17,582 matches
-
lor: predicăm, spovedim, oferim sfaturi bune și folositoare spre mântuire... (p. 605-606). Scrisorile lui Inocențiu al IV-lea 38. După ce frații minori și frații predicatori au venit și au realizat atâtea lucruri bune, cunoscute de toată lumea, preoții și clericii diecezani, împinși de invidie și răutate față de acești frați, au înaintat o plângere papei Inocențiu al IV-lea, pentru că nu mai puteau aduna oferte în timpul liturghiilor lor, «fiindcă aceste două ordine celebrează atât de bine liturghiile lor, încât tot poporul merge la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a răspuns că nu voia acest lucru, și nici nu putea, a făcut apel la domnul Ostiense [probabil este vorba despre cardinalul de Ostia, Ugolino], dar a primit același răspuns. Văzând că nu putea obține o dispensă în acest sens, împins de puterea ispitei, și-a îndreptat pașii în altă parte (Prov 16,9; cf. Ps 65,9). Dar abia s-a îndepărtat puțin, când deodată s-a întâlnit cu un tânăr care l-a întrebat unde mergea. Fiindcă el i-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vezi și M. SENSI, Il perdono di Assisi, S. Maria degli Angeli-Assisi (PG) 2002. Fratele Teobaldo, episcop de Assisi prin harul lui Dumnezeu, credincioșilor creștini care vor citi această scrisoare le doresc sănătate în Mântuitorul tuturor. Din cauza unor clevetitori care, împinși de invidie sau poate de ignoranță, critică fără rușine indulgența de la Sfânta Maria a Îngerilor, de lângă Assisi, suntem nevoiți prin prezenta scrisoare să comunicăm tuturor credincioșilor creștini modul și forma acesteia și felul în care Fericitul Francisc, pe când era în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nepotul Agrippa Postumus. Iată care este raționamentul lui Nemethy: Ovidiu a fost condus de Fabius și de soția acestuia să-l vadă pe Agrippa Postumus, cu care era prieten, și când Agrippa și-a atras asupra sa furia lui Augustus, împins de această prietenie împreună cu alți prieteni de-ai lui Agrippa, a încercat să intervină în favoarea acestuia, fapt pentru care și-a atras mânia lui Augustus și asupra sa. Acestei ipoteze i se poate opune cea a lui De Jonge, potrivit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a atins până și personaje de înaltă ținută științifică, precum pe Varro: acesta crede, într-adevăr, într-un Dumnezeu, suflet al universului, care poate fi identificat cu Iuppiter Capitolinus sau cu Dumnezeul evreilor 65. De asemenea, un poet ca Vergiliu, împins de un asemenea sincretism metafizico-religios, nu ezită să insufle în protagonistul Eneidei sale o religiozitate profundă, care trebuia să fie auspiciul și garanția cea mai puternică a spiritului religios roman pe vremea lui Augustus. În fine, însuși Augustus, căruia religia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
complectitur errores, quos humana parum cavit natura, vel in quos per imprudentiam sive humanam infirmitatem labimur; peccatum denique et similia (delictum, vitium) facinus poena dignum significant"87. Așteptându-ne la aceste elemente distinctive, Ovidiu implicit afirmă că nu i-a împins pe alții ad maleficia și că vina lui nu-i cu rea voință: vina lui a fost din neglijență, din superficialitate și nu din rea intenție. Am vrea să scoatem în evidență că, după părerea noastră, în aceste precizări ovidiene
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care îi imploră; se referă bineînțeles la Cotys. Dar, fie pentru că aluzia la Augustus i s-a părut prea transparentă, fie pentru că a fost împins de obișnuita lui tendință de exagerare, pe lângă Jupiter, Ovidiu mai adaugă și alte nume de divinități, precum Neptun, Ceres, Bachus, care tot la fel nu ar merita să fie onorați de nici un cult, dacă ar rămâne surzi la rugăciunile oamenilor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mult, în acest avânt (quorum tu princeps) ni se pare că putem distinge că, față de ceilalți "doi sau trei" prieteni adevărați ai lui Ovidiu, Paulus Fabius Maximus a avut o comportare cu totul specială. Fără îndoială, sentimentele de prietenie îl împingeau la acest gest generos, uitând de pericolul personal, dar nu lipseau motivele de alt gen: de exemplu, cel al înrudirii lui Paulus cu Ovidiu. Într-adevăr, cum s-a spus, Ovidiu s-a căsătorit cu o Fabia. Ovidiu, însă, era
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
trei, unul sau doi" prieteni intimi se face aluzie și în Tristele, printre destinatarii acestor ultime scrieri trebuia să figureze, mai mult ca sigur, și Paulus Fabius Maximus 367. Nu numai apropierea care îl lega pe Ovidiu de Paulus ne împinge să subscriem la o asemenea concluzie, ci și rudenia la care am făcut referire mai sus. În plus, motivele pe care le-am adoptat pentru a explica anonimatul destinatarilor Tristelor, sunt valide și în cazul lui Paulus Fabius Maximus. O
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
II, care a fost deja comentat 380: "Maxime, tu care onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face excepție: "Te admir cu atât mai mult, cu cât în acest vârtej nu te lași târât de curentul viciului comun" (v. 21-22). În timp ce numeroșii prieteni ai lui Ovidiu din vremurile fericite l-au
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
iubire și fie ca eu să nu fiu singur în patul meu". Poetul aduce laude tuturor oportunităților și nu invocă pretexte pentru a se scuza: "Cum îmi lipsesc forțele și puterea de a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest lucru): Despre viața ta desfrânată vorbesc banchetele bine stropite 446, vorbesc răspântiile care te-au dus pe mai multe drumuri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poziția cap la cap a incisivilor, incizia propriu-zisă și apoi glisarea în lungul pantei retroincizale; - sfărâmarea și triturarea este rezultatul final al mai multor mișcări înlănțuite ale mandibulei până când alimentele sunt prelucrate corespunzător pentru a forma bolul alimentar. Alimentele sunt împinse de către limbă inițial între premolari unde se produce sfărâmarea și apoi spre molari unde se triturează. O singură mișcare constituie ciclul de masticație. Proiectat pe un plan sagital (fig. 84) ciclul de masticație are formă de picătură realizată de punctul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
palatinale participă la dispersia alimentelor moi și la nivelul lor se declanșează câteva reflexe tactilo-kinestezice. Clinic se examinează și se restaurează eficiența masticației. 12.2. Deglutiția este actul fiziologic legat inevitabil de masticație prin care bolul alimentar și saliva sunt împinse în stomac trecând prin faringe și esofag. Se deduce că deglutiția se execută pe parcursul a trei timpi: oral, faringian, esofagian, primul fiind cel care ne interesează. Timpul oral al deglutiției are un caracter de permanență deoarece deglutiția salivei se produce
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
osului hioid, deschizând traseele laringo-esofagiene; - mușchii limbii se contractă ridicând vârful limbii care capătă un aspect de jgheab, cu extremitatea anterioară retro incisiv, în palatul dur și extremitatea posterioară spre faringe. Prin contracția antero-posterioară a mușchilor limbii bolul alimentar este împins spre posterior unde, reflex, se deschide istmul faringian și bolul alimentar părăsește cavitatea orală (fig. 85). Durata impactului dentar este de 1,5 secunde, iar forța de contracție este mult mai mare. În aceste condiții de execuție permanentă a mișcărilor
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
pe sine decît ca un dregător În lumea gramaticii. N-are insolența, superbia geniului care vrea să recreeze totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii un loc În acest scenariu al băgărilor de seamă. „Siliți-vă a o Învăța - scrie el - sau faceți cum vă place.” Acest cum vă place respectă principiul individualității, flatează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O muză pe care, Într-un vers, el o numește cetățeană, și care stimulează pe omul datoriei, pe Părintele social și moral. Este, apoi, muza astrală, cea mai puternică, aceea care aprinde În Părintele social ambiția vastei Creații și-l Împinge spre marile modele, muză cu puteri ascensionale, muză vizionaristă, hrănită cu sublimități. A treia este muza omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și nu tinde, În poezia lui, spre acea stare de amplitudine și tensiune vecină cu dezastrul, pasiunea merge, dimpotrivă, spre puritatea inițială, eliberată de orice formă de dramatism. Există o amplificare a sentimentului, dar una ce-l purifică și-l Împinge spre zona În care visceralul nu are acces. O amplificare prin degradare, o purificare prin scoaterea obiectului erotic de sub stăpînirea simțurilor. Bolintineanu ține crosul la ușa „chioșcului”, haremului, iar, cînd Îl lasă să intre, Îl elimină numaidecît printr-o moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumină cu valoare energetică. Focul din priviri provoacă răsfățul primejdios al simțurilor: „Ăst farmec fără moarte, aceste străluciri, Ce, răsfățîndu-ți dulce arzîndele simțiri, Îmbată al tău suflet și-l face să tresare Sub mîna providenții, d-amor și desfătare...”. și Împinge iubirea spre zona magicului, acolo unde pasiunile devin sublime și desfătarea ia formele cele mai pure: „Mehrube! Aruncă dulcea ta privire P-al acestor unde fraged legiver! Numai focul tînăr din a ta privire Poate fi mai magic pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei terestre, carnale) și Afrodita Urania (amorul celest, pur). Pe cea dintîi romanii o numeau Vulgigava (Venus de răspîntie). Conachi acceptă cele două firi ale lui Amor: omenească și Îngerească, Înțelegînd printr-una pasiunea ce Împinge la faptă, prin cealaltă Înălțarea deasupra simțurilor, potolirea pe care o aduce spiritul: „Două firi are-ntro fire - și de om, și Îngerească, Una-i dragostea curată, ceilaltă-i Îi trupescă. Cu una la săntimenturi să pleacă și să Închină, Dorește cele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi se grăbește să Îmbrățișeze o idee mare, răspîndită În poezia erotică a evului mediu: unirea eternă În moarte. Este mitul tristanian al pasiunii care află plenitudine și liniște În transcendent. Nu-ți vine să crezi că ipocritul boier moldav Împinge libovul lui spre o asemenea metafizică: „Amar nouă, ce durere ne arde și ne topește, Noi murim, și lumea toată nimic nu ne folosăște! Nu-i scăpare, căci nădejdea de la noi este departe, S-o-nchegat lumina vieții cu apusul cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și arate inima lipsită de fățărnicie! Scopul dușmanilor e să-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă recească.” Însă adorația, Închinarea nu țin mult. Pann Împinge cîntecul spre obișnuita cîrtire Împotriva femeii care cheltuiește mult, trădează ușor și are gură rea. CÎntul al XXIII-lea e semnat De un pățit și pare a fi scris În limbajul mahalalei bucureștene din celălalt veac. Tema istericalilor din poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mandibula. Coborârea mandibulei inițiază un nou reflex miotatic de ridicare. Triturarea alimentelor și impregnarea lor cu salivă conduce la formarea bolului alimentar. 2.2. Deglutiția Deglutiția reprezintă ansamblul fenomenelor mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și esofagului (excepție, mușchiul esofagian distal care este un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
trei etape: timpul bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal Bolul alimentar este depus pe fața dorsală a limbii și dirijat posterior către faringe. Partea anterioară a limbii se aplică pe vălul palatin, formând o pantă pe care bolul alimentar este împins progresiv către faringe (fig. 1). In acest proces voluntar sunt implicați mușchii limbii, palatul moale și istmul faringian. Timpul faringian Din momentul în care bolul alimentar vine în contact cu istmul faringian, evenimentele scapă de sub controlul voluntar. Pe măsură ce bolul alimentar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
stomacul). Contracțiile gastrice încep la mijlocul corpului gastric și se deplasează către pilor. Activitatea majoră de amestecare a conținutului gastric cu sucul gastric are loc la nivelul antrumului (fig. 4). Porțiunea terminală a antrului și pilorul se contractă simultan. Unda peristaltică împinge apoi conținutul antral prin pilor, după care acesta se contractă. Conținutul gastric care găsește pilorul închis se întoarce la nivelul antrumului unde este supus proceselor de amestecare cu sucul gastric și de fărmițare a componentelor alimentare. Contracțiile antrale durează 10-20
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]