18,520 matches
-
refer, mai jos, strict, la lucruri care mi s-au întîmplat mie, însă sînt numeroși, cred, cei ce au fost „jucați pe degete”, într-un moment sau altul al vieții lor, obstrucționați de personaje asemănătoare, cu „explicații” absurde, deviați de la rosturi sau (în cazul celor slabi de fire) intimidați, manipulați. Povestea e simplă. În perspectiva revenirii la periodicitatea lunară, revista „Ateneu” trebuia să aibă, din nou, propriul ei redactor-șef. Comitetul de Cultură a formulat trei propuneri: Constantin Călin, Vasile Sporici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu mîna la gură ca o babă cugetătoare. Ei știau hotărîrea Biroului, de aceea se simțeau - mai ales primul - cam stînjeniți și crispați. Rupînd tăcerea, Petre m-a întrebat: „Ei, ce mai ziceți, tovarășe Călin?” „Odată intrat aci mai are rost să zici ceva?”, am întrebat la rîndul meu, încercînd să glumesc. „și-apoi - am adăugat - dv. sînteți mai aproape de știri decît mine”. Zîmbetul lui s-a contractat și a dispărut imediat ce și-a făcut apariția C.V. Toma. Fizic, acesta e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dimineața și seara: „cronica de familie”! *Cojocaru îmi spune că, în timpul vizitei pe care i-a făcut-o recent dlui Haralambie Mihăescu în București, acesta l-a întrebat, între altele, dacă sînt membru de partid și dacă pot să fac rost (de la partid, bineînțeles) de carne, de brînzeturi etc. Ar vrea să mă știe scutit de greutățile fiecărei zile. Remarcîndu-i grija, am rîs totuși de o asemenea întrebare. Ideea că partidul e o alimentară deschisă membrilor săi e, la el, probabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obicei, boierii îl omagiau pe domn și-i făceau daruri. N-am răbdarea să reiau Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, dar, dacă nu cumva am uitat, principele nu se referă la chestiunea în discuție. De fapt, aproape că nu are rost să insist în latura istorică, întrucît concluzia la care am ajuns e că a trebuit mai întîi să se ivească în minți ideea limitelor temporale, a importanței, dar și a efemerității vieții individului, pentru ca Anul Nou să capete însemnătatea pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zi, scena s-a repetat. Sp. a notat în carnet și a spus: „Se face, șefule!” Bineînțeles, în pofida silințelor, i-a fost imposibil să execute tot ce i se ceruse. De altfel, în treacăt fie spus, nici nu prea avea rost s-o facă, deoarece, mereu călare pe creasta evenimentelor, R.C. renunța nu o dată sau pur și simplu uita de unele din „comenzi”. Dar fie că-l avea la inimă pe Negoiță Irimie, redactor în acea vreme al revistei „Tribuna”, fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ceea ce face (inclusiv la revistă) „devansează directivele ce urmează să apară”. Iar ca dramaturg „prospectează fenomenele”. Azi a admis că „despre Eminescu se merită să se scrie și în mai, și în iunie”! Lui Adam, care s-a îndoit de rostul unei inițiative „lansate” de el, i-a ghilotinat vorba: „Deocamdată eu gîndesc!” Stupefiat, A. a tăcut, dar mi l-a înjurat tot drumul spre casă: „Animalul!...” *Proaspăt uns director al Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, ziaristul Cătălin Stupcanu ar fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă se poate deloc! *„Te-am văzut în «Tribuna»”. „Mi-ai văzut semnătura sau m-ai citit?” Nu știu cum i s-o fi părut întrebarea, dar ea avea rost. La mai mulți din cei ce mi-au spus că m-au „văzut” undeva, am descoperit ulterior, din discuții, că nu mă citiseră. Li s-a părut suficient să mă „vadă” și, spunîndu-mi asta, credeau că-mi fac un compliment
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să văd cîtă minte au femeile”. Deși e foarte ciudată, înțeleg nevoia sa de experiențe complementare (care bărbat sensibil nu și-a pus barem o dată întrebarea cum simte o femeie, ce e în capul ei? etc.), totuși mă îndoiesc de rostul unei asemenea schimbări. Renan, care reflectase la aproape toate problemele timpului său, dă curs aci nostalgiei după altceva, fără să-și imagineze însă consecințele pe care schimbarea le va aduce. Oare femeia aceea își va mai aminti că a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
revizie. După ce a fost reparată, a pretins că a schimbat, pe cheltuiala sa, setul motor, care costă vreo 2.800 lei. Luînd de bună povestea, directorul nu numai că i-a aprobat cheltuiala, dar i-a cerut să-i facă rost și lui de un set motor, pentru care i-a dat 3.000 de lei, ca, deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mai greu decît a face. Atunci ar fi trebuit, poate, să adaug și că sînt mulți cei care, în diverse domenii, fac fără să creadă, chiar contrecoeur, iar rezultatele sînt detestabile. Desigur, n-aș fi lăsat nepusă întrebarea: ce rost a avut să înceapă cum a început: „ca om de teatru”? Numai cei din această categorie acordă importanță faptei? Ceilalți sînt niște „împușcă în lună”? Prin comparație, „omul de teatru” e mai devotat, mai consecvent? Dar - sînt convins - și dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
copil de pînă la 1 an. Secretara redacției mi-a povestit că băiatul ei, care e școlar, supărat că nu-i mai dă lapte, iar ea spunîndu-i că laptele se dă doar copiilor mici, a rugat-o să-i facă rost de un certificat că-i copil mic! Problema laptelui mă afectează și pe mine. Mîncarea mea de dimineață se baza pe brînzeturi. Am fost obligat să-mi schimb regimul alimentar. Mă hrănesc cu un parizer numai zgîrciuri, de-mi vine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un termen ceva mai lung, lăsînd să se înțeleagă de pe acum că nu-mi place (cu atît mai mult că mă simt obosit) proza cu „miză mare”, dar, stilistic, greu de descurcat, „inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și o față plină de negi. Mi-a zîmbit galben (dantură aurită!), viclean: „Am auzit că vreți sămi spuneți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
N-am prea avut spor la corectură, după ce Sergiu (iar mai apoi și Sp.) mi-a spus că primul-secretar și C.V. Toma ar fi iritați de articolul meu despre Bacău, „Marmura și glodul”, din „Cronica”. Dacă voi fi luat la rost, sînt gata să le replic că eu nu trăiesc în Utopia, că n-am posibilitatea să migrez într-un alt oraș, așa că trebuie să apăr locul acesta cu toate ale lui (aer, apă, obiceiuri bune etc.). * Deși amînată o dată, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
economia județului: „La Asău, din cauza ploilor, s-a dislocat un munte cu patru sonde. La Modîrzău, la fel...” Răsuzitată, „tactica” (de fapt, trucul) lui e să ne determine să credem că, în niște vremuri grele ca acestea, nu-și au rostul nici un fel de revendicări și polemici, dimpotrivă, trebuie să fim mulțumiți că redacția n-a fost încă suprimată sau înjumătățită. „Mă doare inima cînd, la audiențe, mi se cere un loc de muncă și n-am de unde să-l dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de inerție sau pentru a se masca în nevoiași, unii continuă să se plîngă de lipsuri și după ce, pe căi ocolite, și-au făcut rost de cele trebuitoare. Criza a creat și această formă de perversitate. De aceea, cînd am în față pe cîte unul dintre cei atinși de boala văicărelii, îmi vine să-l reped, să i spun că-și merită soarta de cîrtiță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anulați. Într-o zi, doctorul Victor Săhleanu l-a întrebat: „Domnule Radulian, ce să fac cu cărțile?” „I am răspuns - îmi povestește el - că nu înțeleg întrebarea”. „Să le ard sau să le donez?”, a insistat cunoscutul biolog. „De ce?” „Ce rost mai au? Ce rost mai are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman de Stelian Gruia: Calul negru, Ed. Cartea Românească, 1983). Radulian e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doctorul Victor Săhleanu l-a întrebat: „Domnule Radulian, ce să fac cu cărțile?” „I am răspuns - îmi povestește el - că nu înțeleg întrebarea”. „Să le ard sau să le donez?”, a insistat cunoscutul biolog. „De ce?” „Ce rost mai au? Ce rost mai are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman de Stelian Gruia: Calul negru, Ed. Cartea Românească, 1983). Radulian e acolo Moșoiu (de la școala
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de observat tendința spre grandoare a „elitei”, care (nu e prima oară) își aranjează „spectacole” de genul celui descris mai sus, care - cum zicea odinioară Galaction - „trivializează înmormîntările”. *Zilele în care nu citesc, mă simt gol, fără stare și fără rost. * Întrebat de frații săi întru credință, după arestare, unde se vor revedea, Sfîntul Iacob de Castoria ar fi răspuns - zice un istoric, Petre Năsturel - că „la Patriarhul (Iisus), în Rai (Țara Românească)”. Așadar locurile noastre și viața de la noi semăna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
preocupă. M-am rugat să se risipească: nu s-a întîmplat așa. „E doar un vis”, îmi repet. „De cîte ori n-ai visat și bune, și rele, fără ca lucrurile visate să se întîmple!” „Visul e ceva obscur, n-are rost să intri în hățișurile lui”. Să zicem, totuși, că-i un avertisment: în cazul de față, oare ce-ar putea să însemne? Probabil ceva de genul: „Fii atent, îți cam pierzi timpul cu treburi nepotrivite. Chiar dacă ar fi să trăiești
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
viguroasă. Cred că mi-ar plăcea să duc o existență ca aceasta, mai umană, într-o viață viitoare: aș vrea să mă desfășor în voie în mijlocul prietenilor - să simt amploarea și bucuria vieții; să nu fac eforturi pentru a afla rostul lucrurilor; să devin suplă și să las mustul lucrurilor obișnuite, al conversației și al caracterelor să se infiltreze în mine pe nesimțite, pe neștiute, înainte de a spune «Ajunge!» și de a-mi scoate pana” (Jurnalul unei scriitoare, Ed. Univers, 1980
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în „cadru oficial” și „în particular”. Plicticoși, terni, năclăiți în banalități, în ședințe (inclusiv la învățămîntul de partid); isteți, ironici, expresivi, în conversațiile obișnuite. Uneori e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine, dar are rost să perpetuăm dedublarea?”, i-am replicat. „Are, cîtă vreme mi-e frică să vorbesc despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în conversațiile obișnuite. Uneori e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine, dar are rost să perpetuăm dedublarea?”, i-am replicat. „Are, cîtă vreme mi-e frică să vorbesc despre anumite chestii chiar cînd merg pe aici, prin parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine, dar are rost să perpetuăm dedublarea?”, i-am replicat. „Are, cîtă vreme mi-e frică să vorbesc despre anumite chestii chiar cînd merg pe aici, prin parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a tras un exemplar, pe care l-a pus la vedere în biroul lui. A promis să i-l arate cu degetul lui G. ori de cîte ori acesta va intra la el cu intenția de a-l lua la rost. * Cineva mi-a amintit vorba rusului care spunea că „viața noastră e alcătuită din victorii zilnice: azi victoria de a fi făcut rost de carne, mîine de fasole sau de cartofi, și tot așa.” Zîmbind, am început să socotesc zilele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
G. ori de cîte ori acesta va intra la el cu intenția de a-l lua la rost. * Cineva mi-a amintit vorba rusului care spunea că „viața noastră e alcătuită din victorii zilnice: azi victoria de a fi făcut rost de carne, mîine de fasole sau de cartofi, și tot așa.” Zîmbind, am început să socotesc zilele mele fără nici o victorie. *Sînt singurul din neamul meu interesat de viața bunicului din America. Ceilalți nu cred că s-au gîndit ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]