18,636 matches
-
stat întins pe patul lui Joan vreo douăzeci de minute, întrebându-mă ce naiba voise să spună. Enigmatic? Ceea ce scrisesem eu nu era deloc enigmatic. Ba chiar mă căznisem să-mi exprim clar părerea. Engimatic era el. Știam articolul pe de rost și l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva care să-l nedumerească. N-am reușit și un timp și am încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar vorbele lui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ce e atât de comic, spuse Joan după al patrulea sau al cincilea acces. Ar fi normal să aibă corectori ca lumea la un ziar național. Dacă aș fi în locul tău, Michael, m-aș repezi rău la ei luni. Ce rost are? am spus, plimbând un bob de fasole prin farfurie. Ploaia bătea tot mai tare în geam și când Joan ne servi a doua porție de jeleu, se văzu un fulger, urmat de un trăsnet cumplit. Îmi plac furtunile, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai aruncă pe foc încă un buștean. Era o după-amiază rece și întunecoasă de la începutul lui ocombrie 1989 și beau ceai cu brioșe într-unul din separeurile de la Heartland Club. Șmecheria este să faci mereu ceva scandalos. N-are rost să dai o lege scandaloasă și apoi să le lași răgaz să se dezmeticească. Trebuia să vii cu ceva mai rău și mai rău, ca să nu-și dea seama publicul ce l-a pălit. Vezi tu, problema cu cetățeanul britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea, cinci centimetri în diametru, și notă tot ce-i spuse despre ea, dar îi mai spuse să nu se îngrijoreze, că frisoanele și nădușelile de noapte aveau cu totul altă cauză, o infecție agresivă, dar tratabilă. Dar nu avea rost să ne asumăm riscuri inutile, așa că a fost programată pentru o consultație la clinică în ultima săptămână din noeimbrie. I s-au făcut, se pare, niște analize de sânge și niște radiografii și urma să se ducă peste trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost greu să rămână civilizați chiar și atunci. Ea a sfârșit prin a-l acuza pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața pe care o duci. Era o observație de care-și amintea de multe ori, poate când ședea cu soțul ei pe verandă după cină, privind spre ocean și căznindu-se să se gândească unde altundeva ar prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Hm. M-am gândit că noi am putea merge până la opt sute de milioane de lire. Cum ți se pare? — Sună bine. Sunt bani accesibili. — Presupun, spuse Henry, aplecându-se și privindu-l pe Mark în ochi, că Hussein poate face rost de acești bani până la sfârșitul zilei. Noi îi acordăm credit, dar vrem să ne asigurăm până la urmă va plăti. Mark se gândi mult până ce spuse: — Irakul are resurse naturale bogate. Evident, banii se vor termina dacă va continua să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
martie 1984. Probabil majoritatea oamenilor din carnet nu mai aflaseră vești despre ea de vreo șase, șapte ani. Unul din ei era probabil fostul ei soț, credinciosul renăscut. Din câte știam nu-și mai vorbiseră după divorț, deci n-avea rost să-l implic. Vorbea cu dragoste despre colegii ei de serviciu: poate ar trebui să-i sun. Dar vor lipsi o zi, două. Era singură: absolut singură. Amândoi eram singuri. Masa din camera mea de zi era încă aranjată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Chicken. Cred că eu am primit cafeaua, spuse doctor Gillam, după ce sorbi din ceașca ei de hârtie. Am schimbat băuturile. — Nu, ăsta ar putea fi ceaiul, am spus eu, gustându-l nedumerit. Dar n-am mai schimbat băuturile. N-avea rost. Ați trecut printr-un calvar ieri-noapte, începu ea după câteva momente de gândire. Ca să spunem adevărul, este inacceptabil să treceți prin așa ceva. Dar din păcate nu-mi pot cere scuze, pentru că se întâmplă mereu și s-ar fi întâmplat oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Regret, dar nu vreau să transform treaba asta într-o conferință politică. Ar trebui să vorbim despre Fiona. — Sau despre doctorul Bishop, am spus, apoi am întrebat: E adevărat? — Problema este, spuse ea aplecându-se în față, că n-are rost să căutăm țapi ispășitori. E de gardă de douăzeci și șase de ore. Și au găsit un pat cât de repede au putut. Am fost îngrozită când am aflat azi-dimineață, dar nu știu de ce. După cum am spus, se întâmplă mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luă de braț și ieșiră din ecran împreună, în stânga cadrului. Și atunci l-am văzut ultima oară. Cât despre mine, eu am rămas pe scaun. Nu mă voi mișca până nu se va mișca Fiona. De data asta, nu avea rost să părăsesc cinematograful. Partea a doua „O organizație a morților“ Capitolul 1 Unde există voință Scurta după-amiază de ianuarie se transforma în amurg prematur. O ploaie măruntă, tăcută, cădea monoton. O ceață umedă, lipicioasă se ridica din râu și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre vitrina cu băuturi. Și vezi să coboare în pivnița de vinuri cât mai e în stare. — Fir-ar să fie de vreme! spuse Dorothy. În mod normal, puteam să mă întorc la fermă înainte de miezul nopții, dar n-are rost să risc pe drumurile astea pe întuneric. — Da, se pare că vom rămâne aici mult timp, confirmă Thomas. Tabitha se ridică țeapănă din scaun. — Sper să nu aibă nimeni nimic împotrivă, spuse ea, să-mi reiau poziția. Dar e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Câteva ore de odihnă ar trebui să-i facă bine. Ne-ar face bine tuturor. Hilary se uită prin cameră și se duse să verifice dacă fereastra era bine închisă. Presupun că e în siguranță aici, nu? Adică n-are rost să-l lăsăm să doarmă ca un bebeluș dacă colocatarul nostru nebun se va furișa și-i va veni de hac în clipa când vom întoarce spatele. Hotărâră că cel mai bine era să-l încuie înăuntru. Phoebe nu credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un limfom care putea fi tratat, dar niște oameni au preferat să aranjeze astfel lucrurile încât asta să nu se întâmple. Am avut de gând să vorbesc cu Henry despre asta, cât am fost aici, dar... acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tratat, dar niște oameni au preferat să aranjeze astfel lucrurile încât asta să nu se întâmple. Am avut de gând să vorbesc cu Henry despre asta, cât am fost aici, dar... acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție fetală, cu spatele spre Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moarte e veșnică, oricare ar fi natura ei; și că astfel toate gândurile și acțiunile noastre trebuie să ia acele direcții deosebite pe care le cere starea acelei veșnicii, că e cu neputință să se facă un singur pas cu rost și judecată dacă drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la vreo treizeci de ani a stat într-un cămin de handicapați la Odobești, dar pe urmă s-a desființat și ăla și ce era să facă? A luat-o Zenovia pe lângă ea, de milă. ─ Zenovio, hai că dumneata știi rostul. Vă descurcați, am încredere-n voi! Ministrul de externe, om subțire, nu tutuiește femeile de serviciu. Acum le dăruiește unul din zâmbetele sale de prima pagină din Național și se înapoiază în cabinet, la etajul întâi. Pe drum, băgă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse copii. Pe sine însăși căuta poate să se hotărască, să se consume. O aspirație totuși legitimă? Ozymandias ar mai fi spus ceva, dar nu mai apucă. Sângele a țâșnit până în tavan. Cressida a urcat pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scriu altceva, nu știu încă ce... Și ți-au dat împrumutul? se interesează alta, cu o coadă groasă, împletită într-o parte. O cheamă Raluca și predă filozofia. ─ Deocamdată nu știu, aștept verdictul. Nu mai pot fetelor, trebuie să fac rost de bani de undeva să-mi iau și eu un apartament, ceva, cât să mai stau în chirie? Am împlinit 44 de ani... Lasă dragă că ești tânără, ai toată viața înainte, zice Ana Toader, specialistă în tehnici de relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai răspunzi! Mă uitam la programul despre cinteze, dragă. Hai că te-am rezolvat. ─ Serios? Da, mâine înainte de recepție vii pe la mine și-ți dau sabia. Nu-mi vine să cred! Vezi că teacă n-o să aibă. Fă și tu rost de una. Cum? La celălalt capăt al firului, ministrul de externe nu-și revine din uluire. Dar Aurora vrea să prindă barem sfârșitul emisiunii, cu țesătorul Napoleon. Lasă că-ți spun eu mâine. Te aștept. Nu știu cum să-ți mulțumesc! ─ Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit cu totul în, ca să zic așa, „noaptea neîmplinirilor și dorințelor deșarte”. M-ai determinat să-mi redefinesc „rostul” sau „rațiunea de a fi”. După ce atâta vreme mi s-a părut „normal” să trăiesc cum trăiam, adică fără tine! Știu acum că „normal” este să dorești ceva din toată inima, astfel încât să dobândești o stare de bine. Tu ai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele îi iau cu asalt „cetatea interioară”. Se surprinde tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de „adevăratul rost” al vieții sale. Mai mult! Așteptarea nașterii copilului lor, apariția acestui punct luminiscent pe magma lumii obosite și îmbătrânite îl face să se întoarcă asupră-și cu întrebări de-a dreptul „dezastruoase”: - Cu cât a reușit el să facă mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înmormântat în cimitirul satului noaptea, la lumina felinarului, fără preot, rămânându-i cei cinci copii orfani. Toader B....ă Copilul cel mai mic al lui Stavarache, rămas orfan de ambii părinți, încă adolescent, a fost nevoit să-și făurească un rost în viață, pentru a nu fi o povară pentru frații lui mai mari decât el. Și, cum o soluție mai bună nu avea la îndemână decât să se însoare, a fost obligat de voie de nevoie să se căsătorească cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-și anunțase părinții de povestea ei amoroasă cu evreul Lupu și de frica părințiilor a dat fata cu actul de naștere. Cum Rarița era din neamul țigănesc, a luat fata și pe aici ți-e drumul, bucuroasă că a făcut rost de o viitoare slugă și că evreica nu i-a cerut adresa, că i a poruncit să nu-i mai calce pragul în vecii vecilor. Ce-i drept, Rarița a mai venit la Iași, dar de la casa familiei Boldescu nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
care trebuie să atragă atenția celui care citește istoria vremurilor trecute. Și imi va fi de ajuns pentru aceasta să-i amintesc pe toți împărații care au domnit unul după altul, de la Marcus Filosoful pînă la Maximin, și care au rost Marcus, Commodus, fiul lui, Pertinax, lulianus, Sever, Antoninus, Caracalla, fiul său, Macrinus, Heliogabal, Alexandru și Maximin. Și în primul rînd trebuie observat că în timp ce în alte state ai de luptat numai cu ambiția celor mari și cu nesupunerea popoarelor, împărații
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
veneau din același sat ca și o fostă cameristă din aceeași pensiune, care se dovedise cinstită și muncitoare, dând astfel o reputație bună satului și produselor sale. Și apoi surorile i-au plătit drumul până la Madrid și i-au făcut rost de postul ăsta de picolo. Venea dintr-un sat din Extramadura, unde condițiile de viață erau teribil de primitive, unde abia găseai ceva de mâncare și unde confortul era un concept străin, și muncise din greu de când se știa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]