2,051 matches
-
nostru valah, leneș, indiferent, apatic, guvernat de „lasă-mă să te las!“, de „ce-am avut și ce-am pierdut!“, de „n-o să piară țara pentru atâta lucru! “, de „slujba-i lungă, viața-i scurtă!“ etc. - climat În care orice zel de impulsie nouă la treabă este suspectat și denunțat. Mi-am Însușit apoi de la doctorul G. Robin acea calitate socială de bune raporturi cu lumea, acea amabilă atenție, acel zâmbet condescendent față de cei cărora le oferi sau le ceri serviciile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bonzi universitari și academici, cum erau V. Pârvan și D. Gusti, În permanență moles tați de Bucuța atunci când lucra cu ei În Întreprinderi cultu rale, răsărite mai toate din absența personalităților creatoare cu adevărat proeminente - și care au umplut, cu zelul lor pro pagandistic, golurile celei mai sterpe epoci, Îmi vine să cred, din cultura românească, cea de după războiul de reîntregire. Abstinența de la orice băutură a lui Emanoil Bucuța Își avea basmul ei, ea explicându-se, mai Întâi, printr-o reală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea Îngăduitoare a timpului, cât și mahalagiii cei de treabă nu țineau de rău pe aceste femei trăind voluptuos În marginea societății; iar unui prim-ajutor de primar al Capitalei nu-i miro sea deloc „șpaga“ cu care-i domoleau zelul moralistic patroa nele de bordel. - Câte ceva din amintirile unui client al borde lurilor de odinioară, de bună-credință și Încă cu sănătoase apetituri virile. - Inocențe și candori unde cu gândul nu gân dești; iar calea virtuților domestice stă mereu deschisă preote
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
reîntregiri, dar și al unor vremuri de prăbușire a valorilor și caracterelor. După 1944, în cea de a doua tranziție care i-a marcat dramatic destinul, a avut soarta multor biblioteci din România. Ca urmare a aplicării cu exces de zel a Directivelor N.K.V.D.-ului și a unor prevederi din Convenția de armistițiu, semnată în 12 septembrie 1944 la Moscova, multe cărți și periodice au fost arse în repetate rânduri (1948, 1952) și înstrăinate, când își începea și la noi domnia
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
participat din toată inima la ceea ce se numește „măturile noi curăță bine“. Ne-am pus pe muncă cu mare sîrg, hotărîți să ne plătim prețul călătoriei, cu tot cu dobîndă. Spre mijlocul zilei, Însă, Începuserăm să avem senzația că facem exces de zel, iar pînă după-amiaza am devenit ferm convinși că eram cei mai mari leneși de pe-acolo. Ne-am gîndit că n-ar strica să tragem un somn zdravăn, ca să fim buni de muncă a doua zi, ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
De fapt, băieții aceia din Lima erau destul de normali, voiau doar ca diferențele dintre ei și indieni să fie cît mai clare. În timp ce mestecam din greu la frunzele de coca de care noii noștri prieteni ne făcuseră rost cu mult zel, un noian de tangouri a venit neanuțat peste Însoțitorii noștri nevinovați. Am ajuns Înainte de căderea Întunericul Într-un oraș numit Ayaviry, unde am poposit la un hotel, pe cheltuiala șefului Gărzii Civile. „Scuzați-mă,“ a răspuns el la slabul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cunoscute și de alții. Noi, franciscanii de azi, reorganizați într-o provincie acum tânără, avem rădăcini cu adevărat viguroase, dar acest lucru nu cred că este doar un motiv de mândrie pentru noi, ci mai degrabă un îndemn la aprinderea zelului nostru pentru Dumnezeu și pentru credință. 38 de frați: cu toții ne numim frați, - unii ne spun și călugări, deși pentru noi „a fi frate”, după cum ne-a învățat Sfântul Francisc de Assisi, e ceva care ne face să ne simțim
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a făcut numai trei, deoarece în 1964 toți deținuții politici au fost eliberați. Totuși, în cei trei ani a suferit mult, fiind trimis la muncă forțată la barajele de la Bicaz și Târgu Ocna. După închisoare a mai administrat cu mult zel apostolic parohia Slobozia - Bâra, apoi, pensionându-se, și-a trăit ultimii ani la Barticești - Neamț, trecând la cele veșnice la 7 aprilie 1990, și tot acolo fiind înmormântat. (cf. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Creștinul e călător
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mi cai mi, ce mi, știți ce mi? am aici un băț”! Când se întorcea de la școală, după ce mai crescuse, pe lângă pregătirea lecțiilor, se îngrijea și de frații mai mici ușurând astfel munca mamei, activitate ce o presta cu mult zel și dragoste. „Nel, nel, nel, dragul bădiei Ionel, vino la badea să-ți deie beoață (un boț de mămăliguță învârtită bine prin brânză)” - îi spunea frățiorului mai mic cu doar doi ani, ce a murit la numai 5 anișori. Față de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
parohia Drăgești, din județul Bihor. În curând trecu la Oradea Mare, unde Episcopul Frențiu i-a încredințat parohia Joșia, apoi de aici trecu la București, unde i se încredință una din noile parohii greco-catolice proaspăt înființate. A lucrat cu mult zel pentru binele sufletelor, a ținut exerciții spirituale în sate, orașe și mănăstiri, a scris cărți documentate, ca: „Mărgăritarul evanghelic”, „Religia strămoșilor” și altele. O dată cu prigoana din 1948, s-a retras în Moldova și a fost paroh de Faraoani circa 4
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fire Te-a-nsoțit în imn și cânt: Oameni, păsări, animale Îl slăvesc pe Cel Preasfânt! Bun părinte, vino iară Cu seraficul tău duh, Să răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-i amintesc pe Bimbirica - sora lui Stere Popescu -, Lucu Andreescu, Nicu Steinhardt, Florino, Miriam Marbé, precum și pe cei trei principali debitori ai lui Mihai - Ion Negoițescu, Sănducu Dragomir și Dinu Manoil... Doamne, odihnească-se în pace sufletul robului tău Mihai! Zelul Alicei însă nu avea margini... Îi cășunase să-l aibă pe Mihai mai aproape, pe locul de mormânt al familiei, la Bellu. Atunci ar putea merge la dânsul zi de zi sau, cel puțin, în fiecare clipă mai liberă. Da
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o cățea. Când era într-o dispoziție ceva mai temperată, mă trata de curvă sau dușman. În intervalele mai pașnice eram pentru el un mijloc de a-și umple orele de serviciu, cârpa ce-o mototolești spre a-ți dovedi zelul și competența. Deseori se exersa în distrugerea mea doar pentru că ziua de lucru mai dura câteva ore și, pentru a nu rămâne singur, mă reținea la el în birou, rumegând încă o dată ironic sau cinic tot ceea ce mai spusese cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să-și impună autoritatea dând dovadă de un exces de zel exacerbat, era redus la tăcere elegant și rapid în cel mai deplin anonimat. Printr-o mișcare ușoară dar precisă, chipiul îi aluneca de pe frunte pe ochi în timp ce, instantaneu, niște coate ascuțite loveau cu precizie rinichii, ficatul și splina salariatului, obligându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
optimistului (nota V. I.) „Nu poate fi urare mai adâncă pe anul 1959 decât ca mărețele proiecte expuse de tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej în ședința plenară a CC al PMR din 26-28 Noiembrie 1958 să ia deplină ființă prin munca și zelul întregului popor muncitor.“ („Urări“, Contemporanul, 30 decembrie 1958) G. Călinescu trădează pe „Șun“ (nota V. I.) „Cu prilejul împlinirii a zece ani de existență a noii Chine Populare e cazul de a ura marii țări socialiste din Extremul Orient: să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
asta, pe care o încep acum?”. Totuși, în acest timp, stătea de vorbă uneori cu persoane spirituale care aveau încredere în el și căutau să-i vorbească, pentru că - deși nu avea nici o cunoaștere a lucrurilor duhovnicești - în discuții arăta mult zel și o mare voință de a înainta în slujirea lui Dumnezeu. Trăia pe atunci în Manresa o femeie în vârstă, cu multe zile chiar în slujirea lui Dumnezeu, care era vestită în multe regiuni ale Spaniei și pe care chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
onorabil exercita însărcinarea de viceconsul austriac a fost întotdeauna zelos apărător de drept al misiunii noastre. În Botoșani, multi străini catolici erau rătăciți pe aici și acolo, pentru că erau lipsiți de biserică și preot. El, Domnul Udrischi înflăcărat de mare zel pentru Sfântă noastră Religie, a făcut totul ca să apară în Botoșani și o biserică catolică și să se instaleze acolo un preot, făcând astfel încât să aibă o întreținere cinstită; și acum se ocupă de ornorarea deja construitei biserici cu o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
macră... La astfel de zile timpul e scurt, cozile în alimentara sînt mari, anumite persoane s-au dezvățat să stea la coadă, și-atunci de ce să tratăm o acțiune criminală ca atare, cînd ea poate fi convertită în exces de zel, depus la realizarea planului de vînzare?!... Graur și-a scos mîinile din buzunare, se sprijină de balustrada scărilor și rîde, clătinînd îndelung din cap: Mihai, Mihai, dacă n-aș fi citit în ziarul local despre cele trei sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tovarășe, vorbele dumneavoastră... Astea n-au fost vorbe! îi replic eu. Au fost acuzații. Va trebui să le dovediți. Dovezi au existat. Va trebui să văd unde s-au pierdut. Să aflu cum s-a transformat o acțiune criminală în "zel negustoresc depus la depășirea planului de vînzări"... Mulțumit? Interesant ce spuneți... Ha! "Interesant", surîd eu, îndreptîndu-mă spre ieșire. Vorbim de parcă ne-am afla într-o expoziție, în fața unui tablou abstract... "Interesant" e pentru dumneata, care te plimbi cu mîinile băgate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
general, a dat dovadă dr. Barasch, iar pe de altă parte, datorită specializării lui În „higienă populară” <endnote id="(473)"/>. Câteodată, nu excesul de murdărie este prezent la evrei, ci dimpotrivă : „Curățirea locuințelor [de Paști] se face cu exces de zel. Toată mobila de casă e spălată cu apă fiartă, pereții văruiți din nou, atât pe dinăuntru, cât și pe din afară ; lucrurile din casă sunt aerisite și spălate, așa că de Paști orice casă evreiască - chiar și a celui mai sărac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
banii cu care a fost cumpărat Iuda” <endnote id="(63, p. 86)"/>. După ce a confiscat și a incendiat În Place de Grève 24 de căruțe pline cu Talmuduri (Paris, 1242), Ludovic al IX-lea (un alt fervent cruciat, sanctificat pentru zelul său creștin) a stabilit În 1269 obligația evreilor din Franța de a purta la rouelle. Era Începutul sfârșitului. În 1306, Filip cel Frumos Îi spoliază și-i alungă pe evrei. În anul 1322 și 1394 sunt atestate al doilea și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost Încurajați să imigreze În Bucovina la sfârșitul secolului al XVIII- lea, ci și ruteni, lipoveni, maghiari și germani. Coloniile, „mai ales rurale”, Înființate de aceștia - comentează Andrei Corbea - „vor constitui un factor important al modernizării provinciei, preconizate cu atâta zel de Iosif al II-lea” <endnote id="(419, p. 25)"/>. De data aceasta, nu mai era vorba atât de comercianți și meseriași alogeni, care se așezau de regulă În orașe și târguri, cât de agricultori. Activitatea lor nu mai era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legitimații; formulare pentru dosare de cadre; chestionare; registre de Înregistrare a nașterilor; registre de Înregistrare a căsătoriilor, registre de Înregistrare a deceselor”. a.o. Radu Costache - palme primite de la superiori În toate intervențiile făcute de acest cenzor i-am remarcat zelul ieșit din comun, dus uneori până la limita excesului sau chiar al ridicolului. De vină, după cum se va vedea, fusese teama de a nu greși, repede sesizată de șefii săi bucureșteni. În adresa „secretă” personalizată cu numele Împuternicitului de la Bârlad
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a unui redactor de la cotidianul „Vremea nouă” tocmai pe citatul extras din cuvântarea ceaușescului pe marginea „Zilei presei române”. Citind cu atenție documentul, ne-am dat repede seama că paznicul cuvântului scris greșise la rândul lui, probabil din prea mult zel. Iată pe ce i se pusese pata roșie: „(...) pentru a pătrunde adînc În miezul realităților, exercitînd energic rolul de exponent al opiniei publice (subl. În orig.)”. Dar, iată și bizara explicație a Înlocuirii cuvântului subliniat: „Întrucît citatul nu era redat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și un Salon oficial la Lugoj. Din noiembrie 1944, pentru un scurt timp, Academia va fi condusă de profesorul I. Irimescu și, ulterior, de profesorul Otto Briese. De la finele anului 1946, R. Simionescu preia din nou conducerea, ocupându-se, cu zelul știut de reorganizare. În orașul marcat de lipsuri și foamete, reușește să închege, în chiar incinta instituției, o cantină, în care își vor lua masa elevii școlii precum și cei de la Conservator și de la Teatru. Ca profesor, înzestrat pedagog, Roman Simionescu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]