21,644 matches
-
să se considere superiori a ceea ce sunt în realitate. Ni s-a dat libertatea să ajungem în Al Cincilea Cerc și să ne-ntoarcem, demonstrându-ne astfel curajul, dar această lege ne amintește care sunt limitele noastre în fața măreției voinței zeilor. „Ești mic“, ne spune, „dar o dată poți să fii și tu mare“. — Dacă n-ai să mă-nveți în continuare, n-am să reușesc niciodată să devin un adevărat navigator. —Mai sunt și alți dascăli buni, îi aminti Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim pământ, încheie Tapú Tetuanúi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să se întoarcă acasă teferi și nevătămați. Tapú Tetuanúi observa totuși că Miti Matái nu prea lua parte la entuziasmul general, căci, după puțin timp, se retrase într-un colț al plajei dinspre laguna, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajuns la capătul celălalt al celui de-al Cincilea Cerc, că au trecut printr-un taifun și și-au învins dușmanii, recuperând tot ce le fusese furat, cu costul vieții unor tovarăși dragi, părea să nu fie de ajuns pentru zeii neînduplecați, care, la fiecare pas, se distrau ridicându-le în față un nou obstacol, mai mare decât cel anterior. Taaroa! Oró! Tané! Cât de puțin și-au aplecat urechea la rugăciunile unui întreg popor, care i-a încredințat pe fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la fiecare pas, se distrau ridicându-le în față un nou obstacol, mai mare decât cel anterior. Taaroa! Oró! Tané! Cât de puțin și-au aplecat urechea la rugăciunile unui întreg popor, care i-a încredințat pe fiii săi acestor zei în ziua când au pornit în această aventură!... Cât de cruzi s-au arătat!... Câte eforturi au cerut de la ei! Totul o să se rezolve după moartea mea, îi spuse într-o noapte Miti Matái discipolului sau favorit, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înțelept, că nici macar Tané n-o să-ndrăznească să-l doboare pe cel mai bun marinar care a traversat vreodată marile. Un marinar ajunge să fie cu adevarat bun doar atunci când accepta toate legile mării, răspunse. Ține minte! Oceanul este un zeu care, dacă-i dăruiești viața ta, jurându-i supunere, te lasă să trăiești pe suprafața lui până în ziua când se va hotărî să te transforme într-o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de gând să faci când o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trimisese deja un ultimatum. Cand se convinse că totul era pregătit pentru a-i întâmpină pe Te-Onó, Miti Matái hotărî să se retragă în cel mai îndepărtat colțișor al insuliței, unde petrecu ore lungi, punându-și sufletul în pace în fața zeilor, pregătindu-se pentru momentul când ei vor decide să i-l ceară. El știa mai bine ca oricine că insulița aceea pierdută în ocean marca hotarul între cel de-al Patrulea și cel de-al Cincilea Cerc și că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea apele acelea. În sufletele lor, fiecare Te-Onó trebuie să se fi rugat că inamicii lor să găsească fără dificultate intrarea în laguna și fără îndoială că zeii lor îi ascultaseră, căci, după câteva verificări meticuloase, Marara pătrunse în apele liniștite ale lagunei, îndreptându-se către plajă. Iar în sufletul regelui Octar trebuie să se fi dus o luptă crâncena, căci avea în fața două posibilități: fie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi siguri de astă. —Ți-a venit vreo idee ca să scapi de ea? întreba imediat Vetéa Pitó, cu speranța în glas. — E posibil... afirmă prietenul lui. Dacă o să i se întâmple ceva lui Miti Matái, lucru pe care sper că zeii nu-l vor permite, eu o să rămân la comanda navei și, în acest caz, sunt hotărât să o debarc pe primul atol nelocuit pe care o să-l întâlnim... Făcu o scurtă pauză și adaugă: Am analizat legile și nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atunci, se întreba cum e posibil să se întâmple așa ceva. Unde greșise? Când avuseseră ocazia să-i saboteze navele niște dușmani care s-au aflat tot timpul în fața lor, în mijlocul lagunei? De ce îl abandonaseră într-un mod atât de nedrept zeii strămoșilor lui? Marara se apropia tot mai mult. Cea de a doua navă, care era într-o stare mai proastă decât cealaltă, se înclină periculos înspre tribord. Câțiva dintre oameni se aruncară în apă și înotau înspre cea care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului sau. Iar tu nu mai plânge, îl ruga. Știam cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró, zeul războiului, avea să intoneze imnuri de slavă pentru cel care fusese cel mai viteaz dintre cei viteji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró, zeul războiului, avea să intoneze imnuri de slavă pentru cel care fusese cel mai viteaz dintre cei viteji și cel mai înțelept dintre cei înțelepți. Taaroa va asculta în liniște, vă zâmbi mulțumit, îl va îmbrățișa pe noul semizeu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celebru. Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane fleșcăite. Și dacă te-ajută, îi spun ei lui Fletcher, tipul cu printurile și-a câștigat faima doar fiindcă a ucis un sculptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fetele ieșeau la plimbare îmbrăcate în blugi, se lăudau în gura mare că i-au cumpărat de la Ștefan Escu. Era văzut la tot felul de concerte simfonice și la teatru iar asta nu făcea decât să-i mărească aureola de zeu. Luana îl cunoscu în ultimul semestru al anului doi de facultate, la unul din chefurile organizate de Victor. Era o petrecere obișnuită. Se dansa pe melodiile formației "Modern Talking", care-și desfășurau ritmul într-o monotonie fără leac. Luana ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș Lucian ZUP, Manual de jocuri pentru copii 6 Doina POPA 7 Ca frunza-n vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc alb de lumină topită; focul zeilor; ploaia de lumină; lumină prea albă; fărâmiță de lumină dulce; broboane de lumină; geana zării; lumină trandafirie; lumină pierdută-n noapte; găteala împărătească a firii; aur și rubin; Despre lac: lacul ca oglinda; oglinda lacului; unde limpezi; oglinda de argint
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de piciorul din spate. Era liber. Ușor și liber. Ușor ca un fulg din moment ce iată-l plutind la o palmă deasupra pământului. Apoi și mai sus. Era ca o țestoasă albă Înotând visătoare În apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e foarte, foarte important. Bine? — Da, am spus. Sigur, am spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de unde, potrivit legendei, fiica regelui Minos din Creta a avut plăcerea de a-l vedea pe eroicul ei iubit, Tezeu, tăind-o înapoi la Atena fără ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989); Vase de Tanagra (1993); Icoana nevăzută (1996); Al doilea suflet (1999); Mamei, dincolo (2002); Toamna clasică (2004). Albume Eroii fabulelor (1965); Fiica Dunării și a Mării (1966); România antiqua (1969); Împreună cu Ion Milea; La zei acasă, sau o călătorie lirică prin Elada (1976). Romane Descoperirea familiei (1964); Ultimul drum (1975); Raiul răspopiților (1979); Muntele cadânelor (1980); Leagănul mării (1983); Întâlnire periculoasă (1985); Proces de recurs (1988). Memorii Monologuri paralele (cu Monica Anton 1999); Dialog epistolar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1979); Muntele cadânelor (1980); Leagănul mării (1983); Întâlnire periculoasă (1985); Proces de recurs (1988). Memorii Monologuri paralele (cu Monica Anton 1999); Dialog epistolar (cu Mircea Zaciu 2003). Ciclul Ambasador la Atena (2001-2004): Secvențele începutului; Avatarurile democrației; Elogiul nechibzuinței, În umbra zeilor; Zona de cutremure; Final cu prelungiri; Printre oamenii Blajului (2006); Ion Agârbiceanu Sfânt părinte al literaturii noastre (2007). Teatru și scenarii de film Nu pot să dorm; Audiență la consul; Arheologia dragostei; Ultima noapte a singurătății; Drumuri în cumpănă; Flăcări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Eseuri etnologice. Era, de fapt, subtilul. Suna neutru. Neatractiv. Moartea era abolită în R.S.R. Cine murea la noi? În poezie, cenzorii puneau, în loc de moarte, noapte; suferința (cine suferea la noi?) devenea soartă; iar Dumnezeu, în cel mai bun caz, d-zeu. Mai exista și o Direcție a literaturii și publicațiilor, cu un departament "Control post-apariție carte". Se găseau acolo "oameni de bine" care capturau șopîrle și șopîrlițe. Proza intra prima în vizorul cenzurii. Toate formele de păcălire, de necooperare, de refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]