3,317 matches
-
oră pe care le pierdea puteau fi hotărâtoare pentru Laila și fiii săi. Prin urmare continuă, răbdând un iad de nedescris din cauza spațiului închis, el, care iubea singurătatea și libertatea mai presus de orice, suportând negustorii guralivi, femeile isterice, copiii zgomotoși și găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo, fiecare hârtop, fiecare hurducătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară. Trenul era și mai jegos, mai incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau roțile, prezenta incovenientul că îi umplea de fum și funingine pe pasageri și că se oprea cu exasperantă regularitate în toate orașele, comunele, satele și micile cătune de pe traseu. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fie acea de a încerca să spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului, erau obișnuiți dintotdeauna cu pacea și tăcerea. Sfârșit, întinse pătura într-un colț și adormi îmbrățișându-și armele, asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând abundent din cauza viselor sale, și în primul moment avu senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine dădea peste mine primea un șut În tibie atât de puternic Încât nu mai Încerca a doua oară. Băieții bine crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se ocupaseră de lucrări fuseseră probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a fi singura care nu suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se Îndepărteze pe bicicletă În direcția Camden. După cum spuneam, e un cartier mic. — E drăguț, spuse Lesley entuziasmată. Cine e? — E cântăreț, am răspuns eu. Ceva gen indie rock. — Urăsc genul ăsta de muzică, se strâmbă ea. E atât de zgomotos! Dar el arată bine. Și, la drept vorbind, mie Îmi plac mai mult negrii. Cred că din cauza contrastului cu tenul meu foarte deschis. Eu și Rachel ne-am privit o clipă sugestiv, dar, din fericire pentru Lesley, tocmai ne apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să-și oblige clientela să cumpere apa minerală cu mult mai scumpă care se vindea la bar. Pe lângă faptul că asta era ilegal, mai era și foarte periculos, căci, În astfel de condiții, oamenii se deshidratează foarte ușor. Din plângerile zgomotoase am Înțeles că se făcuse un compromis: se Închisese apa rece, dar s-a lăsat deschisă cea caldă. Trei fete ieșiră din cabina de toaletă unde stăteam la coadă. Am intrat, am mai tras o liniuță de speed ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un eunuc plecat după vești se Întoarce tremurând: „Nizam al-Mulk, stăpâne! Un ucigaș a sărit asupra lui! Ți-a dăruit restul anilor săi!” Sultanul și sultana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca prin farmec, se deschide Înaintea lui. Iată-l mergând cu pas hotărât, Înconjurat de o escortă prea veselă, după gustul său, lucru pe care-l crede datorit reușitei fără greș a faptei sale de vitejie. Dacă bărbații râd prea zgomotos, el le poruncește să se domolească, iar aceștia răspund respectuos, Înainte de a izbucni și mai tare În hohote. Vai, când Își dă seama că voioșia lor nu miroase, e prea târziu. L-au imobilizat, i-au legat mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg deschise, fie zăvorâte. Discipolul apropie scrisoarea de mustață, o adulmecă zgomotos, apoi o citește și o recitește. — Diavolul ăsta nu se Înșeală, poate, conchide el. Tot la Alamut siguranța ta ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul cel mai vechi. — Deocamdată, cel mai vechi prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aceste ceremonii funebre, un personaj european, și, lucru curios, face parte dintre „cei buni”. Tradiția spune că un ambasador franc de la curtea omeiadă a fost impresionat de moartea lui Husein, martir suprem al șiiților, și și-a manifestat atât de zgomotos dezaprobarea față de crimă, Încât a fost dat el Însuși morții. Bineînțeles, cum n-au Întotdeauna la Îndemână un european pe care să-l facă să urce pe scenă, iau atunci un turc sau un persan cu tenul deschis. Dar, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un turc sau un persan cu tenul deschis. Dar, de când se află Baskerville la Tabriz, s-a apelat constant la el pentru acest rol. Îl joacă de minune. Și plânge de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul Încremenește, cu un bobârnac face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu putea decât s-o tulbure adânc pe Șirin. Simțeam că ar fi fost Înțelept să las timpul să-și săvârșească lucrarea tămăduitoare. Când ne-am apropiat de portul New York, târziu, În seara de 18 aprilie, ne aștepta o primire zgomotoasă: reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în brațe pe unul din șoimi. Tribuna din capitală era mult mai înaltă decât a noastră. Totul era altfel, căci acolo stătea tovarășul. Se zvonea că el ocolește orașul nostru, fiindcă noi am fi prea independenți, deși scoteam urale deosebit de zgomotoase în cinstea lui. Pe de altă parte, tovarășul era și extrem de ocupat, asta se vedea limpede tocmai în asemenea zile de sărbătoare. El vizita neobosit fabrici, cooperative agricole de producție, institute și ne arăta calea de urmat, ca să fim la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Chiar așa, iar dacă mă întrerupi după fiecare propoziție, putem încă de pe acum să ne vindem biletele și să rămânem aici. Pentru că îți garantez că vom pierde avionul.” „Aha.” „Deci, când trenul s-a pus în mișcare, roțile au bătut zgomotos ritmul tadam-tadam și toți călătorii au făcut un pas înapoi. Doar știi cum sunt trenurile noastre. De patruzeci de ani, când pornesc ele, în traistele țărăncilor se sparg ouăle și sticlele cu vin. Și trebuie să-ți păzești bătăturile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau niciodată la preț, nici n-aveai de ce te tocmi, prețurile erau și așa foarte mici. Din piața de pește, mirosul se revărsa peste cartierul din jur, iar din piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne căutăm justificări,” a repetat mama. „Dacă aveam de gând să depun armele, n-aș fi pornit la drum cu copilul. Când am coborât din tren în gara din Roma, când am pășit într-un loc așa de mare și zgomotos și am privit într-o altă lume, pe care o știam doar din filmele de la televizor și de la un post de radio interzis, am simțit cum îmi scade curajul și crește în mine frica. Stăteam cu spatele spre băiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de adulmecase ce se petrece, în orice caz, eu i-am spus că trebuie să plec urgent la Arad. Mă aflam la Arad de o oră, așteptând acceleratul din capitală, când deodată un individ cu înfățișare ștearsă m-a salutat zgomotos și mi-a scuturat cu putere mâna. S-a prezentat și mi-am amintit că îl cunoscusem în treacăt la școala militară. M-a invitat la o cafea și, fiindcă oricum n-aveam nimic mai bun de făcut și preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușurarea legitimă a cuiva care, pus În fața unei uși Închise și având cheia pierdută, o vedea acum larg deschisă, dată de perete, cu soarele de partea cealaltă. Scrupuloșii vor spune că ar fi trebuit cel puțin să se evite ostentația zgomotoasă și neghioabă a șampaniei, săritul dopului, spuma care curge, și că o cupă discretă de porto sau madeira, o picătură de coniac, o aromă de brandy În cafea, ar fi constituit o sărbătorire mai mult decât suficientă, dar noi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să se miște, ea scoate de acolo o fetiță micuță și începe să o alăpteze stând în picioare, ținând-o strâns în brațele ei slabe. Gâtul fetiței eliberează un gângurit zgomotos plin de plăcere, iar eu sunt uimită, cum de iese atât de mult lapte din pieptul acesta plat, o privesc mirată și suspicioasă, oare va putea să ne salveze? Pare că ea însăși are nevoie de salvare mai presus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vrea să plâng, să îmi pun capul pe masă și să izbucnesc în plâns fără un motiv clar, fără justificări, ce are ea în comun cu însingurarea adevărată, totală, nimic, este doar Noghi a mea, singura mea copilă, care sparge zgomotos între dinți pizza aceasta crocantă, fața ei este încă albă ca laptele și moale, câți pistrui noi o pătaseră, buclele ei aurii îi încadrează fața ca o aură, Noghi, care nu mai are ce să îmi spună, care își ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]