3,277 matches
-
În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței, niște table ruginite se loviră una de alta, ca niște chepenguri săltate. — Mi-e frică... șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prejudecăți și ignorant în materie de arhitectură sud-est europeană, emise părerea paternă că n-ar trebui stricat pitorescul "turc" al Bucureștilor prin decor parizian. Dacă în Pomponescu, Gaittany nu prea credea, socotindu-l inamic al lui Ioanide, insinuația francezului îl zdrobi și Ioanide deveni pentru el un om pierdut, cel puțin deocamdată. După masă arhitectul intră în birou, unde contemplă o mare planșă dintr-o mapă desfăcută. Era un proiect în porțiuni și mai mult în manieră de gravură al Căii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teoria lui Raskolnikoff în sine are valoare ori nu. În fond e meschină, nu cu babele vom duce noi război. Cazul lui de conștiință provine din faptul că e singur, că regimul juridic sub care trăiește apasă asupra subconștientului său zdrobindu-l. Dacă el ar fi executat fapta sa în funcție de corp social, aplicând în ordinea curentă jurisdicția superioară a G. Călinescu centuriei noastre, orice proces individual ar fi fost inexistent. (Scolie a lui Ioanide: "Doru argumentează alandala. Dintr-o premisă rezonabilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca o suveică, o țurcă, și afirmă că o va trimite cumnatului său, contele Assheton-Jones, cu instrucții precise asupra felului cum se joacă țurca. Ceru lămuriri. Apoi avu gust să se "tragă în degete" cu Suflețel, care, mic, sedentar, ieși zdrobit din măsurarea cu forțele lui Hangerliu. În rezumat, se petrecu de minune. Curând după aceea, numirea Aurorei apăru, iar Suflețel se instală triumfător în apartamentul directorial. Aveau la dispoziție și o mașină, nu exclusivă, cam învechită, dar în fine mașină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Împușcată. Ioanide ridică ochii spre ea, fără a spune nimic. O indiferență totală îl izbise, iar mâna lui dreaptă desena mecanic pe o foaie de hârtie un șir de coloane ionice. Madam Ioanide cunoștea bine acest fenomen. Când Ioanide era zdrobit sufletește, pierdea orice interes pentru viață, părea de o răceală cinică. - Nu ne dă voie, adăugă madam Ioanide, decât nouă.Crezi că e necesar să vii? Ioanide tăgădui din cap și adause liniștit o arhitravă peste coloane. - E mai bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artă. Ea fu aceea care născoci sistema de a se vinde piper și alte mirodenii, într-o vreme când începeau să lipsească de pe piață, în cantități farmaceutice, în plicuri triunghiulare. Câștigul la kilogram devenea respectabil. Un cilindru de scorțișoară era zdrobit în piuliță și împărțit în multe plicuri. Cititoare de publicații străine, avea idei în materie de prezentare a mărfurilor, introducea mici calendare în punga cu petit-beurre sau oferea la o cumpărătură mai apreciabilă mostre comestibile. Acestea erau numai mici petreceri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
candela aprinsă în fața icoanei. Mai ales din momentul evidenței gravidității, Sultana începu să frecventeze bisericile, îndeosebi acelea specializate, precum biserica Sfântul Spiridon vechi, îngropată pe jumătate în pământ. Cerșetorilor care se opreau la ușa magazinului Sultana le dădea ceva. Demirgian, zdrobit de superioritatea Sultanei, își pierduse cu totul personalitatea minimă câtă o avusese înainte, și de unde până atunci, ca subaltern al lui Saferian, avea singur, de fapt, inițiativa comercială, acum se temea să cumpere sau să vândă un articol, i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el, sau mai tânăr. l se părea că numai astfel, cu multă experiență sau încă necontaminat de răutățile vieții, un om prezenta garanții de a fi un suflet delicat și deschis. Se temea de persoane ca Ioanide, sigure de sine, zdrobindu-l parcă prin sentimentul superiorității. Tinerii au încă o neîncredere în ei înșiși, care-i face respectuoși. Un fenomen foarte dureros pentru Pomponescu era acela de a nu fi invitat la rîndu-i de alții. Saferian își făcea o datorie, înainte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
74). Ea nu face parte integrantă din iubire, precum suntem tentați să credem, ci din posesivitate. Ceea ce dorim este să posedăm, pentru a ne simți astfel puternici, pentru a avea un teritoriu (uman) mai mare de control. Gelozia și posesivitatea zdrobesc iubirea, o sufocă. În loc să ne preocupe și să ne domine în același timp gelozia, mai bine ne investim întreaga energie în iubire. Iubind, gelozia este eliminată. "Nici un îndrăgostit adevărat nu știe ce este gelozia", este convins Osho (p. 2003, p.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
laudă la Sfântul Mucenic Roman, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 401. footnote>. Mucenicul se asemăna „cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
tinde să facă guvernul din ce în ce mai simplu și mai economicos, căci cu cât justiția va fi mai mult fructul bunelor obișnuințe sociale, cu atât va fi mai oportun de a reduce forța organizată pentru a o impune. Când o națiune este zdrobită de taxe, nimic nu este mai dificil și, aș spune, imposibil, decât de a repartiza în mod egal. Statisticienii și finanțiștii nu mai aspiră la acest lucru. Există un lucru chiar mai greu de imaginat, acela de a pune întreaga
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că inegalitatea va săpa, între clasele sociale, o prăpastie din ce în ce mai adâncă. Finanțele publice nu vor întârzia să ajungă la o dezordine completă. Cum ar putea oare sta lucrurile altfel când statul este însărcinat să furnizeze totul tuturor? Poporul va fi zdrobit de impozite; se va face împrumut peste împrumut; după ce s-a epuizat prezentul vom devora viitorul. În sfârșit, cum va fi admis în principiu că statul este însărcinat să creeze fraternitate în favoarea cetățenilor, se va vedea întreg poporul transformat în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aici s-a produs cea mai mare catastrofă din istoria Antichității. Erupția a dus la prăbușirea zonei centrale a insulei. Cenușa vulcanică s-a răspândit pe o arie cuprinzând țărmurile Cretei. Marele val de apă determinat de explozia vulcanului a zdrobit țărmurile de est și nord ale insulei Creta. Palatul-templu din Cnossos s-a păstrat, fiind plasat pe o zonă mai înaltă. Urmările catastrofei sunt descrise în dialogul lui Platon Timaios (locurile unde a dispărut Atlantida). În mitul despre Atlantida există
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și lungit la pământ, propriul său eu. Jocul pentru mine era sublim: numai eu știam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strângeri de mână, numai eu știam că în încercarea aceea copilărească, cu iz de ritual, de a-mi zdrobi degetele, printr-un efort reiterat de măsurare a forței, marcat de încleștarea dinților și închiderea ochilor, trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare, de fapt al celeilalte încleștări, la capătul căreia avea să supună sau să fie supus. Eu știam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de termeni tehnici, pe scurt, toate strategiile imaginabile care, menite să scoată în evidență eul auctorial, nu fac decât să sperie, să plictisească și să îndepărteze publicul. Aproape orice debut seamănă cu o paradă. Tânărul care începe să scrie își zdrobește prezumtivul cititor cu neologisme, grecisme, sanscritisme și îl îngroapă pe acesta într-o mare de nume proprii ("bibliografia"), pentru ca celălalt să înțeleagă cât de mult a citit el și că, iată, deși e atât de tânăr, e deja un om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Iată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limbajul lui Heidegger dintr-una din paginile din Sein u. Zeit pe care le-am revizuit ieri (p. 264): "Pre-mergerea deschide existenței renunțarea la sine ca posibilitate extremă a existenței și zdrobește astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care existența le atinge. Prin pre-mergere Dasein-ul este ferit să recadă înapoia lui însuși sau să revină dincoace de putința-de-a-fi pe care el a înțeles-o și, astfel, "să devină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o are astăzi Tratatul de ontologie al lui Noica: lumi apuse din chiar clipa nașterii lor. 28 septembrie Reiau, apropo de "cod și stil", citatul din Heidegger: "Pre-mergerea deschide existenței renunțarea la sine ca posibilitate extremă a existenței și zdrobește astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care existența le atinge. Prin pre-mergere, Dasein-ul este ferit să cadă înapoia lui însuși și să revină dincoace de putința-de-a-fi pe care el a înțeles-o și, astfel, "să devină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cameră închisă: "să devină prea vârstnic pentru victoriile sale". Ce e drept, în propozițiile citate există trei cuvinte care nu fac parte din cod și care apar ca "aluzii de stil" și ca înviorare (sau chiar "umanizare") a textului: zerbricht ("zdrobește"), Versteifung ("încremenire"), behϋtet sich ("se ferește"). Momentele când Heidegger iese din cod, cedând stilului, sânt rare și ele seamănă cu apariția nesperată a unei oaze într-un peisaj de extremă rigoare. Iată un asemenea exemplu (p. 310): "Prin ea, Dasein-ul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că muzica e insinuantă, iar versurile sânt pe alocuri, uluitoare. (Rețin, la un moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup de felină".) Și totuși, nicăieri, nici cea mai mică urmă de vulgaritate. "Gabriel, îmi spune Virgil după ce terminăm audiția, cum mai pot eu, după un cadou atât de magnific, să îți dăruiesc ce îți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Talente și foc sacru ce-mi fură de sus date, De multe suferințe s-au stins, m-au părăsit, Pe acest ocean de lume eu pași - mi rătăcesc, Novici, fără protector... pășam plin de speranță Dodată însă vânturi nava - mi zdrobesc!... Ca ea, și eu zdrobit, scapai... mai fără viață!... ......................................................... Și iată-mă separat de tot ce am iubit! Voința ta, o, Doamne! să fie împlinită! Gura-mi să resignă, și fiere amărită, Voi ști, de-a trebui, a bea păn
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este lupta de zi cu zi, acolo unde totul și nimic poate fi de temut, pentru că nimic nu poate exista acolo... în afară de o pâine. Un asemenea copil tâmpit am crescut eu pe o față de masă și aproape că am fost zdrobită de o asemenea porcărie de cocă de pâine. Uriașul corp al omului pâine s-a așezat pe corpul meu de copil și a mirosit al naibii de bine. Și pe urmă mama mea, care a puțit mereu a tata, a luat jos
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
așază pe un fund de bucătărie și, folosind un cuțit zimțat, se desface coaja în felii, de sus în jos), se desfaca în felii și se aranjează în 4 farfurii sau pe un platou. Fisticul și semințele de pin se zdrobesc, păstrând câțiva întregi, pentru decorare. Zahărul împreună cu 3 linguri de oțet de mere se amestecă bine, se toarnă siropul obținut peste feliile de portocală, se presară deasupra bobițele de rodie, fisticul și semințele de pin, se ornează cu cei păstrați
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
pentru copii. Pregătind treieratul, țăranul înfigea zdravăn în centrul ariei un stâlp de 1,5 m înălțime, de care se lega odgonulfrânghie ce dirija mersul circular al animalelor în jurul parului central. De hamul calului se lega un tăvălug menit să zdrobească spicele. Cu o seară înainte, după ce se stropea și se mătura bine, se încărca aria cu grâu, ovăz sau mazăre. A doua zi, după ce soarele usca încărcătura ariei, începea treieratul. Cât era ziua de mare, copiii mânau animalele în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Depozitate prin podurile și cămările caselor, prin beciuri sau chiar și în clăile cu fân, unele sortimente de mere și pere își păstrau calitățile inițiale și iarna. Merele și perele pădurețe se utilizau la obținerea oțetului. Pentru aceasta, fructele se zdrobeau, apoi se adăuga apă și se lăsa amestecul la macerat timp de câteva luni, până când devenea oțet. În unele gospodării se prepara cidrul, o băutură obținută prin fermentarea unui amestec compus din must de mere sau de pere îndulcit cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
inul se spălau și se lăsau în apropiere la zvântat. Apoi erau transportate acasă și puse la uscat pe garduri sau pe acoperișurile diferitelor construcții-anexe ale gospodăriilor. Firele uscate erau melițate, adică forfecate cu ajutorul melițoiului, o unealtă folosită pentru a zdrobi cânepa și inul). După înlăturarea resturilor lemnoase, firele de cânepă sau de in se adunau în fuioare și se formau legături de fuioare, 12 la număr. Pentru alegerea firelor, fuioarele erau trase prin piepten (unealtă formată dintr-o scândură ce
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]