prin trei stări diferite: viața în pântecele mamei, viața pe pământ și viața de dincolo de mormânt. Biserica Ortodoxă ne învață că moartea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Unde e? Ai portofel? Scoate o bancnotă din portofel. Chiar acum. Trebuie să ne ajuți să împlinim lucrarea. O bancnotă de o sută. Ai? N-ai. De cinzeci? Hai, trebuie să ai. Cine o ajută pe Petronela să scape de zbucium și chin? Cine are cinzeci de lei? O bancnotă de cinzeci de lei. Avem nevoie de o simplă bancnotă, ca să putem săvârși actul puterii divine. Da. Aaașa. Ia-o în mână. Aaașa. Ține-o bine, Petronela. Ține-o bine. Ține
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nici pe departe asemănătoare cu țara în care trăim în prezent: plină de milogi și de umili, care nu mai încetează să-i lingușească pe ticăloșii care aparent au puteri nemărginite. Această lume pământeană este plină de suferințe și de zbucium pentru majoritatea locuitorilor planetei, dar există totuși și un val de fericire, satisfacție și distracție pentru o minoritate care a întâlnit norocul în viață, așa cum „a nimerit orbul Brăila”, conform cunoscutei zicale românești, sau care a știut unde să-l
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a mai putut face nimic. Nu a durat prea mult și după alte două săptămâni am fost trimis din nou la o altă școală de specializare, parcă nu-mi fusese suficient 5 ani. In concluzie, am avut o perioadă de zbucium,de supărări, de activități numai cu insomnii și tare multe neplăceri, în special sufletești. Dar, cum timpul vindecă multe situații și le duce cu el, am beneficiat și eu de efectele lui și am început să uit din cele care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
spăl WC-uri, Doamne! Ajută-mă să scap cu viață! Vreau să muncesc. Ajută-mă să muncesc, Doamne! Repetam până la epuizare. Nu mai gândeam. Simțeam o oboseală nesfârșită, o dorință de a nu mai fi. Să mă odihnesc de tot zbuciumul și de toate necazurile. Mă trezeam dimineața cu ideea că în acea zi se vor îndrepta toate relele, voi re zolva tot, îmi voi găsi un loc de muncă. Dar nu era așa. Mă străduiam toată ziua să spăl două
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bunul Dumnezeu, și-i scriam în fiecare seară. Aproape în același timp am întâlnit o doamnă deosebită, Giuseppina. Cred că e văduvă sau divorțată, o văd mereu singură, dar mi-a spus că are doi fii. Îi povesteam câte ceva despre zbuciumul meu - e un om deosebit cu care se poate discuta -, iar ochii ei mari și luminoși ofereau încredere. Mi-a spus că noi, oamenii, purtăm în spate saci mari de gunoi: jigniri din trecut, supărări, pierderi, vorbe rele pe care
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
În doar doi ani viața ei s-a schimbat. Vezi, câteodată gândesc că nu mai are sens lupta mea. Mă simt obosită și inutilă. Dar viața ei mi-a dat puțin curaj. Eu aș vrea doar să mă odihnesc după zbucium, să împodobesc un brad de Crăciun la care să-mi chem copiii; îmi doresc lucruri simple și realizabile. Știi ce am observat? Aici ești dependent psihic de cei de acasă. Majoritatea celor din țară cred că noi nu vrem să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
greu că femeia nu se mai întoarce. În ultimul locșor (liber) din șirul de imagini mereu mai mici ale femeii, una într-alta, el o desenează plecând (părăsindu-l), apoi încuie ușa (final) și adoarme. Spre deosebire de prima, partea a doua (zbuciumul celui părăsit) e plină de verbe: Iată-l și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
psihologiei a reprezentat obiect de cercetare pentru numeroși cercetători, filosofi, istorici, teologi, umaniști. Vasile Pavelcu (1965), de exemplu, lucrarea sa, Drama Psihologiei, spune că "nu este o simplă metaforă când vorbim despre viață, de biografia unei științe, despre strădania și zbuciumul ei, despre căderile și înălțările, durerile și triumfurile, încordările și împăcările ei, adică despre "drama" pe care o poate trăi și o trăiește orice om de știință" (p. 12), odată cu domeniul științific din care face parte. Frământările omului de știință
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de știință sunt ale înseși științei pe care-o reprezintă și invers. Aceste frământări, nu o dată, ajung să fie dramatice, generatoare de împliniri mărețe sau de căderi decepționante. În acest context, Pavelcu a comparat psihologia cu viața omului, plină de zbucium, de urcușuri și coborâșuri, de împliniri și neîmpliniri, de conflicte cu sine și cu alte domenii ale cunoașterii științifice, uneori avînd un tragic deznodămint, dar de cele mai multe ori cu un destin reușit, cu credința de bine și de utilitate a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acest prilej de face un bilanț sau o incursiune pe cărările anilor trecuți, înainte de a enumera în grabă prezentul cu plinul său, cu satisfacțiile muncii împlinite, de ce nu și cu dorințele sau planurile uneori ambițioase așezate domol sau în mare zbucium pe munca proprie sau în colectivul de care suntem prinși cu năvodul dorinței neostenite de a ne perfecționa, de a fi mai buni, de a cerceta, ademeniți de a fi în pas cu știința al cărei miraj ne dă putere
MESAJ. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Radu PENTIUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1007]
-
investirea unor eforturi de promovare a artei naive din fiecare zonă. “Căci cine iubește pădurea, știe că vuietul ei nu devine posibil decît prin foșnetul aparte al fiecărui ram, și că numai toate Împreună Îi conferă rezonanța de catedrală și zbuciumul unui ocean vegetal răscolit de furtună. (4, pag. 179-180). Acest album În care Încercăm a prezenta cîteva pagini de artă naivă ieșeană, se dorește a fi o contribuție În această direcție. Iașul s-a remarcat ca un puternic centru al
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]