18,317 matches
-
ul (în - ceea ce rătăcește) este o parte componentă a planctonului, ce reprezintă totalitatea organismelor animale care populează apele dulci și marine. ul este compus din protozoare, viermi, artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
care capturează pradă (cocolitoforide, diatomee, dinoflagelate și radiolari). Talomitele aparțin ramelor prevăzute cu cili aromați cu grosime de 2 cm.Provin din Șerbia și au zoolomite coolomite ceeolomite Actolitele provin din limba greacă căra înseamnă suflet.Ele sunt niște animale marine, femelă depunând peste 5 milioane de ouă la 24 h. Microplanctonul (50 μm-1 mm) include metazoare, mai ales larve de crustacee. Cele mai frecvente sunt copepodele (picior în formă de râma), care se deplasează prin mișcări sacadate determinate de “bătaia
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
nordului. Aceasta constituie hrană principala pentru heringi și macrouri. Femelele poartă cu ea ouăle fecundate câteva ore și după un interval de 15 ore este pregătită pentru o nouă fecundare. Mesoplanctonul (1-5 mm) include crustacee copepode, cladocere și ostracode. Cladocerele marine se caracterizează prin antene mari și capacitatea de a incuba ouăle în interiorul carapacei. Una din cele mai comune specii din M.Mediterană este Evadne spinifera, ușor de recunoscut datorită unei prelungiri spiniforme a carapacei. Trăiește mai ales în apele superficiale
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
cu flagelate și diferite larve. Penilia avirostris este un indicator de ape cu salinitate mai scăzută, sub 38‰. Ostracodele au dimensiuni de câțiva mm iar carapacea are forma unei cochilii din două vâlve articulate. Se găsesc în ape dulci și marine, atât în plancton cât și în bentos. Genul Conchoecia este cel mai frecvent și abundent în plancton. Speciile de Cypridina sunt luminiscente și ofițerii japonezi le foloseau în timpul ultimului război mondial pentru a descifra mesaje, evitând astfel să apeleze la
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
suprafața Pământului și nu sunt o medie cu adevărat globală. Nu se cunoaște exact dacă pe suprafața oceanului a avut loc fenomenul de întunecare sau opusul lui, cu toate că o măsurătoare specifică a calculat efectul asupra unei zone de 400 mile marine din India până în Oceanul Indian și insulele Maldive. Este posibil ca efectele regionale să predomine, însă aceasta nu se referă exclusiv la circulația regională a aerului. Cele mai mari reduceri se găsesc la latitudinile medii din emisfera nordica. Regiunea spectrului radiației
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
este un vas de sticlă sau bazin în care se cresc animale (pești de acvariu) sau se cultivă plante acvatice. Într-un sens mai larg, este o construcție specială unde sunt ținuți în stare vie reprezentanți ai faunei și florei marine sau de apă dulce, în scopul de a-i studia sau prezenta publicului. Biotopul acvariului cuprinde substratul si factorii de mediu (temperatura, lumina, gazele si sărurile minerale). Substratul este format din nisip, pietriș si masa apei. Volumul apei variază in
Acvariu () [Corola-website/Science/311246_a_312575]
-
colonel evreu-american, absolvent al academiei militare West Point (promoția 1924), avocat, procuror federal în New York, director al închisorilor din New York (1940), participant la Al doilea război mondial ca ofițer executiv al guvernatorului militar din Hawai (1942), comandantul Școlii de pușcași marini US Rangers (1943), membru al guvernului de ocupație din Berlin (1945). La insistențele viitorului prim-ministru David Ben Gurion s-a alăturat principalei grupe insurgente evreiești, Hagana, în ajunul eliberării Israelului de sub mandat britanic, în cadrul grupării MAHAL „Voluntari din străinătate
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
în armată și după Atacul de la Pearl Harbor (1941), a fost numit ofițer executiv al guvernatorului militar din Hawai (1942). În anul 1943 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al noii școli de pregătire a pușcașilor marini americani unde a aprofundat subiectul noilor tactici de luptă din junglă. În anul 1944 este ofițer de stat major în Marea Britanie și participă la pregătirea Bătăliei pentru Normandia (Operațiunea Overlord). În ziua atacului, Ziua-Z (în ) el s-a oferit ca
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
care controlau zona, evreii se mai luptau și cu milițiile arabe care se opuneau constituirii statului Israel. Sosit în Palestina, Marcus a înființat un centru de comandă și control, adaptând experiența sa de război de la Școala de pregătire a pușcașilor marini necesităților speciale ale Armatei Israeliene. În acea pe-rioa-dă, a scris și un ma-nual de antrenament pentru soldații evrei. De asemenea, el a iden-ti-ficat punctele slabe ale apărării Israelului în kibuțurile din deșertul Negev (aflat la sud) și în Ierusalim, ocupat
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
produce 27% din energia luminii. E folosit în centrale electrice și în industrie. Procesele de rafinare ale petrolului dau naștere unor "produse secundare" folositoare. Petrolul și gazele naturale au luat naștere odată cu acumularea de sedimente în oceanele pline de viață marină. Îngropate din ce în ce mai adânc, timp de milioane de ani, "fiintele marine microscopice" s-au descompus și au format zăcăminte de țiței și gaze. Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2 milioane ani. Marile câmpuri petrolifere se află
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
și în industrie. Procesele de rafinare ale petrolului dau naștere unor "produse secundare" folositoare. Petrolul și gazele naturale au luat naștere odată cu acumularea de sedimente în oceanele pline de viață marină. Îngropate din ce în ce mai adânc, timp de milioane de ani, "fiintele marine microscopice" s-au descompus și au format zăcăminte de țiței și gaze. Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2 milioane ani. Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu, mai ales în Arabia Saudită și Iran, în SUA
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
de etape terestre (când zona devenea - temporar, uscat). Aceste etape intermitente au denudat prin eroziune subaeriană grosimea sedimentelor și au modelat peisajul. Acumularea sedimentelor în geosinclinal s-a însoțit de pentrarea acestora de roci vulcanice, la fârșitul Cretacicului inferior. Speciile marine care au trăit în mările din Jurasic și Cretacic au lăsat urme sub forma fosilelor, care se găsesc din belșug în această zonă. Altitudinea la nivelul parcului variază între 575 m (Bicaz-Chei) - 1792 m (vârful Hășmașul Mare). Peisajul "Munților Hășmaș
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
Vidra de mare ("Enhydra lutris"), numită și lutră de mare sau biber de mare, este un mamifer marin carnivor din familia mustelidelor, rudă apropiată a vidrelor obișnuite. Este răspândită pe ambele coaste ale Oceanului Pacific de Nord. Masa tipică a vidrelor de mare adulte variază între 14 și 45 kg, fiind astfel cele mai grele animale dintre mustelide, dar
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Este răspândită pe ambele coaste ale Oceanului Pacific de Nord. Masa tipică a vidrelor de mare adulte variază între 14 și 45 kg, fiind astfel cele mai grele animale dintre mustelide, dar, în același timp, unul dintre cele mai mici mamifere marine. Spre deosebire de alte animale din acest grup, vidrele de mare înaintează foarte puțin pe țărm și, cu toate că se pot deplasa pe uscat, își petrec cea mai mare parte a zilei în apă. Vidrele de mare preferă zonele de litoral pentru înot
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
în Cartea Roșie a statelor din areal, a ridicat populația vidrelor de mare la o cincime din cea inițială. Acest fapt a fost considerat un succes al organizațiilor de protecție a mediului și o contribuție majoră la împiedicarea degradării ecosistemului marin. Oricum, "Enhydra lutris" rămâne o specie amenințată. Prima descriere științifică a vidrei de mare a fost făcută de Georg Wilhelm Steller în anul 1751. Steller a luat parte la a doua expediție în Kamceatka, aflată sub comanda lui Vitus Bering
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
comanda lui Vitus Bering. Corabia expediției a naufragiat în preajma insulelor Comandorului și 75 de marinari au fost nevoiți să petreacă iarna 1740-1741 pe cea mai mare insulă din acest arhipelag, care a fost numită ulterior insula Bering. Vânătoarea de mamifere marine, în particular a vidrelor de mare, a ajutat o parte a echipajului expediției să supraviețuiască condițiilor grele de iarnă (din 75 de persoane au rămas în viață numai 40; printre decedați se număra însuși Bering). Georg Steller, care era naturalistul
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
grele de iarnă (din 75 de persoane au rămas în viață numai 40; printre decedați se număra însuși Bering). Georg Steller, care era naturalistul expediției, a făcut însemnări regulat și, după 10 ani, a publicat o descriere succintă a animalelor marine de pe insulă, unde a descris, în treisprezece pagini, și vidra de mare. Această descriere din secolul al XVIII-lea a constituit singura cercetare efectuată asupra vidrelor de mare pentru următorii 200 de ani, astfel încât de studierea lor în natură nu
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Linnaeus, 1758) după Vidrele de mare sunt cele mai mari reprezentante ale familiei mustelidelor și singurele animale întru totul marine din această familie. Ele posedă un șir de particularități morfologice unice, care au contribuit la acomodarea la mediul de viață marin și reprezintă singura specie din genul "Enhydra". În același timp, vidrele de mare sunt unele din cele mai mici mamifere marine, fiind depășite în dimensiuni de morse, foci, pisici de mare etc. Dintre mamiferele marine, un singur reprezentant al familiei
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
această familie. Ele posedă un șir de particularități morfologice unice, care au contribuit la acomodarea la mediul de viață marin și reprezintă singura specie din genul "Enhydra". În același timp, vidrele de mare sunt unele din cele mai mici mamifere marine, fiind depășite în dimensiuni de morse, foci, pisici de mare etc. Dintre mamiferele marine, un singur reprezentant al familiei delfinilor este mai mic decât vidra de mare - delfinul pestriț (sau cu cap rotund) ("Cephalorhynchus commersoni"). În familia mustelidelor, vidra de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
acomodarea la mediul de viață marin și reprezintă singura specie din genul "Enhydra". În același timp, vidrele de mare sunt unele din cele mai mici mamifere marine, fiind depășite în dimensiuni de morse, foci, pisici de mare etc. Dintre mamiferele marine, un singur reprezentant al familiei delfinilor este mai mic decât vidra de mare - delfinul pestriț (sau cu cap rotund) ("Cephalorhynchus commersoni"). În familia mustelidelor, vidra de mare este clasificată în aceeași subfamilie "Lutrinae", deoarece se consideră că aceasta are un
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
lucru cauzat de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au un strat de grăsime sub piele, de aceea rolul de conservare a căldurii este jucat exclusiv de blană. Pielea stă liber pe vidra de mare și formează numeroase încrețituri. De exemplu, sub fiecare membru
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport procentual din greutatea corpului) în comparație cu alte mamifere. Stomacul vidrei de mare este foarte mare și are pereții formați din numeroase straturi. Intestinul este foarte lung, depășind lungimea corpului de aproximativ 10 ori
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
la diferite boli letale ale vidrelor de mare - de la infecții intestinale până la pneumonie. Către anii '40, oamenii de știință aveau deja experiență în domeniu și au construit medii de viață satisfăcătoare pentru vidrele de mare, cărora le-au asigurat apă marină, și au alcătuit un meniu adecvat pentru alimentația lor. Din 1938 până în 1941, vidrele de mare au fost crescute cu succes în astfel de „cuști”, însă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial crescătoriile au fost închise, iar animalele lăsate
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare doar în situații de urgență, deoarece le epuizează foarte repede forțele: de exemplu când trebuie să ajungă repede în apă pentru a evita un pericol terestru. Ele nu pot fugi mai mult de câteva minute. Aflându-se în apa marină, vidra de mare se simte foarte sigură. Ea înoată destul de repede, dezvoltând de obicei viteze de 12-16 km/h, și destul de adânc, putând atinge adâncimi de până la 60 m, de exemplu în timpul căutării hranei. Preferă însă apele de adâncimi mici
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
adaptare neobișnuită la alimentația cu moluște tari: ele folosesc pietre de până la 3,5 kg pentru a le sparge carapacea. Ele lovesc în moluscă cu viteza de trei lovituri pe secundă până când carapacea cedează. Această particularitate le face unicele animale marine care folosesc instrumente, unicul reprezentant de acest fel al subfamiliei lutrinelor și în general unul dintre puținele animale non-primate care folosesc instrumente. Deși în natură astfel de abilități sunt demonstrate doar de vidra de mare californiană, în captivitate și alte
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]