17,957 matches
-
se-nroșise și căpătase o privire de pește fiert. Și cînd tăcerea devenise amenințătoare, tot cel mai rodat dintre noi, prozatorul Băran, a găsit soluția de salvare. S-a ridicat în picioare, a bătut cu pumnul în masă și-a rostit tunător, cu o voce care semăna teribil cu cea a lui Ceaușeșcu: "Tovarășul secretar general a spus: să dăm umorului ce-i al umorului și satirei ce-i al satirei!"... Atît de bine și-a dozat strigătul și-atît de teatral
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
i-am zis: "Teo, mă bucur că te văd!". "Eu nu pot zice la fel..." mi-a răspuns. Atunci am realizat gafa: Teo era orb, de ceva vreme... Înaintea spectacolului, sărbătoritul a ieșit pe scenă și a ascultat cuvinte frumoase rostite de mai multe persoane. Un actor cunoscut i-a pupat și mîna, explicînd că așa se procedează la țară. Nu știam, eu fiind de la oraș. Partea amuzantă acum vine: la un moment dat, se suie pe scenă un ins cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu sala plină; ori, de cîteva ori, la repetiții de zi, banal(izat)e. Aici era altceva: era o repetiție de noapte, anotimp al zilei care ascute sensibilitatea, aduce cu el o misterioasă somnolență și inexplicabile reveniri de temperament. Actorii rosteau textul aparent normal, mișcarea lor nu avea nimic deosebit, și totuși... în jurul nostru apăruse un personaj pe care nu-l crease nici Goethe, nici directorul de scenă: Spiritul nocturn! Un erou invizibil, care ne atingea, aproape imperceptibil, cu mantia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fiecare dată. Subiectele? Nu foarte diferite cu mici variațiuni: actori la cîrciumă, artiști la degustare, histrioni care beau și uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit... Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu în ambele era votcă!), concurs de recitat, la cîrciumă, întîmplări de la filmări, portretizări tandre, turneul din Japonia (în care a aflat că te iubesc, în niponă, se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-i de dorit, deoarece puterea strică negreșit judecata liberă a rațiunii. Este însă indispensabil ca un rege - sau un popor regesc, adică un popor care se autoguvernează - să nu îndepărteze pe filosofi, ci să le recunoască dreptul de a se rosti public.” “Tot așa [...] cum se povestește și despre Thales că, cercetănd stelele și privind în sus, a căzut într-un puț. O servitoare din Tracia, minte aleasă și subțire, l-a luat, zice-se, peste picior, cum că pune suflet
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
treptat la instituirea monopolului comercial turcesc. Rezultatul exercitării acestui sistem de exploatare a bogățiilor și a poporului nostru a fost sărăcirea treptată și secătuirea avuțiilor Țărilor Române, frânarea ritmului de dezvoltare.” După cum avea să arate și Mihail Kogălniceanu În discursul rostit la ședința Adunării deputaților din 9 Mai 1877, regimul dominației otomane Înregistra cote de creștere sau slăbire În funcție de numeroși factori, printre care: situația concretă a Imperiului Otoman, raportul de forțe dintre marile puteri, capacitatea de rezistență a poporului român. „Fost
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
să știe și părerea bătrânului călugăr. Îl asculta pe Tommaso cu plăcere: din omul acela bondoc, din capul acela de țăran, țâșneau adevărul și conoașterea cu naturalețea cu care un izvor țâșnește din gura unei stânci. Însă el nu le rostea niciodată ca pe niște sentințe, niciodată frazele sale nu aveau tonul unor afirmații categorice, sau certitudini absolute, lucru pe care îl deprinsese în copilărie de la învățătorii săi, un călugăr sicilian de la Tindari, și un calabrez din Roseto. Învățase că cunoașterea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oare să însemne? Nu putea să-și revină din starea aceea de slăbiciune, cuvintele Regelui luaseră alt curs... percepea că vorbește despre pictură, despre un artist venit din Italia... Era confuz; răspundea suveranului fără să-și dea seama de ceea ce rostea; se căznea să reînnoade rațional prezența sa în acel loc auster și repeta frazele. Horoscopul pentru Regele Soare, pricepea în fine, era o pagină neobișnuită care i se revela pe căi oculte. Dar cine îi dicta cu atâta claritate ceea ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al leșului de șopârlă păstrat într-un exemplar din Claudianus ? Stătea cu ochii țintă în tavan, cu mâinile convulsionate, cu glasul ce parcă nu era al lui, ca și cum ar fi citit într-o carte sfântă, soarta fiului Regelui. În timp ce Tommaso rostea frazele și proiecta evoluția unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este martorul unei minuni, simțea în acele cuvinte un adevăr furat viitorului. Ceva înfricoșător, dar se obișnuise deja cu acel om cu priviri arzătoare, înțesate de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un lup înfometat?. Sunt vremuri grele astea prin care trecem acum, străinii sunt la cârmă: daca poate, să-și vadă liniștit de viitorul lui în Biserică. Nu te opune, Geronimo. Am priceput din vorbele tale, din felul cum le-ai rostit, că te-apasă o durere; te gândești la ziua în care băiatul va pleca și-ți faci griji. Va duce o viață mai bună decât a ta și poate chiar decât a mea (îți voi dezvălui mai încolo câteva taine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o oferi, avea intenția s-o arunce dar până la urmă mi-a încredințat-o mie. Ai grijă să spui adevărul, ești la spovedanie. N-am să vorbesc strâmb niciodată în viață, fiindcă Dumnezeu vede și aude tot. Dacă ar fi rostit numele lui don Terentio l-ar fi nedreptățit pe bunul său prieten, care doar arareori reușea să găsească vreun volum pe care-l cumpăra din puținele economii agonisite. Acel autor este un vrăjmaș al lui Dumnezeu. Știai asta, fiule? Nimeni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aplică o pedeapsă. În puținii ani pe care-i am, am crezut întotdeauna în cărți ca în niște daruri venite din rai, plouate direct din mâinile Domnului pentru a-i mângâia pe oameni. Cine era băiatul ăla? Și cuvintele-alea rostite cu atâta cumpătare, în pofida mâniei lui, erau oare rodul ingenuității sau cu totul altceva? Gândul despre cărți ca dar dumnezeiesc era totuși fascinant, poate că fiul cismarului nu se prefăcea. Starețul redeveni calm, mânia i se potoli: De azi înainte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Te simți cumva vinovat? Cine, eu? Departe de mine așa ceva. Vină pentru ce? Era vorba de un omagiu, doar de un omagiu adus unui mare om. Ei toți pot să se închine, să se plece, să se roage și să rostească vorbe de laudă la sicriul lui Telesio, pe când eu nu-i pot dedica niște versuri? Dacă ai fi considerat că gestul tău e unul normal și cuviincios, ar fi trebuit să-i ceri aprobarea Starețului. Dar tu știai că săvârșești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și când, o voce o înăbușea pe alta și rostea acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un duel de ocări, o înfruntare a unor sărăntoci în căutare, prin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de sodomie. Cum te dezvinovățești de toate astea? Cine a născocit acuzațiile? Pentru numele lui Dumnezeu, nu-și pot permite asemenea infamii fără să aibă dovezi Cum te dezvinovățești de toate astea? Nu recunosc nicio acuzație din tot ceea ce ați rostit., sufletul meu este străin de toate murdăriile voastre delirante. În inima mea vorbește glasul lui Dumnezeu, mă ajută să fiu liber și să spun mereu adevărul. Iar misiunea voastră este să nu contrafaceți realitatea și să faceți din ea noroi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă va primi. Voi nu meritați, sunteți niște păduchi ce veți fi spulberați numai ce se va stârni vântul Învierii. Atunci când Tommeso începea să-și presare răspunsurile cu amenințări apocaliptice, Tribunalul își întrerupea ședințele, amându-le. În impetuozitatea cu care dominicanul rostea acel efluviu înnăbușitoare. Puțini, cu toate trădările și pocăințele, cu toate acuzațiile și mărturiile, au scăpat de Spinelli și Xarava. Cu lanțuri la picioare, mai mult de două sute, răsculații au fost transferați la Monteleone și îmbarcați spre Napoli, unde au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și totodată urmărea firul unui discurs rostit prin strigăte exaltate și subtile raționamente. Nicio intervenție a lui nu se supunea vreunei reguli, nimic din ceea ce făcea nu era menită să-i facă pe ceilalți să-i înțeleagă starea sufletească. Alături de el, după câteva ore sau câteva zile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
primii erau precauți și inima le spunea să nu prea dea crezare faptelor invocate. Cel mai pornit împotriva lui Tommaso era Jacopo Antonio Marta, îl insulta și, insultându-l, se împăuna cerând acordul celor din jur. Unele mărturii au fost rostite cu o absolută rea-credință. În timpul interogatoriului lui Cesare Pisano, murmurul mulțumii se făcu auzit destul de tare, astfel că a fost nevoie de intervenția președintelui pentru a potoli dezaprobarea ce rămase totuși anonimă. Răzvrătiții voiau să-i omoare pe toți Preoții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu voce tare îi puneau pe gânduri mai ales pe temniceri, care simțeau că nu au de-a face cu un om de rând, fiind copleșiți și totodată înspăimântați. Tommaso rezuma faptele petrecute cu o logică perfectă, dar fără să rostească nume. Era vina spaniolilor, a abuzurilor și aroganței lor. Avocatul Giambattista de Leonardis aflând de îngrozitoarele torturi la care fusese supus călugărul, îi luase apărarea; se dusese la președintele Tribunalului și susținuse cauza lui Tommaso, dar acesta se dovedise a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Părintelui Gheorghe Calciu adresat tinerei generații vizează tocmai zidirea sufletelor în Biserică și prin Biserică, acolo unde ființa se regăsește plenar: comunitar și comunional, în legătura harică, permanent cuminecătoare și sființitoare, cu divinitatea 3. Toate cele 7 cuvinte către tineri rostite de Părintele Gheorghe Calciu, cuvinte care se raportează la aspecte esențiale ale vieții religioase: cer și pământ; credință și prietenie; preoția și suferința umană; despre moarte și înviere; despre iertare, se constituie în trepte de înduhovnicire (îmbisericire) a conștiinței umane
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
secolului al XV-lea, istoricul bizantin Laonic Chalcocondylas susținea că valahii moldoveni își trag obârșia de la romani: „limba dacilor este asemănătoare cu limba italienilor, dar atât de stricată și de deosebită, încât italienii pot înțelege doar cu greutate ce se rostește în cuvintele acestora”; subliniază însă și unitatea locuitorilor de la est și de la sud de Carpați: „ei nu se deosebesc întru nimic de italieni nici prin restul felului lor de vorbă, cu toate că acest neam este despărțit în două principate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pe casetă este percepută ca fiind un simbol al faptului că se ascultă cu atenție. Obținerea sunetului de calitate este o problemă dificilă, deoarece reportofoanele înregistrează zgomotul făcut cu creionul pe masă sau vâjâitul sistemului de ventilație în locul comentariilor participanților, rostite pe un ton normal. Microfoanele încorporate în reportofoane nu înregistrează bine discuțiile de grup, iar casetele sunt greu de înțeles. În locul acestora, vom folosi un microfon multidirecțional de distanță sensibil la presiune, pe care îl vom amplasa în centrul mesei
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
parlamentară în limitele votului cenzitar. Gradualismul junimist poate fi înțeles și ca o manieră de a proteja Constituția de la 1866 de riscul unor modificări ce ar privao de șansa îndeplinirii misiunii sale istorice. Acesta este sensul observațiilor lui Titu Maiorescu, rostite cu ocazia dezbaterii revizuirii de la 1883-1884. 1876 este anul în care se oficializează finalul primei lungi guvernări conservatoare, cea a lui Lascăr Catargiu, urmată de debutul administrației I.C. Brătianu. Este un eveniment ce marchează „domesticirea“ liberalismului muntean și reconcilierea sa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
duce în viitor și care atunci sar sfii să se îmbrace în vestmântul lor desprețuit.<ref id=”1”>Ibidem, p. 165. </ref> Și, dacă textul din 1868 este punctul de plecare al „reacției“ îndreptate în contra proliferării simulacrelor, discursul din 1876, rostit în Cameră spre a apăra un proiect de lege a educației, dezvoltă viziunea pe care se poate întemeia o nouă școală a cetățeniei, ca formă de regenerare comunitară. În centrul demonstrației de la 1876 se află, deloc surprinzător, o absență - aceea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența oricui, ba le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu e doar prima „doamnă” a țării, e deținătoarea puterii supreme, absolute, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]